Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Lupta celui învins

Ce poate fi în viața ta mai trist
Ca regăsirea unui vechi învins,
Învinsul care s-a uitat ascuns
În gândul ce l-a mai avut de dus?!

Pe umerii bătrâni și ponosiți,
Atât de aplecați, de umiliți,
Timpul însemne aspre a lăsat...
Acest învins, cu ce e vinovat?!

În ochi îi joacă lacrima... și visul...
Se vede numai el pe el, învinsul...
Ce piatră de mormânt i-apasă vrerea?!
L-ați pălmuit! Își plânge mângâierea...

Dumnezeiescul jug e tot mai greu...
Învinsu-acela, oare, nu sunt eu?!
Port veșnic roba anilor pe spate,
Privind prin timp spre dincolo de moarte.

Ce văd?! Speranțe și promisiuni...
Lupt azi întru speranța altei lumi...
Sunt un străin învins, dar lupt mereu
Jugul vieții cât ar fi de greu.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Învinsul

Învinsul ce l-ați pălmuit
Cu sete crudă altădată,
Iată-l! Acum s-a ridicat...
Cu pace-n suflet vă așteaptă.

De neiertare apăsat,
Cu jugul fiecărei zile,
El s-a-nălțat spre nemurire,
Pășind tăcut spre fericire.

O, fiecare zi e teamă,
Înjunghiere, plâns, dureri,
Privește-n urma lui... e noapte
E plânsul ultimei lui seri...

Deodată iată-l! s-a-nălțat!
În ochi îl mai puteți privi?
Au nu e el cel vinovat
De greul fiecărei "zi"?!

L-ați umilit și l-ați scuipat,
I-ați dat acuza sărăciei...
El cât a plâns?! Cât a-ndurat?!
Acum, pe calea veșniciei,

Nu el e cel împotmolit...
Voi, leș de lut neroditor
Ce-n plata voastră ați crezut
Și-n veșnicia banilor...

În plata voastră ați crezut,
Uitând de rănile ce dor,
Corpul de răni vi l-ați umplut...
Ați înțeles că nu-i ușor?!
.....................................
Lumina sufletului său
Spre transcendent îl profilează...
Priviți-l! Cât i-a fost de greu?!

Voi luați-i jugul ce-l apasă!
E-al vostru azi... A fost al lui...
Acum el este iar "acasă".

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ești învins!

Nu ești învins cât timp credința
nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins:
– credința iarăși te ridică,
poți fi căzut, dar nu învins!
Nu ești înfrânt cât timp nădejdea
și țelul ei îți este sfânt:
– nădejdea iarăși te-ntărește,
poți fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu ești zdrobit cât ai iubirea
curată și de neclintit:
– iubirea iarăși te înalță,
poți fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu ești departe până duhul
și rugăciunea nu ți-s reci:

– prin ele ești mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăcești cât timp ții gândul
și inima la ce-ai primit:
– când inima ți-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, ești rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupți,
când nu mai arzi și nu mai sângeri,
când nu mai plângi și nu mai lupți!

Biruitori, eroi și vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
și lupta până la sfârșit!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vă condamați părinții?!

Vă condamnați părinții?! Ce păcat!
Cu moartea, ei, pe moarte au călcat.
Și sânge de Iisus în ei se zbate
Și s-ar întoarce repetat din moarte.

Trăind prin voi, grăbesc spre nemurire,
Ei sunt un strop din marea fericire
Și între ei și voi sunt ziduri stranii.
S-au dus în noaptea re-zidirii anii!

Voi sunteți visul lor și drum spre mâine,
O viață, cântul vieții,-un colț de pâine.
Îi condamnați tăcut la nepăsare?!
Aceasta e durerea cea mai mare!

Ei nu mai au puterea să zâmbească,
Sunt obosiți de boală și de timp,
Dar v-au lăsat cenușa strămoșească
Și obosiți de chinuri, au plecat
Și-n alte lumi grăbesc să strălucească,
Căci voi, copiii lor, i-ați alungat.
Ei au zburat – o aripă, spre ceruri,
Adesea, de durere, sângerând.
Zădărnicie fi-va viața voastră
Când poposiți, în lacrimi, la mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu îngerul

Văd bine că mi-e dat să fiu învinsul,
La urma urmei nu sunt decât insul;
Singurătatea este Ea ființa
Ce-i fără margini, ca și suferința.

Aceasta-i lupta cu temutul înger,
Dar tot mai lupt cât pot încă să sânger.

poezie celebră de din volumul - Lupta cu îngerul
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu îngerul

Văd bine că mi-e dat să fiu învinsul,
La urma urmei nu sunt decât insul;
Singurătatea este Ea ființa
Ce-i fără margini, ca și suferința.

Aceasta-i lupta cu temutul înger,
Dar tot mai lupt cât pot încă să sânger.

poezie celebră de din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mesaj pentru Nicoleta

Sora mea de suflet, "La mulți ani!"
Fericire, liniște și bani!
Împăcare, pace sufletească,
Flavi tot mai mult să te iubească!

Viața e o luptă și ți-e greu,
Dar în rugăciuni te port mereu!
Îngenunchi?! Ridică-te și plângi!
Treci zâmbind peste-ale vieții stânci!

Prin a vieții valuri treci pieptiș!
Plângi când vrei, dar fă-o pe furiș!
Ține-ascunsă lacrima din piept!
Este lucrul cel mai înțelept...

Sunt dușmani oriunde te-ai afla,
Însă tu în seamă nu îi lua!
Fii stejarul vremuri înfruntând!
Eu te voi purta mereu în gând!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viața. Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detașarea este atât negația vieții, cât și a morții. Cine a învins frica de moarte a învins și viața. Căci ea nu este decât un alt cuvânt pentru această frică.

în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Viața

Viața nu-i decât un joc... uitat
În colțul trist al unui semn de carte,
Un fluture zburând îndepărtat,
Pudrat pe aripi cu polen de noapte.

Eu sunt o stea lucind în ochii tăi,
Un vânt hoinar, bătând primăvăratic,
Atât de tânăr precum anii mei...
Îmbrățișarea arcului Carpatic,

Mă poartă încă-n vechiul carusel
Cu roci zdrobite printre zmei de piatră,
Doar timpul parcă nu mai este cel,
În care eu mă încredeam odată.

Dovadă vie celui care sunt
Și veșnic pendulează-ntre istorii,
Sunt tot același, însă nu mai sunt
Decât copilul tainei și-al ninsorii.

Nu m-am oprit în loc... În gări de fum
Alerg, oh, cu secundele deodată,
Copilul cel de-atunci, cel de acum...
Adorm... Și nimeni numai deșteaptă.

Pe paginile vechiului album
Uitate, prăfuite, sunt doar eu...
Mă regăsesc, măicuța mea acum...
Și plâng, măicuță! Și mi-e tare greu!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Un val străin într-o tăcută mare (răpsuns ascuns Aurei Popa)

Tu ești femeia amintirii mele...
Eu drumul vieții azi l-am rătăcit.
Abrupt și greu e drumul către stele...
Tu nu ai înțeles cât te-am iubit.

Mi-ai șlefuit destinul... Printre îngeri
Sunt umbre, de prisos rostogolite.
În zări de fum, pe buzele de sângeri,
Ne mângâie aducerile-aminte...

Iubirea ta-i un fruct în pârg tomnatic,
Te am în gândul meu un vis absent,
"Fără de vlagă, stins și acromatic"
Și... tot aștept "un val mai coerent".

Mă prind de creste înspumate-n taină,
Mă risipesc pe nisiposul drum
În timp ce plaja vieții mă reneagă.
Și-n urma ta eu rătăcesc acum...

Un val străin într-o tăcută mare
Atât de dantelată și de sumbră...
Sunt lotca vie tremurând sub soare,
Cânt scormonind în patimă adâncă.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Copile...

Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieții mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlinești destinul mamei tale.

Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toți, același trece
Doar eutot grăbesc spre nesfârșit.

Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopții să nu cad!

Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Și ființa mea în ființa-ți e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi ranești iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.

Aici am flori și vise, îngeri, stele...
Un drum ce duce către Dumnezeu.
Mai bine-n amintirea mamei tale
numai fapte bune, dragul meu!

Așa voi fi de-a pururi lângă tine...
În timp și-n vremuri veșnic vom trăi.
Mai roga-te-n genunchi acum, copile
Și-n urmă, la mormânt, nu mai privi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Elogiul vieții - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!

Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chimonoul alb

pe care a încremenit o floare roșie
la rever se vede încântător
bun de admirat de pietonii prin viață
rămâne timpul să treacă cu simțire
îl port cu demnitatea unui luptător
învins doar de iubirea care lovește
pe nesimțite într-o clipă visătoare
nu-i deloc demodat albul cu floarea
în dreptul inimii lăsată de ultima
femeie care l-a admirat din motive
greu de înțeles ar fi faima mea

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ultima rugă

Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.

Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.

Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.

Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!

Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăția-Ți!
Mă scuipă batjocoritor...

Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!

De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.

La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu știu ce fac!
În viața asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.

Străin, în urî și-n păcate,
Sărac și fără Dumnezeu,
Viața ne e un pas spre moarte
Și jugul ei amar și greu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Testament

De-aș putea să mai deschid mormântul!
Să vă văd prieteni dragi, copii,
Însă crucea-i grea, la fel pământul...
Nu sunt treceri între veșnicii.

Oh, privesc în jur câtă durere!
Simt un clopot pieptul cum mi-l sparge.
Suflet, ești lipsit de mângâiere,
Ca o navă fără de catarge.

Transcendent spre zările albastre,
Alte vămi plătești spre-a exista...
Calea-n universul plin de astre,
Poate fi și ea la fel de grea.

Trist colindător prin neguri stranii,
Nu găsesc întoarcerea acasă
Și la tâmple-au înflorit castanii...
Candela-i de-o săptămână arsă.

Mă veghează corbii! – Nfometarea
Curge prin hulpava lor dorință,
Se hrănesc rupând demonic carnea
Celui ce-i trecut în neființă.

Și această stare mă-nfioară
Și din visul greu parcă tresar.
De-aș putea eu m-aș întoarce iară
Din eternul morții de cleștar.

S-au uscat și florile deodată
Și-u trecut atâtea ierni de când
M-ați lăsat aici înstrăinată
M-ați uitat și ați plecat pe rând.

nu lăcrimați de veți citi
În acest mormânt se odihnește!
Fiecărui rândul va veni,
Deci mai bine trecătorule, citește!

Într-o zi cu soare, fără nori,
Pentru mulți a fost o zi frumoasă,
Am plecat cu greu de printre voi
Să-mi clădesc pe veci o nouă viață.

Știu și flori și lacrimi au să cadă
Peste trist și alb mormântul meu,
Peste recea și curata piatră
Sub care de-acum voi sta mereu.

Flori pălite, lacrimi și suspine,
Au să moară, da, pe rând, pe rând,
Pe când alții-or să mă poarte-n suflet,
Alții-or să mă uite în curând.

Toama vine, toamna iarăși trece,
Eu deschid c-o mână de strigoi,
Stropii ei sunt reci ca altă dată
De la mine când ajung la voi.

Toamna vine, toamna iarăși trece
Și mormântul meu s-a-ntunecat,
Mai veniți coii, c-o lumânare,
Căci e greu aici să fi uitat.

Ce adâncă-ntunecarea asta!
Cât de greu al putrezirii somn!
V-am lăsat averile și casa
Și de-acum sunt doar
Rodica Ion

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Lupta

Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur dușman.
Diavolul singurătății mă macină
An de an.
Speranța, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalț către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căușul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viața mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt
Lut măcinându-se trist.
Am învins!
Ceruit, sunt ghețarul cernit
De atâta tăcere, în al nopților schit.
Un dușman bicefal
A căutat să-mi ucidă credința
În hăul ce înghițea
Clepsidra timpului meu.
Clocoteau mândria și ura, minciuna,
Durerea și zbuciumul
Prezentului nefast și mizer.
De aceea acum trăiesc un alt timp,
Un alt gând...
De aceea acum sunt un vis pe pământ.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dimitrie Bolintineanu
viață
Ce este viața? O stare de tranzițiune, un pas spre mormânt. Toate elementele, tot ce poate să atingă simțurile noastre sunt agenții distrucțiunii ce se luptă neîncetat să ne ucidă, suferințele și plăcerile își dau mâna pentru destrucțiunea noastră, omul cade învins, curând ori mai târziu, dar cade întotdeauna.

definiție celebră de în Elena
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.00- 8.99 lei.

Urgii dezlănțuite

mi-e greulupt cu a vremii stihii
când toate rugăciunile se pierd în vânt
grindina îmi strivește zorii liliachii
cerul se dezlănțuie fără cuvânt.

lumini angelice tremură pe tichii
am uitat cum e să-mi iau avânt
spre fericire-urgiile dansează pe muchii
și nu mai știu care e rostul sfânt.

genunile își cască ochii fistichii
suspină în noapte visul înfrânt
ca un copac numai scoarță și așchii
smuls din rădăcini căzut la pământ.

mi-e greulupt cu a vremii stihii
și toate rugăciunile se pierd în vânt.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lacrima prezentului

Pruncii noștri sunt prea tineri și mor, Doamne, prea curând.
Ce pedeapsă viața asta! Ce orori pe-acest pământ!
Sufltul mi se-nfioară și ca clopotul se zbate...
Boli și suferințe, Doamne, iar ne adâncesc în noapte.

Ni se-mpiedică privirea, ne sunt pașii tot mai stinși,
Dar visăm la fericire - robi păgâni, cu ochii-nchiși.
La tot pasu-auzi de crime, suicid, bătăi, violuri...
Și-au pierdut credința-n Tine și în suflete au goluri.

Sunt roboți plătiți de diavol, nu au dor și sentimente,
Nu mai știu să se închine, le dă Iadul dividente.
Sunt promisiuni deșarte, își duc viața în noroi
Și își vând eternitatea pe un pumn de euroi.

N-au monedă în iubire, sexul este lait-motiv,
Își trăiesc viața prin cluburi - modul lor recreativ.
Emit legi contra naturii, strică legile umane
Și-s săraci, săraci cu duhul... Oameni simpli, prin canale,

Pentru-un colț uscat de pâine sau o haină ruptă-n coate,
Stau cerșind la colț de stradă. Îi ascunde-aceeași noapte.
Și chiar de le este sete, chiar de drumul le e greu,
Chiar de merg aduși de spate, se grăbesc spre Dumnezeu.

Trec cu toți aceeași vamă, sunt aceleași legi divine,
Tu-i alegi de pleava lumii și le dai nemărginire...
E-o furtună viața asta, vremuri tulburi, de-ncercare,
Căci murind, trăi-vom veșnic. Dar trăind, muri-vom oare?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru un mare om care nu mai este printre noi (Constantin Mihoc)

1. Și s-a mai stins un suflet
În cruntă amintire
Ca să se-aprindă-n ceruri
Din ani în nemurire...

2. Și-a mai pălit un zâmbet
Îmbătrânit de plâns,
Ridat în deznădejde,
Uitat de zbor, învins...

3. Și s-au lăsat iar norii
Pe umerii de mamă,
Cu greutatea serii
Și urme-n ploi de toamnă...

4. Și iar veni-va timpul
Când vom uita grăbit
De jalea și de veghea
Copilului iubit...

5. Și va porni speranța
Cu avânt spre file noi
Lărgind portița vieții
Spre rânduri mai de... "soi"...

6. Dar nu vom lăsa zborul,
Iubite suflet drag,
S-acopere cu totul
Al amintirii prag...

7. Vei dăinui-n povești
Și-n rugi de mântuire
Vom țintui-n imagini
Privirea-ți de iubire!...

poezie de (4 august 2009)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Să tac sau să cânt

tristețea a ucis lumina în jur
curg lacrimi, șuvoaie, șiroi
pășesc prin noroi
nimeni nu vede nimic
este sfârșitul, nu...
am ars, văpaie în vânt
mă izbeam de nori, pluteam pe albastre zări
cădeam, mă ridicam apoi
mai pur, mai curat, mai bun
acum zac pe pământ
aș vrea să tac, dar nu mai pot
să tac privind în jur...
tu crezi că sunt nebun
mă afund în lacrima unui cuvânt
și plec să lupt, să cânt
știu, știu...
lupt cu morile de vânt
dar plec să mor luptând, cântând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook