Fantezii

Tresar în secvenţe
Figuri imaginare
Năluci din condeie
Plutesc la orizont
Arătări stranii
Umbre dubioase
Se fâlfâie haotic
Entităţi stridente
Cu macle ciudate
Năvălesc confuz
Variabile bizare
Cazuri flagrante
Anomalii fugitive
Plutesc în derivă
Scăpate din consens.

poezie de David Boia (23 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutesc, plutesc, inerţie

Plutesc, plutesc în derivă, nici nu ştiu ce mă ţine pe val!
Nu sunt regină, nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...

Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.

Plutesc, plutesc, inerţie, şi-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie şi ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!

Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman şi-o iubire să-i cer.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizii

În vârtejul drumului haotic
Reiterând un vis hipertensiv
Ecouri compozite de lumini
Înaltă scâncete din vlagă
Peste altarul de izbândă
La hotarul clipelor oneste
În vogă taine purpurii
Se zbat în epitete proprii
Spre aştri camuflaţi în vis
Figuri cu macle despletite
Risipind haosuri semeţe
În goana vântului stelar
Extremele se juxtapun
În ritmul formelor rebele
Autoritar cu zvon teribil
Până la un semnal conex.

poezie de David Boia (30 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă-i partea leului, restul sunt umbre fugitive.

aforism de David Boia (30 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotaţi perspicace prin ordonanţe
Pelerini fortuiţi pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvenţe
Priviţi la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârşii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenţii luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depăşim deviza cu speranţă
Şi apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficţiunea în decor real
Năzuinţa sacră scop în sine
Efervescenţă vie peste veşnicie.

poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de extaz
O dimineaţă de vis
Plutesc în zare
Cu gânduri răscolite
Din colbul fericirii.

tanka de David Boia (9 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun hivernal

Se crapă soarele în mată strălucire a razei,
Răsfrântă în picături de sticlă, diamant de-o clipă,
Ce taie lacrimi de la colţ de ochi în floarea vazei,
Pe-un macrameu confuz, în caldul mesei lângă o stinsă pipă.

Se trec din loc în loc mici gheizere de aburi, din năluci,
Arar o pată taie azur azotic, dezgoleşte creangă,
În rest, înfrigurări plutesc peste alba marmură pozată în cruci...
Aproape în ceaţă, pe-un maidan, om de zăpadă albu' ar vrea să şteargă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişună confuz
Prin cei codri seculari
Lumini şi umbre

haiku de David Boia (2 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri în cer

Plutesc pe o mare de nori
Ce se n-văluresc în sufletul meu
Transformându-mă într-o fântână
Vie, ce se lasă cucerită
De sentimente stranii, necunoscute.

Munţii plutesc printre nori
Formând lanţuri de veghe,
Pătrunşi de paloşul Luminii
Ce se răzvrăteşte în inima lor
Făcându-i fântâni plutitoare-n nori.

O pală de vânt adie
Şi mişcă munţii din inima mea,
Ce transportă atâta iubire
Pe care oamenii nu o pot crede.

Mări, Soare, munţi, vânturi
Toate se aleargă-n paradis
Spunând cu multă căldură
Că viaţa-i doar o licărire pe Pământ.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum frunzele plutesc pe râuri molcome, aşa şi amintirile plutesc pe sângele domolit al omului înţelept.

aforism de Ionuţ Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe fertile
Când silabe adie
În forme varii
Versuri plutesc inocent
Plăsmuind sacre poeme

tanka de David Boia (13 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Fiinţe mistice, amăgitoare
Prin faţă mi se perindă,
Stau lângă masă în picioare,
Cu privirea fixată în grindă.

Filme cu desene animate
Privesc pe ecranul câmpiei,
M-acopăr de nostalgii uitate
Umbre frumoase ale copilăriei.

Zile frumoase, nopţi înstelate
Vise de călătorii astrale
Se sfarmă în a inimii cetate
Fantome pur imaginare

Secvenţe reale de viaţă,
Autentice fără sens relativ
Ies din minte la suprafaţă
Stafii ce mă fac emotiv.

poezie de Mihai Leonte (17 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupţie.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalţă
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Şi îşi astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Şi îşi astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătare ascendentă

Fuseserăm spirite fugitive celeste
Ca fiinţe virtuale în fante de lumină
Unde străluceau destinele în vogă
Adunaserăm consecvent din condei
Poeme adiacente cu iz de chintesenţă
Implementând procese însutit vizionare
Dintr-un conglomerat doldora de stele
Asezonaserăm figuri de stil exoterice
Din postura de promotori euforici
În formaţiuni virtual compensatorii
Convertind instincte în noi expresii
Cultivaserăm înţelepciunea în devans
Iubitori inventivi simultan cu prudenţa
Depăşiserăm adumbrirea cu brio
Şi diferenţa în termeni distributivi
Acum vom pleca spre o nouă aventură
În speţă accesând pagini de izbândă
Pe trasee inedite progresiv ascendente.

poezie de David Boia (20 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazuri

Nu faceţi nazuri
Indiferent de cazuri
Că vă aduc necazuri.

tristih de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspensie

Cele tari de urechi
Ridicate la putere
Plutesc ades pe unde
În varianta dus-întors
Până în aula veche
Specializate de mult
În arte plastice
Aproape de reflector
Unde se pierd în labirint
Cât să nu scape nimic
Din specificul evoluţiei
În perioada de suspensie.

poezie de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă uitam din unghi obtuz
Mi se părea totul confuz,
Dar privind din unghiul drept
Am început să mă deştept...

catren de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de putere derivă din foamea de înavuţire.

aforism de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel marin

Deasupra turnurilor negre, peste coloane şi clădiri,
Planează doruri efemere şi Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenuşii şi triste plutesc corăbiile-n zare.

Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare şi divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolţile sonore şi-adorm prin antice ruine.

Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini şi pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăceşte pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.

Şi totul parcă-n vis trăieşte, un vis al unei minţi bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple şi de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenuşii şi triste plutesc corăbiile-n zare.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ies inopinat
Din marja de eroare
Invenţii stranii

haiku de David Boia (7 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut mărţişoare

Sub zăpezi nebune caut mărţişoare,
Flori fără de care... nu ar fi parfum,
În năluci de umbre, razele de soare,
Invelesc dorinţa... norilor de fum.

Primăvara vine cu ninsori şi gheaţă,
Scânteiaz-a frondă stranii depărtări,
Mugurii de verde rătăcesc prin ceaţă
Şi un şnur ne leagă visele de scări.

În adâncuri albe... ghiocei suspină,
Vânturi ireale... bat în porţi de lemn,
Mâine puritatea are-n ochi lumină
Şi aşteaptă demnă, neştiutul semn.

Vom săpa-n troiene a găsi culoarea,
Neaua se-mpleteşte cu un roşu dens,
Muntele-i titanul, abisală-i marea,
Iar femeia pare... dulcele consens.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!