Geometria necunoscută a simțurilor
Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?
Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.
Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
acestui poem arogant în formă nedefinită
pentru că trebuie să plec la Medgidia.
Geometria necunoscută a simțurilor...
este abstractă...
încleștată în simboluri devastatoare
ca paralelele mirate dintr-un alt poem
rămas într-o stare de veghe
înfășurată peste singurătăți colective.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre simțuri
- poezii despre simbolistică
Citate similare
Orice am spune noi nu este nivelul obiectiv, care rămâne în mod fundamental de nedescris... Nivelul obiectiv nu este reprezentat de cuvinte... nici nu poate fi înțeles prin: "de neexprimat prin cuvinte" sau "nu se poate descrie prin cuvinte"; pentru că, cuvintele "exprimabil" sau "descris" deja presupun cuvinte și simboluri.
citat clasic din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre cuvinte, citate de Alfred Korzybski despre cuvinte sau citate despre simbolistică
Buzunarul timpului de la piept
cu mâna la tâmplă prețuiesc o filă din carte
și-i mulțumesc timpului ca esență a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colțul meu de cer
în patul verde cu dimineți odihnite de îmbrățișări
notez într-un caiet zilele seri și nopțile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire
alt poem aceeași femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest
seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăși viața
o imagine trecută pe o invitație
la timpul prezent
am devenit așteptându-te
nesomnul odihnit în decența puținului timp rămas
legănându-mă-n cuvinte iarăși scriu
cu emoțiile amintirilor iubesc și tot scriu să nu tac
am rătăcit destul ca să înțeleg statornicia
lângă tine sunt reîntâlnirea cu mine
sunt răspunsul la ce sunt
în declinări de verbe am devenit trăirea prin cuvânt.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre poezie
- poezii despre odihnă
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre cuvinte
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte
te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
* * *
poezia este ca o
tapiserie medievală a simțurilor
totul tace
totul zvâcnește în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt
din când în când
țesătura se destramă și
din locul acela începe să curgă
metafora ființei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăși metafora ființei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre ochi sau poezii despre metafore
Geometria infinitului
degetele mele alergau peste tine
în spirale
pe la mijlocul trupului s-au odihnit puțin
ca să privească sărutul
și semnele astrelor
apoi au alunecat înspre coapse
să desăvârșească iubirea
în timp ce dormeai într-o clepsidră
eu am luat formă de lotus,
ți-am desenat apusul pe pielea spatelui
și zodiile în palmă
ca să poți memora geometria infinitului
din noi
când mă aștepți noaptea
pe marginea orizontului
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre perfecțiune, poezii despre noapte, poezii despre lotuși, poezii despre infinit sau poezii despre geometrie
Cercetarea genuină este prin definiție "necunoscută" în momentul în care începi. Ai ipoteze, dar nu rezultate. Poți să-ți planifici ce vei face în anul IV, când nu știi rezultatele din anii I și II?
Maya Simionescu în revista Galenus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre cercetare
Geometria nu ne învață să desenăm aceste linii, ci ne cere să le desenăm; ea cere ca elevul să fie învățat la început să descrie liniile cu exactitate, mai înainte de a învăța geometria; apoi să i se arate cum pot fi rezolvate problemele prin intermediul acestor operații.
citat clasic din Isaac Newton
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre început, citate despre geometrie, citate despre elevi sau citate despre desen
Sosiri și plecări spre timpuri viitoare
în zilele rămasului de viață
brațul destinului ne pictează într-un colț din univers
adunați sub gânduri
răspundem
prezent
viața strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
așa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc
fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers
pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile
atent
te caut mereu iubita mea
vom rămâne metafore prin timp
refren din elegie.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre versuri sau poezii despre verde
Așadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibrația. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete așezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenței Fără De Formă. Orice sunet provine din Liniște. Înainte de undă, este Liniște. Din Oceanul Esenței, se nasc vibrațiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenței. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forța Vitală prin care Esența se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forța Creatoare - Conștiința Fără De Formă devine creație manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conștiința Fără De Formă, la suprafață există creația manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut și relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniștea Intrinsecă) și relativ (melodia creației) există Punctul Zero (Forța prin care Liniștea devine melodie). Foarte mulți călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conștiința Intrinsecă și tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sunet, citate despre muzică, citate despre semnale, citate despre relativitate, citate despre ocean, citate despre naștere, citate despre graniță, citate despre forță sau citate despre existență
O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre odihnă, citate despre mișcare sau citate despre gânduri
Arta meditației este o modalitate de a intra în contact cu realitatea, și motivul pentru existența ei este faptul că majoritatea oamenilor civilizați sunt rupți de realitate pentru că ei confundă lumea reală cu lumea așa cum o consideră ei, cum vorbesc despre ea, și cum o descriu. Pentru că într-o parte este lumea reală și în cealaltă parte este un sistem întreg de simboluri despre acea lume pe care o avem în mintea noastră. Aceste simboluri sunt foarte utile, întreaga civilizație depinde de ele, dar ca și toate lucrurile bune acestea au dezavantajele lor, și principalul dezavantaj al simbolurilor este că le confundăm cu realitatea, exact așa cum confundăm banii cu bogăția reală.
citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre realitate, citate despre civilizație, citate despre bogăție, citate despre bani sau citate despre artă
Vremea atâtor simboluri frumoase a trecut de multă vreme. Ne-a rămas doar nesimțirea și sărăcia din inimi.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre sărăcie, citate despre inimă sau citate despre frumusețe
Angoasa este, în calitate de stare afectivă, reproducerea unui eveniment trecut și periculos; ea rămâne în în sarcina instinctului de conservare și are rolul de a semnala noile pericole. Ea provine de asemenea, dintr-un libido devenit într-o oarecare măsură inutilizabil și se produce în procesul de refulare. Înlocuită prin simptom, ea rămâne totuși legată de acesta.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pericole, citate de Sigmund Freud despre pericole, citate despre sex, citate de Sigmund Freud despre sex, citate despre instinct, citate de Sigmund Freud despre instinct, citate despre devenire, citate de Sigmund Freud despre devenire, citate despre calități, citate de Sigmund Freud despre calități sau citate despre calitate
Există multe simboluri ale căror nature și origini nu sunt individuale, ci colective. Acestea sunt, în principal, imagini religioase. Originea lor este atât de adânc îngropată în trecut, încât par să nu aibă o sursă umană.
citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie sau citate despre imagine
Este imposibil să știm a priori dacă conținutul manifest al visului trebuie să fie luat în sens simbolic sau în sens propriu, deoarece există pe deasupra simboluri individuale și nenumărate fluctuații în folosirea simbolurilor generale. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că nu toate materialele sunt simboluri.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sigmund Freud despre simbolistică, citate despre visare, citate de Sigmund Freud despre visare, citate despre siguranță, citate despre imposibilitate, citate de Sigmund Freud despre imposibilitate sau citate de Sigmund Freud despre existență
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre religie sau poezii despre lumină
Poți sfârteca în bucăți un poem pentru a descoperi din ce este compus... Vei fi departe de misterul de a fi mișcat de cuvinte. Cei mai buni meseriași ai poeziei lasă întotdeauna goluri și găuri, astfel încât ceva care nu este în poem să se poată strecura, furișa, perinda sau pătrunde în el.
citat din Dylan Thomas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate despre superlative sau citate despre meserii
Acest conținut nu e disponibil momentan
întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem
aici e locul unde nu ai nimic de spus
ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche
tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci
//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //
toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare
suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi
dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele
îmbinările dintre oase / aici nu sunt stâlpi de tensiune / funcționăm fără curent electric
aparatele se alimentează de la soare și e o creștere continuă a neliniștii odată cu lumina
până când bruma care cade dimineața ne liniștește
și pornim pe jos către acea casă singuratică
între noi un zid de nisip ce se scurge senin / scurtcircuite în creierele noastre
înnodăm cearșafurile albe până obținem o linie continuă
un puls care ne trezește la viață și continuăm să trăim/ nimic în acest poem nu este despre
despre durere sau păsări/ doar corpuri care se conservă pentru o nouă viață.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre dimineață, poezii despre seară, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ne vom întâlni cândva
sunt clipe când pe poteci neumblate
timpul răscolește frunzele
în căutarea unui surâs de fecioară
te petreci mereu în albastru
noaptea ți se slobodă trupul în himere
să știi că nimic nu este întâmplător
doar neîntâmplarea descoperă lumi
fur în fiecare zi din amintiri
sorb cu nesaț ropotul de stele
grădinile caută urmele pașilor
în dimineți prăfuite de mirosul de ambră
aștept mereu o scrisoare
să-mi însenineze miezul nopții
să fi uitat vremurile
când cerul respira adânc îndrăgostit
știu ai să-mi spui că tăcerea e timpul amintirilor
că sufletul tău ștrengărește își caută cuvântul
că de fiecare dată te trezești pe celalată parte a patului
plopii si-au dezgolit rugina
tu cu palmele pline de frunze cu buzele roșii
relaxată picior peste picor vei întreba
ce cauți femeie în timpul meu în fumul meu de țigară
mă simtă trăită în fiecare poem îți voi spune
vinovată de tristețe desenez chipuri să te descopăr
degetele albe mângâie conturul privirii
orele bat îngerii au plecat
da prea multe despărțiri s-au adunat
încerc să-ți spun adevăruri despre lumi interioare
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
poate doar un vis de toamnă târzie
speriat de amurgul zilei
va silabisi la întâmplare numele tău
înăbuș pornirile din mine
oamenii devin păsări
norii înverzesc
în umbra inimii reci
ce te încuie strâns spre asfințit
literele mi se așează în toate limbile
vreau să înțeleg neînțelesul
eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte
voi fi mereu cu tine în timpul ce se scurge
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre amintiri
Vinovată că sunt
Vinovată că sunt
o inspirație din amurgul toamnei,
o tulburare de contururi verzi,
o recuperare din suspinele rotite în sânge.
Vinovată c-am intrat în ochiul tău verde
sub cerul tău suspendat peste lume,
vinovată că sunt după geamul unde cad fluturi,
de trecerea galbenă a toamnei
cuvintele triste uitate prin parcuri,
obsedanții pereți singuratici,
ziua trecută prin începutul nefast
cu sărutul venit nechemat.
Vinovată că sunt neplecată de atunci,
din așteptarea reinventată altfel,
unde cuvintele nereparate au trecut dincolo de mine,
eu oprind timpul în extaz pentru noi,
vinovată sunt, pentru amândoi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă