Melancolie pe cont propriu

Crengile nu mai sunt calme
copacii trag în noi cu flori
iar mugurii focuri de arme
ne urmăresc cu primii zori

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 aprilie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, şi încă plutesc...!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Produc artă, cum produc mugurii flori: renunţând!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurii sunt... bombe cu efect întârziat: abia toamna, aşchiile melancolice ale frunzelor ne rănesc fatal!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

Simţurile-s nişte arme

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (29 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Dacă
Dumnezeu ar fi îndrăgostit

Ar arăta
exact
ca mine

O
veşnicie
cu mugurii
în
flăcări

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (23 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce c-au ocupat ultimele locuri, vor să fie şi primii ce părăsesc condiţia umană!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra

Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin

Cu sufletul de viscol plin
şi-n gând cu flori de gheaţă
mai trag de duşcă o oală cu venin
şi-mi vine iarăşi chef de viaţă

În gând cu flori de gheaţă
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineaţă
eu copilul din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai uşor să ataci munţii, decât prăpăstiile: primii îţi oxigenează cuvintele, ultimele le asfixiază.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sar mugurii chiar din condei
se-ntinde primăvara iată pe hârtie
şi dintrodată vrei-nu vrei
din ochi îţi înfloreşte-o poezie

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (17 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii împing şi alţii trag... chiulul.

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reciclare modernă

Sunt pregătit, ca dascăl vechi,
Am vorbă dulce, gesturi calme,
Mă trag elevii de urechi,
Şi ăia răi mă iau la palme!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implozia cerului a umplut pământul de flori: când culegem flori, suntem... în cer!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi copacii se prăbuşesc, când nu mai riscă nici măcar o floare!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii au fantezii erotice: şi-au scos florile la drumul mare!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implozie solară

Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
şi-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară

Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu şi-aruncă lava
şi cerul îşi porneşte nava

Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea ţipă că e vie
şi nimeni totuşi nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă

Şi-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îţi dau şi iată zbori.

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit: tristeţea întotdeauna mă depăşeşte.
Costel Zăgan, Inventeme

Costel Zăgan în Inventeme (1 octombrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tribunal

Avocaţii şi cu juzii
Au dezbateri furtunoase.
Cei din urmă trag concluzii,
Pe când primii trag foloase.

epigramă de Sorin Beiu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ca eşec

Mugurii tăcerii parcă se-nfiripă
saltă iar Mihai peste şapte cai
pân-la moarte însă ar mai fi o clipă
şi-ai trecut de iad gura mea de rai

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (5 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic

Eu
mă
trag
din
bibliotecă

Rudele
mele

Cele
născute

Şi
mai
ales

Cele
nenăscute

Sunt
cărţile

Ultima
mea
carte
este
ploaia

Aruncaţi
hainele

Şi
citiţi
mai
departe

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze

Costel Zăgan, Traiectorii fragile

a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips

Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea

gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!