Nu numai cartea tehnică, ştiinţifică şi politică, dar şi cartea beletristică, atunci când este hrănită din observaţia vieţii şi a societăţii, adaugă părţi importante experienţei omului, şi sporeşte cunoştinţele sau i le precizează, îl face să trăiască sentimente noi şi acea luptă a motivelor în sufletul său, prin care personalitatea umană devine mai bogată, mai înarmată, mai capabilă să domine împrejurările vieţii.

citat din Ion Vianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea tipărită este ea însăşi, pentru toţi, o carte a vieţii, un substituit al experienţei, cu mari puteri formative a omului viu, angrenat în viaţa practică, într-una din formele activităţii profesionale şi cetăţeneşti.

citat din Ion Vianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul omului este invariabil, rămâne acelaşi pe tot parcursul vieţii. Caracterul său suferă modificări aparente, cauzate de înaintarea în vârstă şi schimbarea trebuinţelor antrenată de aceasta, numai în direcţia generală şi în materie. Omul însuşi nu se schimbă niciodată: cum a acţionat într-un caz va acţiona şi data viitoare, dacă împrejurările vor fi aceleaşi. În general, sfera oricărei ameliorări posibile şi a oricărei înnobilări a sufletului se întinde doar până la regiunea cunoaşterii. Caracterul este invariabil, acţiunea motivelor e fatală, dar ele, înainte de a se exercita, trebuie să treacă prin înţelegere, care este mediumul motivelor. Înţelegerea permite îmbunătăţiri gradate şi corectări permanente, acesta fiind tocmai ţelul spre care tinde educaţia.

citat din Lucilo Vanini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea vieţii unui om comun, paginile cele mai numeroase adeseori sunt scrise de dânsul, altele de amici, cele mai puţine de pana timpului. În cartea vieţii unui cugetător, acele pagini sunt opera timpului, căci dânsul, scriind pentru omenire, uită să-şi treacă numele său.

citat clasic din Vasile Conta
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea Vieţii

În Cartea Vieţii este scris,
Că vor ajunge-n Paradis,
Acei ce n-au păcătuit
Şi-aceia ce s-au mântuit.

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturitatea umană, o însuşire care nu se poate număra numai cu numărul anilor, se formează în experienţa vieţii şi o parte însemnată a acesteia, trece prin lectura cărţilor şi prin lucrul în bibliotecile puse în serviciul poporului.

citat din Ion Vianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lege politică bună sporeşte numai posibilitatea faptelor bune, dar nu dă şi motivarea acestor fapte; motivarea vine din sufletul individual. Din bogăţia acestui suflet individual răsar toate bunurile sociale: legile, moravurile, ştiinţa, arta şi toată cultura societăţii; fără el nimic nu se produce; cum fără sămânţă nu poate răsări nici firul de iarbă, cu toate că atmosfera dimprejurul lui ar fi în condiţiile cele mai prielnice. Politica reglementează numai condiţiile externe ale vieţii sociale, sămânţa faptelor sociale stă însă în sufletul fiecărui cetăţean. Fără calitatea acestei seminţe, nici-un progres nu este cu putinţă – oricâte legi politice s-ar face...

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea e un mijloc de intensificare a vieţii şi un mijloc de obiectivare de spargere a graniţelor experienţei individuale şi asimilare a experienţei colective în timp şi spaţiu.

citat celebru din George Călinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaslovul vieţii moare

Comoară neexplorată,
cartea nu mai are
căutarea de-altădată.
Ceaslovul vieţii moare.

Nici în şcoală cartea
nu mai e dorită.
Netul îi ia partea,
elevul o uită.

Apetitul pentru carte
astăzi e o raritate.
Prăfuită, îngălbenită,
zace-n rafturi necitită.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata nobleţe a omului, eroismul său cel mai mare constă în a şti să trăiască până atunci când toate temeiurile vieţii sunt distruse în el, până şi atunci când vălurile şi cârjele care fac posibilă viaţa tuturor au fost aruncate la o parte.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieţii cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt şi nu mai are timp să se gândească şi la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândeşte pe fiecare dintre noi.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt cele mai duioase rânduri pe care le-am subliniat în cartea vieţii. Recitindu-le la bătrâneţe, ne coborâm cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau, dar care astăzi numai ne mângâie în singurătate.

citat celebru din Vasile Conta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cartea vieţii făr' coperţi

Iubirea trece prin stomac
Pe-aripi de fluturi săltăreţi
Scăldaţi în florile de mac
Din cartea vieţii făr' coperţi.

Până ajungi să guşti din ea,
O prăjitură te îmbie
Sau poate ceaşca de cafea
Cu zaţ ascuns în poezie.

Unii iubesc, oricum iubesc,
Ca două flori îngemănate,
Ştiind că gestul omenesc
Se spală veşnic de păcate.

Privind în largul lumii mari,
Vezi ce cadouri se oferă,
Bacşiş, maşini si lăutari,
Iubirea lor e efemeră.

Iubita mea, noi ne iubim
În pragul vieţii, câtu-s ani
Şi adunăm cât mai trăim
Pentru-nmormântare, bani.

Nu râde! Alt stomac ne-adună
În veşnicia făr' culori
Şi ne dorim o noapte bună
Sub rădăcinile de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este constituit din două părţi: esenţă şi personalitate. Esenţa omului este ceea ce este el. Per­sonalitatea omului este "ceea ce nu este el". "Ceea ce nu este el" înseamnă: ceea ce este venit din afară, ceea ce a învăţat, sau ceea ce reflectă toate urmele impresiilor exterioare lăsate în memorie şi în senzaţii, toate cuvin­tele şi toate mişcările care i-au fost inoculate, toate aceste sentimente create prin imitaţie, toate acestea "care nu sunt el", toate alcătuiesc personalitatea.

P.D. Ouspensky în Fragment dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrage tot ce este mai bun din împrejurările tale. Nimeni nu are totul şi fiecare are tristeţe combinată cu bucuriile vieţii. Nu te lua prea în serios. Secretul este ca veselia să domine lacrimile.

citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cartea este un instrument de cultivare, dar cu anume condiţii; ca de pildă: cartea să fie privită ca un mijloc de superiorizare a vieţii, nu ca un scop în sine.

definiţie de Iosif Gabrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul unei cărţi asupra noastră este real doar atunci când simţim nevoia să-i împărtăşim intriga: să iubim când personajele iubesc, să plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simţim toate acestea, poveştile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparţine nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citeşte sau o cântă.
Desigur că Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citeşte. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceştia.
Noi suntem povestea cărţii. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea şi mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alţii să citească şi să lase o moştenire.

Tot ceea ce scriu aparţine oamenilor, eu sunt doar curatorul!

finalul de la Insomnii în alb-negru de Camelia Opriţa (2007)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte bună este adesea cel mai nimerit monument al vieţii, care cuprinde cele mai bune gânduri de care a fost capabilă acea viaţă.

Samuel Smiles în Fii om de caracter!..., Cartea
Adăugat de Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât are mai multă eleganţă în mişcări, cu cât îi e vocea mai sonoră, cu cât fiinţa lui arată mai multă stăpânire şi măsură, cu atât e mai desăvârşit. Dacă rămâne mereu acelaşi, cu cei mari şi cu cei de jos, atunci nu mai e nimic de adăugat, nu-l poţi dori altfel. Să fie rece, dar înţelegător; ascuns, dar înţelept. Dacă în fiecare clipă a vieţii sale ştie să îşi domine manifestările exterioare, atunci nimeni nu-i mai poate cere nimic altceva şi tot ce mai are în el sau în jurul său – aptitudini, talente, bogăţie – toate par a fi accesorii.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!