Timp imperfect

Firele de timp mi se scurg printre degetele aspre
E-un timp vid, noncolor, e timpul meu nebun
Si pleaca, si nu vine
Dar oare, timpul meu si-al tau se vor intalni?
E timpul nostru
Asculta-l cum trece
Dar oare, de ce-l calculam?
Hai sa-l pierdem amandoi
Sa evadam si sa plutim in neant
Timpul zambeste si-asterne linistea peste tot
Timpul, of, ce oroare, n-are resetare
Timpul meu nu e timpul tau..

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
şi-acum moare.

Şi de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

Aşa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârşit de sine...

Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul şi tot locul

Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.

Locul tău şi timpul sunt unde şi când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!

04.01.2022

poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul primăverii este timpul meu, este timpul tău, este timpul nostru deoarece timpul primăverii este timpul iubirii. Trăiască dulcea dragoste!

citat din E.E. Cummings
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp...

Timpul fuge, timpu-aleargă,
Şi e firav ca o vargă,
Timpul nu stă... c-ar fi bine,
Are-un scop dar fără fine;

Dă fiinţă, te îngroapă,
Din dorinţe se adapă,
El îţi spune, te arată
În imagini de-altadată;

Camarad îţi este timpul,
Totodată, ca şi ghimpul,
El te iartă, dă uitarea,
Poa' să-ţi fure alinarea;

Nici nu vine nici nu pleacă,
Timpu-i socotit să treacă,
Ori eroare, ori oroare,
Oricum, n-are resetare!

poezie de Vasile Zamolxeanu (26 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul meu nebun, care nu ştie ce sentinţă i se pregăteşte şi ce arme stau încă de pe-acum aţintite asupra lui, urmărindu-i atente goana dezlănţuită, să-l execute. Pe mine să mă execute, fiindcă eu şi timpul meu suntem totuna, cum aş mai putea exista în afara propriului meu timp ucis?

Laurenţiu Fulga în Alexandra şi infernul (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul. Timpul prieten, timpul duşman. Timpul care sedimentează trăirile adevărate. Timpul care repară, aducând cu sine uitarea... Timpul care iartă, timpul care nu iartă. Timpul care ucide...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit timpul...

a sosit timpul...
timpul meu, timpul tău, timpul soarelui.
e încă ziuă... de ce atât de repede?...

să mă grăbesc
căci altul aşteaptă în locul meu
să intre-n mulţime.
îl va chema la fel?... va avea acelaşi suflet,
acelaşi vis neatins, acelaşi plâns necurmat
îi va uda locul strâmt din mulţime?...

e apus de soare,
e apus de om
şi nimeni n-a observat
ultimul meu zbor
în cădere

poezie de Horaţiu Aurelian
Adăugat de Horaţiu Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenta

Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.

Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.

Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul vâjâia ca o morişcă de vânt, se deşira ca o mătasă albastră, dar eu treceam peste el şi prin el pentru a învinge. Timpul meu, cel adunat cu prisosinţă în trupul meu va întări şi sufletul în această ambuscadă periculoasă a trecerii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea - timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate...

John Galsworthy în Forsyte Saga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge timpul meu

Se scurge timpul meu. Dar unde oare?!
Mai prind din zbor secunde care cad,
Dar timpul merge-n drumu-i de nomad,
Scurtându-mi viaţa fără remuşcare.

Ornice, clipe preţioase-mi scad.
Pe zimţi le smulg, din carnea ce mă doare
Şi mi le mistuie cu-nverşunare,
Apoi le-aruncă-n al uitării vad.

Mă saltă valul şi la ţărm mă scoate,
Izbindu-mă de malul vieţii sfânt,
Făcându-mă să văd cu claritate

În calea mea, neexplorat pământ.
Şi mă agăţ cu mâinile-ncleştate
De-un astăzi, care încă-mi dă avânt.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Ascultă, măi copile!
Ascultă sfatul meu!
E timpul să faci bine,
Acum e timpul tău.

E timpul să-nveţi carte,
E timpul să munceşti.
De vrei s-ajungi departe,
Învaţă să trăieşti!

Aşa vei dobândi
Mai multă fericire,
Şi bine poţi clădi,
Pentru omenire.

poezie de Dumitru Delcă (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să îmi petrec timpul aşteptând să treacă timpul, să am tot timpul din lume şi să pot pierde mult timp. Să mă lupt doar cu contratimpul.

citat din Francoise Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp şi curgere

A trecut timpul. Dar timpul curge în mai multe şuvoaie.
Asemeni unui râu, curentul va curge câteodată
mai vijelios în unele părţi sau mai domol în altele,
sau, poate, va stagna pe-alocuri.
Timpul astral este acelaşi pentru fiecare,
dar timpul omenesc e diferit de la o persoană la alta.
Timpul curge în aceeaşi direcţie pentru toate fiinţele omeneşti;
fiecare fiinţă omenească curge prin timp într-un fel diferit.

poezie clasică de Yasunari Kawabata din din "Frumuseţe şi tristeţe", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In timp

Ma inclin in fata timpului
Pentru a-l induiosa de neputinta mea
Ce naste cosmaruri in ceasuri tarzii,
Motive de strigate si de betii.

Si timpul trece...

Blestem timpul si ale lui secunde
Ce trec ca o dulce amagire,
Secerand in cale si stropii de candoare
Si clipe de virtute si suferinte ascunse.

Si timpul tot mai trece...

Ma impac cu clipa batrana de asteptare,
In plictiseala mea uitand a mai si rade,
Trezindu-ma pe acelasi drum
Golit de sentimente si intristare.

Si timpul va tot trece...

poezie de Cristina Hossu
Adăugat de Dana Mihaescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este timpul oare? În timp iei viaţa, trăieşti şi mori. Sau timpul moare în tine şi nu mai poţi trăi tu fără el?

Cătălin-Stelian Niţoi (27 ianuarie 2009)
Adăugat de Cătălin-Stelian Niţoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Viclean este Timpul ce tace şi face,
Pe toţi ne uneşte, pe toţi ne desface,
Noi suntem cu toţii secundele sale
Ieşite din inimi cuprinse de jale.

Flămând este Timpul, cu noi se hrăneşte,
El ia ce doreşte, nicicând nu cerşeşte,
E frate cu moartea, cu umbrele mute,
Cu toate-amintirile noastre pierdute.

Dorit este Timpul de-o lume bolnavă,
Urât este Timpul de-o lume trândavă,
Hulit este Timpul de mulţi ce aşteaptă,
Iubit este Timpul de mintea-nţeleaptă.

Încet este Timpul când plângi de durere,
Grăbit este Timpul când este plăcere,
Turbat este Timpul când muşcă din tine,
Frumos este Timpul, dar nu mai revine.

poezie de Ionuţ Caragea din Cod roşu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe două tocuri

Iubirea nu are timp, anotimp
Ore fixe, zile precise in braţele femeii
Înfuriat timpul începu să macine
Lumea iubirii fără timp
A ingenuncheat femeia
Luând nisipul in căuşul palmei
Cu lacrimi in palme frâmântându-l
In fard la răsfirat pe obraji
Şi mai nebun timpul
A ars totul in cale
Graţioasă a suflat din cenusă
Rimel peste genele ei
Ahtiat şi necruţător timpul
A revărsat potopul
Femei la înmiresmat cu flori
Şi-a inebunit mai tare timpul
Cu parfumul adiat in zare
Au răsărit spini peste tot
Să-i insângereze talpa, timpul..
A fost nevoie doar de doi
Şi in tocuri sa înălţat
Peste spini şi nevoi
A săpat abisuri de neimaginat
Femeia cu flori le-a astupat
A întins pânze de timp
Râzând timpul victorios
Cu senzualitate din crisalida timpului
Şi-a croit rochie de mătase
Cu un sliţ de zare
Şi timpul mereu o urmăreşte
Ea fiind viaţa şi iubirea
Străbătând timpul necruţător
Pe doi spini înfipţi în timp la braţ cu noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!