Primăvara

Covoraşe înflorate se-aştern pe câmpul odihnit
Păsările călătoare de prin zări au poposit
Iar prin lunci avem concerte, de cu zori şi până-n seară
Cum să stai acum în casă când e-aşa frumos afară!

Pădurea iarăşi înverzeşte, e moment pentru trezire
După iarna friguroasă, ce-a ţinut-o în amorţire
Şi de-a fost puţin rărită pentru prea multe nevoi
Ea renaşte cu putere, se reface pentru noi!

Apar cârduri de mioare, pe păşune, lângă sat
Mieluşeii le-nsoţesc cu mult chef pentru zburdat
Şi pe câmpul însămânţat, berzele aterizează
Obosite de la drum, loc de cuib investighează!

Sălciile din zăvoi, se împodobesc de zor
Mâţişorii cei pufoşi luând faţa frunzelor
În livada de pe deal, pomii înfloresc pe rând
Doamne, ce minunăţii, ne-ai lăsat Tu pe pământ!

poezie de Ionel Popa (24 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul fanteziei

Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poţi simţi că până şi o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămăşiţa unor prea multe treziri.

Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieţii – înaintea pământului,
sub cerul tăcut – în aşteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie să facem şi pentru a trezi încă o dată ţărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se linişteşte, împreună cu noi.

Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura –
dacă mâna vie s-ar simţi plină de viaţă atingând acea mână –
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, îngheţat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorţite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mişcă.

Alte dăţi, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în aşteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară rurală

Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe şi prin alte sate
Cu gospodari şi holde mai bogate?...

În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbuşit cu turlele-n şosea,
Şi-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coşuri negre de maşini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...

Prin curţi,
Găinile şi porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mămăligă,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit într-o cotigă
De la oraş,
Unde-a schimbat sedilele de caş
Cu trei duzini de lumânări de ceară,
Că-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt îngropaţi şi trei flăcăi, morţi pentru
Ţară.

Dar unde-i soarele din deal?...
Parcă-aşteapta
Pe cineva...
Pesemne, că, gonit de lună,
Şi-a dat cu popa "noapte bună"
Şi-a scăpătat...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun, bine-ai venit

În gând şi în inimi
Eu colind acum
Pentru cei tineri, pentru cei bătrâni,
Şi merg încă pe drum.
Colindul e-o minune
Când lacrimi se aprind,
Vreau pentru toţi a spune
Crăciun bine-ai venit.
Treptat se face seară,
Când cerul arde sus
Lumina cea cerească
Se naşte acum Iisus,
Iar sfânta Fecioară
Coboară-ncet la noi
S-aducă la noi iară
Tot binele pentru voi.
Lumină e de la pământ la cer
De la steaua cea sfântă,
Afară e din nou ger,
Pentru toţi cei ce-ascultă.

poezie de Eugenia Calancea (24 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în sat

Azi afară ninge lin
Cu fulgi mari, pufoşi de crin
Şi tot ninge ca-n poveste
Că-nainte mult mai este.

Din hogeaguri iese fum
Şi miroase a parfum,
Copilaşi cu săniuţe
Ies bulucuri din căsuţe

Şi-o zbughesc la săniat
C-a venit iarna în sat.
Căţeluşii rotofei
Se avântă după ei.

Băieţii se vânzolesc -
Cu zăpadă se lovesc,
Cu bulgării cât opinca,
Ce purta cândva bunica.

Zboară bulgări în zăvoi
Ca ghiulelele-n război.
Nici de casă, nici de masă
Copiilor nu le pasă...

Prichindeii cuminciori,
Cu bujori în obrăjori,
Se tot dau din deal la vale
Până-n noapte, apoi agale,

Obosiţi, ca vai de ei,
Vin acasă flămânzei.
Mănâncă pe apucate
Şi la somn îi trage, frate!

Dorm în paturi frumuşei,
Câte doi sau câte trei,
Iar Îngerul Păzitor
Stă de veghe-n dormitor.

Dulce-i somnul, cald e patul,
Are grijă mama, tata,
Milă are Cel de Sus -
Aşa din bătrâni am dus.

Iar afară ninge lin
Cu fulgi mari, pufoşi de crin,
Pe pământ mereu se cern
Ca mana albă din cer.

Şi tot ninge ca-n poveste
Că-nainte mult mai este...

poezie de Mihai Cucereavii (22 decembrie 2004)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcarea

Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toţi,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoţi.

Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.

Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândeşti la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.

Supărarea nu va ţine
Nici prea mult nici prea puţin,
Mâine vine să-ţi aline
Inimioara cu venin.

Când ţi-am spus, prietenă dragă,
Că iubirea e de foc,
N-a fost vorba să te-atragă
Să te mai clinteşti din loc.

Însă azi la vorba celui
Care-ţi spune "Te iubesc"
Toate-ţi par frumoase... ceru-i
Un tsunami amoresc.

Ţin să sa fii azi fericită
Pentru dragostea ce-o ţii
Prin puterea moştenită
Până-n orele târzii.

Cu cuvântu' ţi-aduc pace
Şi cu mâna trandafiri,
Vreau să ştii că el te place
Şi curând o să fiţi miri.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi

În ţara cu stejari umbroşi,
Cu feţi ce gânguresc în soare,
Cu oameni harnici, moşi sfătoşi,
Sunt multe semne de-ntrebare.

Când primăvara e în toi,
Cu flori stă câmpul să-l inunde,
Sunt triluri, zumzete-n zăvoi
Şi nedreptăţi pe orişiunde.

Iar Marea Neagră-i un deliciu,
Toţi "munţii noştri aur poartă",
În weekend pleacă, din oficiu,
Cei privilegiaţi de soartă.

Grânarul ţării-i supărat,
Suspină Bărăganu-n spice,
Când vede grâul importat,
Dar cine poate să-i explice?

Şi fructe importăm şi flori,
Săpun, şireturi, ace, sare,
Un grup restrâns sunt profitori,
Iar ţara-ntreagă-i plătitoare.

Sunt lupte pentru un "oscior",
Politica e la putere,
Poporul este primitor
De taxe şi de legi severe.

Conducătorii rând pe rând
Prin funcţii-nalte se perindă
Îi preocupă doar un gând:
Averi s-adune până-n grindă.

Dar actualul trist destin
Se poate preschimba îndată
De-om face din umorul fin
O armă mult mai căutată.

Iar traiul se va primeni,
Speranţa-i ultima ce moare,
Căci alte vremuri vor veni
Pe-acest meleag scăldat de soare.

Şi-i vezi pe cei ce ne conduc,
Roşind, plecând de la putere,
Dar eu, să nu dau de bucluc,
Vă spun cu drag: La revedere!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt Isus atâtea lacrimi

Doamne-ţi cânt a Ta privire
Şi umblarea pe pământ
Cânt Isus a Ta iubire
Şi-ţi mai cânt al Tău Cuvânt

Îţi cânt Doamne îndurarea
Mila Ta pentru oricine
O Isus îţi cânt salvarea
Ce-ai adus-o pentru mine

Glasul Tău Isus îl cânt
Paşii care i-ai făcut
Pentru noi Doamne încât
Din nou Isus ne-ai născut

Prin Cuvânt şi prin credinţă
Ne-ai salvat Doamne făptura
Pe palme de biruinţă
Ne-ai dat viaţa şi Scriptura

Umbra Ta Isus o cânt
Ce-a rămas în Nazaret
Şi Doamne al Tău Cuvânt
De Mesia şi Profet

Degetele Tale eu le cânt
Cu care ai vindecat
Pe atâţia pe pământ
Şi salvarea Ta le-ai dat

Îţi cânt Doamne-nvăţătura
Ce ne-ai dat-o scump Isus
Să-ţi dăm viaţa şi făptura
S-ajungem în ceruri sus

Îţi cânt Isus suferinţa
Ce-ai răbdat-o pentru noi
Ca să ne salvezi fiinţa
Să nu fim de Tine goi

Drumul Tău înspre Emaus
Cu ai Tăi ce l-ai făcut
Îl cânt Doamne în repaus
Domn al vieţii nevăzut

Şi mai cânt a Ta iubire
Ochii Tăi aprinşi de foc
Îţi cânt marea mântuire
C-ai murit în al meu loc

Ruga Ta din Ghetsimani
O Isus acum o cânt
Când Doamne atâţi duşmani
Te-au legat pe acest pământ

Cânt Isuse atâtea lacrimi
Pentru noi ce le-ai vărsat
Din mulţimile de patimi
S-avem sufletul curat

Ai Tăi picuri mari de sânge
Pentru noi ce s-au vărsat
Şi Fiinţa-ţi ce se frânge
O Isuse minunat

Eu le cânt şi înţeleg
Scump Isuse suferinţa
Căci sub ele eu alerg
Să-mi măreşti acum credinţa

Ale Tale vorbe eu le cânt
Spuse Doamne sus pe cruce
Chiar şi ultimul cuvânt
Iertare ce ne aduce

Cânt Viaţa Ta întreagă
Ce-ai trăit-o pentru noi
Oamenii să înţeleagă
Că îi vrei de ură goi

Slavă cinste şi onoare
Îţi aduc acum Isus
Pentru marea Ta salvare
Şi viaţa ce-ai adus
27-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea albă de Crăciun

... În seara sfântă de Ajun,
Ne aşezam, tăcuţi, la masă...
Era plăcut şi cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Şi mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coşul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam şi eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viaţă Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năştea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieşi din pribegie
Şi ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, aşezată
În case vechi, cu porţi de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Şi tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-aşez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coşul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus şi numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Şi când cocoşul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc şi flori de gheaţă,
Şi-am s-o aştept, ca-n dimineaţă,
Să-apară iar în viaţa mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Şi-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţese-mi alte-nvelitori!

Primavară, peste nuci,
Ţese-mi alte-nvelitori!
Glas de păsări să-mi aduci
Şi cu primii mâţişori,
Noi fiori.
Fă-mi în crângul sterp, pustiu,
Printre tufele de-aluni
De sub cerul siniliu,
Cuiburi noi pentru lăstuni,
Cu-albi colţuni!
Iar în pomii din livezi,
Să te văd, să te aud,
Albe flori când însăilezi
Peste ramul svelt şi crud,
Încă nud.
În ţarină şi-n zăvoi,
Ca şi-n câmpul cu cicori,
S-aud cânt de piţigoi,
Să văd stoluri de cocori,
De cu zori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărnicie

Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.

La prânz se vor odihni
Şi iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârşi,
Mai multe roadele vor fi.

Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăşi vor porni.

Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulţumi,
Că prin muncă pot trăi.

poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gentleman-ul ( toast irlandez de ziua Sf. Patrick )

Sfântul Patrick a fost un gentleman,
El cu multă strategie şi cu mult vicleşug
A alungat toţi şerpii din Irlanda,
Să închinăm pentru el şi pentru belşug.

Dar să nu-închinăm prea mult,
Altminteri ne îmbătăm, şi-atunci
Uităm cu totul de Sfântul Patrick,
Şi iarăşi vor fi şerpi prin iazuri şi pe lunci.

* Conform legendei, în Irlanda nu sunt şerpi pentru că ar fi fost alungaţi de pe insulă de Sf. Patrick.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

E frumos să stai iarna afară
Când vezi că a nins iară,
Stai lângă brazi şi priveşti
Cum un peisaj de vis gândeşti.
Mă gândesc la copilaria mea mamă,
Mi-ai fost alături ca o comoară.
La fel pe tata il zăresc,
Dar acum e un înger ceresc.
Aş vrea să fiu în locuri multe
Şi-mi vin în gând lucruri mărunte.
Viaţa mea a fost cu-n rost
Şi la tot ceea ce-a fost,
Copii în viaţă ce-am avut
Mi-au fost dragi şi mi-au plăcut.
I-am învăţat tot ce-i frumos,
Să fie-n viaţă de folos.
Acum la nepoţi mă gândesc
Că am unul şi-l iubesc.
Aş vrea mult să am parte
Acum de sărbători, de sănătate,
Că aş vrea să mai trăiesc,
Lucruri bune să înfăptuiesc,
Visuri multe să-mplinesc,
Cadouri multe să dăruiesc,
Celor dragi pe care-i iubesc.

poezie de Eugenia Calancea (3 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul pentru care eşti aici se află plantat în fiecare moment al vieţii tale. Pentru a-l descoperi trebuie efectiv să fii conştient de acel moment. Prezent. Aici. Astfel recunoaşterea fiinţei tale va începe să curgă de la sine, iar scopul va înflori din ce în ce mai puternic. Secole de-a rândul ne-am uitat mult prea mult în cărţi religioase şi mult prea puţin în noi, iar rezultatele le putem vedea cu ochiul liber pe această planetă. Suntem pregătiţi să privim în noi înşine. Suntem cu adevărat pregătiţi să ne ridicam în picioare şi să ne exprimam adevărul ce curge direct din esenţa noastră. Avem nevoie de încredere pentru a face asta, claritate şi iubire pentru a face asta. Vestea bună este că toate astea se află deja în noi. Dovada cea mai clară este că de fiecare dată când le-am trăit ele s-au născut din noi.

citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomia

Un bunic, adus de ani,
Şi-un nepot, drumeţi prin sat,
Au găsit un sac cu bani
Lângă un podeţ lăsat.

Iar nepotul – ce să vezi? –
Spuse: – Azi m-am pricopsit!
Şi luând sacul cu monezi
Vru să plece fericit.

Dar bunicul îi grăi:
– Dacă i-am găsit în drum,
Banii, cred, s-ar cuveni,
Să-i înapoiem acum.

– Nu mă învoiesc deloc,
Vreau să fiu de azi bogat!
Spuse tânărul cu foc
Şi de-a dreptul supărat.

Nu-i răspunse-atunci nimic
Bunicuţul, şi mergând
Abătut, lângă voinic,
Văzu caii nechezând.

Iar o poteră din sat
Îi opreşte pe cei doi:
– Cine sacul l-a furat
Să-l dea iute înapoi!

Tânărul zise spăşit
Bunicuţului îndat':
– Pentru banii ce-am găsit
De belea noi doi am dat.

– De belea ai dat doar tu,
Spuse moşul, nu-i aşa?
Lecţie se pare-ţi fu
Însăşi lăcomia ta.

poezie pentru copii de Lidia Batali din Măgarul în piele de leu (ianuarie 2012)
Adăugat de Lidia Batali
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

Intre noi sunt decenii şi culte,
Kilometrii sunt ce ne despart,
"INTERZIS" pe drum apar multe,
FINIŞ strigă, dar tu vrei iar START.

Noaptea canti la pian pentru suflet,
Pentru tine, pentru a fi ca atunci,
Când în codru dai viata la urlet,
Când în bratele lui te arunci...

"INTERZIS" pe drum apar multe,
Dar as vrea sa fiu magician,
Să-ţi fur corpul din aşternute,
Şi la el sa cant, ca la pian...

poezie de Vladimir Gutan
Adăugat de Vladimir Gutan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă în noi când simţim cum cineva trăieşte clipe întregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care păreau de nemaiadunat între ele, pentru cât şi în ce fel fermecat se încarcă bateriile acelea misterioase numite încredere în sine, chef de viaţă sau mai ştiu eu cum? Ce trebuie să scoţi, într-adevăr, din tine, pentru ca cel, cea de alături să simtă cum trăieşti câteva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoţi, te pierzi, risipeşti din tine aşa, dăruindu-te blând... ori, prin nu ştiu ce alchimie misterioasă, de fapt câştigi enorm în povestea asta care, aparent, te-a desfiinţat?

Doru Davidovici în V de la victorie
Adăugat de elena vladescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, te rog să ai grijă de poporul meu,
Să nu îl abandonezi când îi este cel mai greu
Ştiu că în multe momente am fost tare răi,
Dar eşti bun, ne ierţi, suntem toţi copiii Tăi.
Tată, iartă-ne pentru greşeli, sutele de păcate
Oferă-ne Tu acum putere şi multă sănătate
Am realizat târziu că fiecare om în faţa Ta e egal
Abia când am văzut bolnavii pe un pat de spital.
Ne-am crezut cu toţii invincibili şi nemuritori
Te-am ignorat în ultimul timp şi ne trec sute de fiori.
Pentru că ce ne-ai dăruit mai frumos noi am distrus
Şi acum aşteptăm o minune tot de la Tine, de Sus.
Am realizat că indiferent de bani acum fiecare e mic
Şi că Tată... noi fără tine chiar suntem nimic.
Te rugăm să ne ierţi am adus iadul pe pământ
Am greşit şi am încălcat al Tău sfânt cuvânt.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 martie 2020)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cină

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ne amintim cum Fiul răbdat-a cruntul chin
Cum s-a jertfit pe cruce să scoată din neant
Făptura păcătoasă; să-i dea un trai vibrant.

Luând acum din pâine convinşi suntem deplin
C-a existat un plan măreţ, sfânt şi divin
Că-n dragostea de Tată cuprinşi am fost şi noi
Că doar prin Har avem acces la viaţa de apoi.

Servind din rodul viţei din nou azi ne gândim
Că-n sângele jertfirii cu toţi ne curăţim
Că s-a vărsat la cruce din trupul unui sfânt
Spre a croi un drum spre noul legământ.

Părtaşi fiind la Cină întindem mâini curate
Şi iar ne-nfiorăm de rănile-ndurate
Şi iar ne minunăm ce-adânc-a fost iubirea
Ce mult a plătit Fiul s-aducă ispăşirea,

El a plătit cu viaţa, s-a dăruit pe Sine
A părăsit splendoarea din zările senine
Să scape omenirea de lanţul lui Satan
Să ne conducă-n slava din veşnicul liman.

Luaţi, acum, serviţi din taina păcii sfinte
Şi-i mulţumiţi din nou cerescului Părinte
El vrea să fiţi ai Lui şi-acum şi-Acolo Sus
Să fţi pe veci cu sfinţi în Ţara făr-apus.

Iubitul nostru Domn ţi-aducem mulţumire!
Că parte ne-ai făcut de Cer şi nemurire
Ne-ai cucerit prin moarte şi ne-ai răscumpărat
Eşti în eternitate al nostru Împărat!

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ţi-aducem, O, Isuse, parfumul ce-i în crin
Şi te urmăm cu drag; ştim unde ne vei duce:
În loc cu sărbători, în părtăşia-Ţi dulce.

poezie de George Cornici din Eterna iubire (2 iulie 2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!