Oaza
De n-ai fi fost,
de unde mi-aș fi tras seva,
lichidul vital?
Aș fi fost un deșert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Ești oaza
Invadată de pace
și lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
și se urcă împreună
cu tine, pe scara
veșniciei spiritului...
poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit, te voi iubi
Eu te-am iubit, te voi iubi
Cât pe pământ vor fi izvoare
Că-n trecere am fost, vom fi
Un freamăt alintat de soare.
Și inima fi-va poruncă
În mângâieri fără sfârșit
Când pe furiș în ceruri urcă
Destinul nostru infinit.
Mă-ngenunchează deseori
Doar gândul că îmbătrânesc,
Cum tu răsari din miez de flori
Ești valul prin care vâslesc.
Frumoasă ești în dulce grai
Și muză-mi ești în poezie,
În tine cresc ramuri de nai,
În mine semnul veșniciei.
Așa voi face, cum îmi spui,
În lacrima ce ai vărsat
Purificarea gândului
Că mi te-a dat și n-ai uitat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Pace!
Ce dorința, ce cuvânt!
Să fie pace pe Pământ!
Ce noțiune, ce concept!
Să fie pace pe Pământ!
Ce sentiment și ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!
Monumentul cel mai înalt
Ce depășește a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
Să lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!
De unde EȘTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
Și doar atâta să ne spui
PACE FIE PE LA VOI!
PACE FIE ȘI ÎN VOI!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de întrebare
Oare mi-ai uitat adresa
drumu-ți este cenzurat
ești o târfă oarecare
la câini bună de-aruncat
N-ai fost prima mea iubire
nu mi-ai dat primul sărut
n-am fost primul om din lume
unde naiba-ai dispărut
Cine mai era ca mine
ca o flacără cântam
ard cuvântul primăvară
cenușa-i culeg din ram
Făt-Frumoasă din povești
LIBERTATE unde ești
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copacul- Inima
Sunt copacul inimă
Ce-și trage seva din adâncuri.
Primăvara,
Culori de catifea
Îmi înfloresc pe ramuri.
În adâncul ființei mele,
Cântec de iubire răsună.
Un cântec ce viețuiește
În sămânța roadelor mele.
Dragostea lor, mătase diafană,
Îmi învăluie tulpina
Și zboară odată cu fluturii
Și cu petalele florilor,
Amestecându-se
Cu albastrul Curcubeului.
Din inima sacră a trunchiului meu,
Cresc frunze și flori
Cu fața către Dumnezeu.
O privire arunc în adâncuri,
În templul sufletului meu,
Unde un cântec de harpă s-aude,
Cântat de mâini nevăzute,
Un cântec închinat lui Dumnezeu.
Parfum amărui și verde
Urcă pe Coloana Infinitului
Până sus, spre Albastru.
Mi se înfig rădăcinile în Ceruri,
Prelungindu-se până la stele.
Din ele cresc ramuri
Înmugurind spre soare.
Sunt acum,
Copacul - inimă
Cu rădăcinile în Cer
Și ramurile în Pământ,
Cuprins de vârtejul amețitor
Al vieții…
Sunt un arc între Cer și Pământ,
Precum Curcubeul este
Un arc prin care curge neîntrerupt
Viața, Iubirea, Speranța...
citat din Floarea Carbune
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Unde ești, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor și fericire,
Simt ce n-am știut nicicând că pot,
Simt că timpul se oprește-n loc...
Unde ești, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ți de nedescris iubit
Sufletu-mi și inima-mi pătrunde...
Ochii tăi întunecați îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare și ocean știute...
Peste timp și spațiu, peste vârstă,
Dincolo de eu și tu și noi,
E iubirea mea de tine, și apoi,
Până la sfârșit, eternitatea
Ne așteaptă, dar pe amândoi...
Unde ești, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești copilărie?
Copilărie, unde ești?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrățișez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulți ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Știu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, ești mai frumoasă decât frumusețea.
În tine m-aș întoarce chiar și din rai.
Știu. E prea mult spus
și tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Tu unde ești?
Tu unde ești în nopțile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învățat să simt emoțiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.
Tu unde ești în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimați?
Eu nu mai știu dacă sunt aștrii vinovați
Sau genele udate-s o povară.
Tu unde ești când zorii se revarsă?
Pe unde pașii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ți spun că încă te iubesc,
Și am pe-obraz o lacrimă neștearsă.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-ți locul
Caută-ți locul unde să răspândești lumina care ți-a fost încredințată. La ce ți-ar folosi să-ți aduni "un obroc" de averi deasupra sufletului condamnat la moarte veșnică?!
Caută-ți locul unde să pui în negoț talanții Stăpânului tău. La ce ți-ar folosi pacea lumii întregi dacă nu ai pace cu Stăpânul tău?!
Caută-ți locul unde să răspândești gustul Vieții, zdrobindu-ți sinele ce-ți ucide Marea perspectivă a veșniciei, deschisă printr-o "Mântuire așa de mare"! Nimeni nu trage foloase din Marea moartă.
Caută-ți locul unde să răspândești "mireasma cunoștinței Lui". "La ce ți-ar folosi să câștigi toată lumea dacă-L pierzi pe El?!"
Ioan Hapca în Licurici în noapte
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rază de soare
Poezie
tu ești sufletul vieții mele.
Unde ai fost
te-am căutat peste tot.
Trăiesc un vis.
din trecutul meu și
orice ar fi eu zic:
Bună, rază de soare.
Ești aici.
Eu te aștept pentru totdeauna.
Căldura ta
mă îmbrățișează
în fiecare zi.
Umple-mi golul
pe care-l am în interior.
Mai dă-mi putere.
Și spune că ești aici cu mine,
tu ești în inima mea ca o lumină.
poezie de Eugenia Calancea (11 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stabilizare (Pe rimele impuse: scara, seara, urcă)
Cu dolarul n-ai de furcă,
Dimineața și nici seara,
Dac-atunci când vezi că urcă
Îi iei scara!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Amprenta" (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scânteia vieții
Sunt doar un mugur iar tu ești copacul,
În care cresc hrănit de seva ta,
Îmi ești, atunci când simt că sufăr, leacul
Ce-mi dă dorința de a exista
De unde poți, de unde ai putere,
Să-mi saturi existența efemeră?
Când tu ești, poate, numai o durere
Ce mie bucurie îmi transferă
Atâta mângâiere, bunătate,
Izvorul nesecat al omenirii,
Ce picătura vieții ne-o împarte,
Precum și darul dulce al grăirii
Eu fără tine n-aș fi scris vreodată,
Cuvintele-astea ar fi fost tăcere,
Aș bâlbâi vreo rimă înnodată
Ce s-ar topi în aer și ar piere
Îmi ești culoarea ce-o pictez cu versuri
Pe șevaletul strofei în amurguri,
Ascunde-mă în tine-n universuri,
Ca să aprind din poezie ruguri
Te caut înăuntru și mi-e teamă
Să nu mă uiți, să nu te pierd femeie,
Trezește-mă, cu un sărut pe geană,
Învie-mă în suflet cu-o scânteie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire din iubire (Și tot ce-am vrut a fost...)
Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în brațe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfințit.
Și tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit și am căzut oftând.
Și tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubești... să simți și să-ți dorești,
Să urci în dragoste munții și coline,
Să fii ce-am vrut și să mă împlinești.
Uitând de dăruire și splendoare,
Tu ai uitat să mă iubești... încet...
Ai ignorat și inima ce moare,
Și ruga lăcrimându-mi în verset.
Nu tot ce simți te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simți!
Privește-n tine înspre regăsire,
Iubește prin fapte să alinți...
Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământești,
Și-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fă-mă cel ce sunt
Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Și câte flori să-ți mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?
Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung
Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi ești alean, îmi ești și junghi
Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd și aripi, pierd și vis,
Căzând etern din paradis
Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Și nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR
De n-ai fi fost, mai triști rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-oprește în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.
De n-ai fi fost, n-am fi știut ce-i dorul
De freamătul pădurii și al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Și teiu-ar fi pălit în pragul serii.
De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat și lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-și găsește leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.
De n-ai fi fost, ar fi tânjit și plopii
Tot căutând să îți găsești perechea
Și codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ți apleci urechea.
De n-ai fi fost, nicicând floarea albastră
N-ar fi deschis petalele în zori,
Avea de suferit iubirea noastră,
N-ar fi plutit ca fulgul de ușor.
De n-ai fi fost, cine-ar fi tras în epigoni?
Ca tine nici c-a mai făcut-o altul:
Ai dat cu barda în nemernici și-n baroni,
S-au dus și proletarul și-împăratul.
De n-ai fi fost, te căutam prin stele,
În astrul tău să mă aprind, să scapăr
Și să mă sting în dorurile mele,
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetire din palmă
La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer,
vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de uliți
vei umbla desculț și cu capul gol:
ce sămânță n-a fost în deșert aruncată?
ce lumină n-a fost în zadar cântată?
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Pentru tine, fiica mea, de ziua ta
De-ai fi fost stea, te-aș fi cules
Și te-aș fi pus lângă icoana,
Dar Dumnezeu mi te-a ales,
Și El a vrut ca să-ți fiu mamă.
Și mi te-a dat, în Primăvară
Să poți să să zburzi și să iubești,
Să-mi fii balsam pe a mea rană
Și-n jur, lumină tu, să răspândești.
O stea pe cer dac- ai fi fost
Nu cred că te iubeam mai tare
Tu ai venit aici cu-n rost:
Îmi ești și stea, îmi ești și soare!
Cu iubire: MAMA
poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume și se întrupează, pentru a ne urca în corabia veșniciei Sale. Împreună cu El creștinii devin călători spre limanul veșniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăția luminii, iar creștinii devin prietenii lui Dumnezeu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!