Modul

Înaltă eşti exact ca o frecvenţă,
Eu mă aştern în ochii tăi, Mario,
Ai străluci şi în Infern cu brio,
Dar ceasul spune – n-ai încă licenţă.
Trec valea răcoroasă ca o viaţă
În închisoarea hoţilor de vieţi,
Te-am desenat pe duşumele şi pereţi,
Dar absolutul lunecă pe gheaţă.
Oglinda, în pârâu rostogolită,
Îţi poartă chipul către orizont,
mi-au spus prietenii că sunt cam foarte tont,
dar fericit mă simt că-mi eşti iubită.
Nu-ţi voi rosti nici numele, discretă,
Îmi este firea, poate sunt timid,
Învaţă-mă să vieţuiesc în vid,
Orice iubire e analfabetă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Ex nihilo nihil, nimic nu are rost,
Îmi spune nihilistul pe numele său Trost,
Când nu mai ai ce spune încearcă, bre, să taci,
Prea multe sunt în viaţă pe care nu le placi,
Bătătorite căi ai străbătut, copile,
Te naşti şi mori zadarnic, eşti doar la mâna milei?
Îmi plac trufaşii, răii, înfumuraţii zei,
Deşi-mi trezesc un zâmbet, mai vesel e cu ei,
Nu-mi place lumânarea ce pâlpâie plângând,
Dar de-i ating doar flama, îi mulţumesc că sunt.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obiceiul să-mi inventez prieteni

Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniştesc,
Aţi văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spaţiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaştem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viaţă,
Morţi fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindeşte,
Trec nori bărboşi, mult prea-ncruntaţi,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, ştii, am cunoscut o piatră înţeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu eşti iepure, dar nu eşti colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva ţestoasă?
Sunt un pic. Simt,
Merg pe-o şină veche, ruginită,
În urma mea un tren tăiat în două
Mă îmbie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cel bun

Eşti înalt şi sexy, dup-al tău chip mor
Simt că te vreau mult, nu îmi e uşor
Îţi zâmbesc, căci uite cât arăţi de bine
Simt c-o să leşin aici lângă tine.
Eşti un bărbat bun, după cum constat
Cu parfumul tău mintea mi-ai luat
Şi mi-ai spus: iertare, pot să îţi vorbesc?
Eu am zis, OK, e ceva firesc.
Te-am văzut pe-aici, vreau să te salut
Dar eu m-am scuzat că timidă sunt.
Tu ai spus, nu-i bai, doar te-am salutat
Şi voiam să ştiu de m-ai observat.
Recunosc, am zis, te-am văzut şi eu
Şi stau să mă-ntreb de eşti genul meu.
Sunt un tip de treabă, pot să te-ocrotesc
Nu perfecţiunea e ce îmi doresc.
Dacă nu vrei asta este foarte bine,
Dar mă-ntreb îţi place să vorbeşti cu mine?
Ai zâmbit şi sigur pe tine mi-ai spus
Îmi place ce văd şi mă simt sedus
Cine-i norocosul să îi fii iubită?
Nimeni, deocamdată, că sunt despărţită.
Cine să te lase, să fie-aşa bleg?
Mă întreb şi eu, dar nu înţeleg.
Eu o fată bună sper să întâlnesc
Să vin noaptea-acasă, în prag s-o găsesc.
Da, aud ce spui, pare cunoscut
Ştiu, te-ai prezentat, dar n-am reţinut...
Telefonul sună, fix la el privesc
Şi mă scuz spunându-ţi că vreau să vorbesc.
Îmi dai al tău număr ca pe un trofeu
Şi cred că e bine să ţi-l dau şi eu.

poezie de Amiah Mosley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alzheimer

E gheaţă, e frig, şi e seară,
sunt eu, şi eşti tu, şi e frig,
în braţe, un câine-covrig
se cere să mergem afară,

dar negru e-afară, polei,
iar poza din faţa-mi e-o brişcă,
- De ce chipul tău nu mai mişcă?
am ceai, turtă dulce... nu vrei?

Dar javra mă trage spre uşă,
o pup cu un şut, dar regret!
În pat, în pereţi e cenuşă,
şi simt că-mi ascund un secret.

Tu taci, şi eu tac, doar un câine
din coadă dă semne că-i viu,
că-i azi, că e ieri sau e mâine
sau poate e numai târziu.

Mă pupi, şi e roşu, şi cald,
şi suntem, din nou, la olaltă,
sunt suplu, umil şi înalt,
eşti caldă, eşti suplă şi-naltă,

iar mâna în mână îmi umblă,
sub uşă, lumina s-a supt,
pe umeri mă doare o umbră,
în deget, inelul s-a rupt,

şi-n palme îmi curge o boală
cu "poate", cu "da" sau cu "nu",
în dreapta e lesa - e goală,
şi-n stânga, sub inimă, tu.

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet în oglindă

Zâmbeşti, cu-acelaşi gând de altădată,
privind oglinda care-ţi spune: "Tu
eşti tot frumoasă, ştii, eşti neschimbată!"
şi îi răspunzi: "Da, da!", în loc de "Nu!"

Ai fost frumoasă-n vremurile-acelea
când te simţeai iubită şi-ai fi vrut
ca timpul să nu-ţi încreţească pielea,
să îţi rămână cum era-n trecut.

Ai vrea şi ochii să îţi strălucească
sub arcul ce îi străjuie frumos,
iar buzele în roşu să lucească
şi să îţi poarte zâmbetul duios.

Erai frumoasă, da, şi încă eşti,
dar ce să ştie ea, doar o oglindă,
de sufletul pe care-l găzduieşti,
căci n-are cum, în tine, să descindă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frig şi azi e ziua mea

E frig şi azi e ziua mea,
Dar ce contează pentru o vecie?
Simt că prietenii-s aproape,
Eu încă pot să cred în prietenie.

Bătrân naiv, sentimental
Am dăruit poeme
Mai limpezi decât un cristal,
mi-aţi fost şi-mi sunteţi gemeni.
Am întâlnit în drum iubiri,
Dar n-am trădat Iubirea,
Unii au fost fraţi, alţii vampiri,
Să-i judec, nu mi-e firea.
Poetul moare nescriind
şi necitit el moare,
ca orice om privesc cu jind
la tot ce mă-nconjoară,
milioane scriu, milioane mor,
din ceruri cad şi stele,
m-am dăruit poemelor,
mă regăsesc în ele.

Un cer fără de margini port în suflet,
Un cerc de foc mi-e timpul martirizat, desculţe
Merg clipele pe drumul înspre moarte,
Eu am crezut, în Tine, Doamne, nimic nu mă desparte,
Durere şi trădare, curg fluviile-n ocean,
Sunt fericit că-mi dărui otravă şi balsam,
Speranţa nemuririi, iubirile trupeşti,
În fiecare clipă îţi mulţumesc că Eşti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa departe...

pe cine să iubesc, poate pe tine,
dar nu te înţeleg, chiar de îţi scriu în rime,
încearcă tu puţin, prin vorbe nerimate,
să îmi explici de ce, sunt singur peste noapte

tu eşti aici dar simt, că-mi eşti aşa departe,
îţi simt în infinit, un gând în altă parte,
sunt singur şi în doi, mă simt străin în casă,
ce este între noi, nu-i dragostea aleasă

e ora prea târzie, să ne-amăgim în salturi,
degeaba-n poezie, eu te îmbrac în daruri,
degeaba ne privim, ai ochii plini de gheaţă,
cred că noi doi simţim că stăm legaţi c-o aţă

nu te întrebi de ce, tăcut ne este patul,
dormim cu ochi deschişi şi ne rugăm la Naltul,
te-aud ce greu respiri, te depărtezi de mine,
ţi-e frică să te-ating, te tragi mereu spre tine

încerc să te mângâi, să te întreb o vorbă,
îmi spui că e târziu şi chemi o noapte oarbă,
te faci că dormi dar ştiu, că stai doar nemişcată,
adormi într-un târziu, eşti rece ca o piatră

e noapte şi-i târziu, eu te păzesc de toate,
privesc dar nu te văd, prin umbre colorate,
văd nuanţele de gri şi negrul ce împarte,
un loc de amăgiri şi vise sfărâmate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescit Eundo

Ce-i drept, e drept, poete! şi-ţi spun: eşti de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Şi toţi avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că eşti prea slab, şi stilul ţi-e prea neconsecuent.

Eşti prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; fireşte, greşeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Şi-apoi, o ştii tu însuţi, n-ai nici un sentiment.

Că eşti naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Şi nu-ţi imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că eşti prea gol, prea rece!

Încolo versuri bune, cam rari şi fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna şi furi aşa de prost!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face?

Ce face un om când e singur?

Simplu – un glonţ, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă îşi fa ce drum.
Doamne, ce aş hohoti, de nu aş fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăieşte, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creaţia?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu eşti un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulţumesc, fratele meu, mulţumesc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutători de dragoste pe internet

Vreau să ne tutuim, e-mailurile tale sunt ciudat de precise
foloseşti puţine cuvinte dar la obiect
blândeţea ta îmi dă încredere
speranţele tale îmi dau speranţe
nădejdile tale se vor metamorfoza
Tu nu eşti tu?
Îmi place îmbrăţişarea ta din ultimul răspuns,
bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei
singurătatea ta îmi umple sufletul
nu mai sunt singur
înconjurat de persoane care mă iubesc
nu mai sunt singur.
Îmi place îmbrăţişarea ta
este fictivă, ireal de plină
îmi umple inima
vorbele tale îmi arată o altă faţetă
Tu nu eşti tu.
Căutăm speranţe întruna
te-am găsit?
te-am găsit virtual într-un moment vital
simt... cum încerci să îmi spui multe
dar n-ai încredere
n-ai certitudini încă
momentul în care vei răbufni e aproape
Ai încredere, ai speranţe, fii veselă
fii binevoitoare
fii cum te-am visat
nu te mint, nu-mi place să amăgesc
scrie-mi mai mult
am nevoie.
Tu, încă nu eşti tu!
Eşti sinceră?
eşti departe?
cu atât mai bine
suferi?
poate vei suferi mai puţin!
întreabă-mă orice
nu te ascunde!
te tăinuieşti în expresii
plângi?
nu plânge, visează
ştiu că eşti frumoasă
mi-a şoptit un înger
Dar tu eşti tu?
E uşor să păcăleşti pe Internet
un nume, o fotografie, o adresă
mai multe nume, mai multe fotografii
mai multe adrese.
Nu are rost să mă minţi
vorbele tale ascund o persoană inteligentă
dar ţi-e frică.
Dacă eu nu sunt eu iar tu... nu eşti tu?
M-am jucat o clipă
eşti singura care mi-ai răspuns
nu vreau să mai caut.
Port un nume simplu
eu nu sunt.
Sunt obosit
sunt bătrân şi tânăr
sunt prins, încadrat de iubiri
avem giga biţi nenumăraţi
miliarde de nano şi mai multe miliarde de pico!
Ţi-e teamă de pustietate?
şi mie!
dar împreună vom cuprinde tot universul.
Îmi lipseşte îmbrăţişarea ta de la ora 4
am devenit dependent de tine!
Voi pândi să se aprindă plicul
oare îmi vei răspunde?
Tu... eu?!

poezie de Aurel Avram Stănescu (martie 2009)
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU eşti VIAŢA şi nu corpul. Doar mintea ta crede căci corpul are viaţă, adormi sau leşină - şi o astfel de credinţă iluzorie va înceta şi tu te vei trezi din somnul pe care fals mintea ta îl numeşte "Viaţa mea". TU EŞTI VIAŢA, nu ai viaţă. Căci dacă cu adevărat ai avea viaţă ai putea-o prelungi cât ai dori, nu? OARE O PAUZĂ ÎN PERCEPŢIA existenţei să fie sfârşitul ei? Noaptea în somnul profund, în leşin, comă, tu eşti, dar nu mai ştii că eşti, de unde ştii că nu exact la fel este şi în Moarte? Când Prezenţa se resoarbe în Absenţă voi numiţi fals asta moarte, când Absenţa se manifestă ca simplă Prezenţă voi numiţi fals asta naştere, dar EU ABSOLUTUL sunt dincolo de orice efemeritate, naştere-moarte; apariţie-dispariţie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de iniţiere pe palierele inimii

unde eşti, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiţi ca nişte goluri milenare)

învaţă-mă să văd, iubito
învaţă-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să ştie cine este.
unde eşti, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deşirată, roată
cum te simţi pe acoperişul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
şi apoi urmăreşte ce se întâmplă)
aşa e firea ei, jucăuşă, iubito
dar simt că ai intrat într-un soi de labirint.
întoarce-te spre centrul inimii mele, iubito
e mai puţin periculos
îţi las libertatea de a te regăsi
rămâi. eu te-am ales.
cer. carne. os.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mark Darcy: Nu cred că eşti proastă. Vreau să spun că ai momente în care eşti ridicolă. Mama ta este interesantă. Şi nu prea eşti bună la ţinut discursuri în public. Şi ai tendinţa de a lasă să îţi iasă pe gură orice ai în cap, fără să te mai gândeşti la consecinţe... Dar ideea este că... ceea ce vreu să spun este că... fără să leg foarte bine cuvintele este că, de fapt, în ciuda aparenţelor, îmi placi foarte, foarte mult. Exact aşa cum eşti tu!

replică din filmul artistic Jurnalul lui Bridget Jones, după Helen Fielding
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mod

Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci oraşul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,

O, ceasuri verticale, frunţi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Şi ochiul, unghi şi lumea aceasta-nouă.

- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aştern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul – sus; trec valea răcoroasă.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ştii, Luci, cred că şi tu eşti un tip bun, chiar foarte bun...
Lucian: Bun, eu?! Bun la ce?! Mersi pentru apreciere, blondo, dar nu sunt nici pe departe ca Nick. Eşti tare norocoasă că te-a ales tocmai pe tine.
Maria: Ah, Lucian, întotdeauna te-am admirat atât de mult, de la bun început... Eşti un tip grozav, deosebit, într-adevăr, cu totul deosebit! Ştii, Luci... Ţi-aş spune încă un lucru, dar mi-e teamă că ai să te superi pe mine după aceea.
Lucian: Nu-ţi fie teamă. N-am să mă supăr deloc. Poţi să-mi spui orice. Sunt aici; te ascult!
Maria: Ştii, de fapt, vreau să recunosc acum că mi-a plăcut de tine de la bun început, de cum te-am văzut. Nu numai că te admiram, dar şi simţeam ceva pentru tine, ceva puternic, special, nu pot să-mi explic ce anume, dar sigur era ceva, întotdeauna am simţit ceva pentru tine...
Lucian: Ce vrei să spui? Te rog, blondo, să nu mă dezamăgeşti! Ai grijă ce vorbeşti!
Maria: Nu, Luci, nu-ţi fie teamă. N-am de gând să te dezamăgesc. Vreau doar să-ţi spun adevărul. Cred că pot fi sinceră faţă de tine acum. Cred că pot să-mi dezvălui sentimentele pe care le-am avut pentru tine; repet: Le-am avut... Poate că n-aş fi renunţat la tine atât de uşor, aş fi luptat, aş fi încercat să te cuceresc, Lucian, poate că aveam totuşi ceva şanse de câştig, iar tu eşti de altfel atât de interesant, eşti, după cum am mai spus, un tip deosebit şi constitui o partidă bună pentru orice domnişoară. Dar tot de la bun început am observat şi atenţia deosebită pe care i-ai acordat-o mereu Liei, de aceea n-am insistat în privinţa ta, pentru că nu doream să par prea îndrăzneaţă, nici să mă pun între tine şi Lia, să stric relaţia dintre voi. Iar Lia e şi ea o persoană deosebită, îmi e o foarte bună prietenă, n-ar fi meritat să-i fac una ca asta. De aceea nu m-am amestecat niciodată între voi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Şi în ochii Tăi sunt, Doamne, preţios.

Îţi mulţumesc căci m-ai păzit în viaţă
Tu ai fost cu mine la bine şi la rău
Mă strângi cu gingăşie în orice dimineaţă
În braţul Tău Preasfânt de Dumnezeu.

Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Şi lacrima cu drag mi-ai şters de pe obraz.

Îţi mulţumesc că ai fost mereu cu mine
Speranţă, Doamne, îmi eşti pe al vieţii drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Şi eşti aşa de răbdător cu noi, milos şi bun.

Îţi simt prezenţa Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocroteşti cu mâna-Ţi iubitoare
De Golgota şi visul veşniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.

Tu eşti în orice loc, în foşnetul naturii
În roua dimineţii şi în sunet de cântări
Îţi mulţumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiţi cu binecuvântări.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!