Sentință la adevăr
Între adevăr și minciună,
Există un gând
Care poate face lumea mai bună,
Sau să o mențină cum este acum, plângând.
Degeaba cerul este albastru,
Viața nu pare să fie roz,
Toți parcă prevestesc dezastru,
Dar le pasă? Da, de un câștig la loz.
Natura moare încet,
Pământul nu mai rodește,
Ele nu pot fi lipite cu aracet,
Dar omul? Mai gândește?
Se așteaptă o minune,
Și pare că a venit,
Instanța strigă: "Evaziune!!"
Și pușcăria: "Bine ai venit!!"
Tentația e mare,
Când sunt goluri în stomac,
Dar se pare
Că acum o dau pe față, nu se mai prefac.
Ușa se deschide larg,
Ei intră pe rând,
Pahare de șampanie se sparg,
Dar doar în gând.
Vise americane,
Cu jointuri și figuri,
Acum sunt spulberate,
Fiindcă trebuie să primească iarna, cu friguri.
O dorință, cerință aș mai avea,
Să vină odată Dumnezeu,
Și să facă ordine pe aicea,
Că tare mai este greu...
poezie de Mircea Popișter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șampanie
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre roz
- poezii despre religie
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
Citate similare
Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfințenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinți nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viața aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinși dacă avem greutăți. Când un om se întoarce la Cristos și pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri boli, probleme financiare, noi ispite el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească și să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldește acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situații în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec așa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.
C.S. Lewis în Creștinismul redus la esențe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre superlative
- citate despre sfințenie
- citate despre înălțime
- citate despre zile
- citate despre visare
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre sfârșit
- citate despre sfinți
Cred că toată lumea a văzut până acum că nu merge treaba. Mi se pare că nu sunt atacate mai deloc sau sunt atacate cu jumătăți de măsură problemele importante. Pe de altă parte oamenii o duc greu și, deși sunt aproape de toate, nu pot să-și cumpere aproape nimic. Acesta este un semn că economia nu e foarte bună. E adevărat că unii au făcut bani, dar eu mă gândesc foarte mult la omul de rând, cel care este baza țării, în definitiv. Și el o duce cel mai greu.
citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre țări, citate despre bani sau citate despre adevăr
Adevăr și minciună
Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ți-o dezleagă.
Totuși, mie mi se pare
Că-i o chestie ciudată,
Că un adevăr te doare,
Dar minciuna, niciodată.
Oare cum o fi mai bine,
Cine ar putea să spună,
Să rostim doar adevărul
Sau mai merge și-o minciună?
Însă cred că nu e cazul
De-așa mare tevatură,
Rezolvarea este simplă,
Să bem vin, dar... cu măsură.
poezie de Octavian Cocoș (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre adevăr, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre antichitate
Omul e manifestarea divinității, dar la început i se pare că este o ființă deosebită, "eu". Lui i se pare că este "eu", separat, că este om; dar el este Dumnezeu, manifestarea lui. Nu știu cum sunt animalele, dar omul nu doar poate, ci trebuie să cunoască asta. Și cunoscând, omul nu poate să nu presupună viața sa în relație cu tot, adică în iubire. Pentru om, consecința acestui fapt este binele.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre început, citate despre zoologie, citate despre iubire, citate despre cunoaștere, citate despre animale, citate despre Dumnezeu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Surori de anotimp
Bună dimineața, înghețată floare!
Mi se pare mie sau chiar te-ai grăbit
S-aduci mai devreme primăvara care
A venit și totuși încă n-a venit?
Bună dimineața, floare de ce-ai fost!
Mi se pare mie sau regreți acum
Că veniși pe lume când fu ceasul prost?
Ultimu-ți, se pare, fu și primu-ți drum.
Bună dimineața, sora mea frumoasă!
N-ai sosit devreme, dacă ne-ntâlnim;
Eu sunt iarna care s-a întors acasă
După ce plecase. Ne compătimim?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre dimineață, poezii despre ceas sau poezii despre anotimpuri
Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Și pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd așa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt așa! Sunt același, ca și până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot așa eram și înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă privești cu alți ochi doar pentru că ție ți se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoștința față de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înțelegi?! Nu-mi place! N-aș vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca și până acum. Eu sunt același Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoșteam prea bine până acum, nu te vedeam așa cum erai în realitate.
Lucian: Și ce te face să crezi că acum m-ai cunoaște mai bine? Nu vezi că greșești?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre eroism, citate despre schimbare, citate despre recunoștință, citate despre realitate, citate despre pace, citate despre greșeli, citate despre devenire sau citate despre bine și rău
Noapte bună, femeie !
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a știut
să-ți spună "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care și-a pierdut primăvara și vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care și-a pierdut
orele și minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aș vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aș vrea să mă încălzesc,
dar e frig și eu sunt...
Rece!
Bună seara, femeie!
Aș vrea să-ți spun "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...
În curând,
Noapte bună, femeie!
poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre toamnă, poezii despre secunde, poezii despre ore, poezii despre noapte sau poezii despre minute
Anii mei și tinerețea...
Anii mei și tinerețea, cuibăriți pe un colț de gând
Stau la sfat cu bătrânețe, ce mă încearcă de curând.
Tinerețea face glume și de toate se amuză
Bătrânețea nu înțelege și se pare că-i confuză...
Cum să facă să-nțeleagă și să accepte mai ușor,
Că ce-a fost n-o să mai fie, chiar de simte în suflet dor...
Dor să poate să mai zburde și să ia viața în glumă
Să vadă pe cer doar soare, chiar de plouă și-i furtună?
Însă dusă-i tinerețe, stă acum pe un colț de gând
Și încearcă să mă ajute, să le iau cum sunt, pe rând...
Și uite așa, încet și sigur, bătrânețea o accept
Eu pe ea, și ea pe mine... cine zice că e drept?
poezie de Elena Bulancea din Personală (1 august 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre tinerețe, poezii despre bătrânețe, poezii despre suflet, poezii despre sfaturi, poezii despre ploaie sau poezii despre gânduri
Remușcări
E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.
Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.
Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.
Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.
Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.
E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre stele sau poezii despre mâini
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plâns sau poezii despre odihnă
Mi se pare incredibil de frumoasă viața. O minune. E o minune că exist și una și mai mare că-mi dau seama că exist. Mai departe, ce faci cu viața ta sau ce fac alții cu ea, este altă discuție. Dar viața rămâne o minune.
citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Oana Pellea despre viață, citate despre frumusețe, citate despre existență sau citate de Oana Pellea despre existență
Apă deosebită
Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutății,
Deși toți se mișcau acolo cu tăria de a răbda răutăți ce te consumă.
Acum parcă se spune să nu vi în zona bună,
Acolo unde totul lucrează pentru tine cu tot atacul din rău.
Așa de mult ai rămas în încet încât nu mai vezi nici o picătură de bine,
Iar mica ta răutate pare bunătate de nota zece.
Și a primi un bine e un bine... deși te sperie lipsa lui de umbră,
Deși te sperie frumuseția fără glamur și plină de liniște.
Ai gustat din zona ta și pare că doar gustul acesta există.
Dar gustă și din zona de dincolo... și nu prin oameni de aici.
Nu merge în zona de bine dacă nu vrei... nimeni nu cere asta.
Dar probează bunătatea nu numai o zi... și nu de la cei ce se dau buni.
Ci chiar de la Izvorul ce a ajuns și la ușa ta.
poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răutate, poezii despre bunătate, poezii despre sperieturi, poezii despre nota 10, poezii despre existență, poezii despre bine și rău sau poezii despre apă
Alex: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puțin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar că suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ți se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu dorește să și le arate față de ceilalți.
Lia: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama că am greșit. De abia acum realizez cât de mult am greșit... Uff... De fapt, nici nu credeam așa ceva despre el, nu știu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog să mă credeți!
Alex: Acum e prea târziu să-ți mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poți schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât să sperăm că perioada de timp în care el vrea să rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu știu cum ne vom descurca fără el.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre suflet, citate despre dreptate, citate despre dorințe sau citate despre cuvinte
Mi se pare oribil
Când soarta s-a îndrăgostit de mine
nu știam nimic despre ea,
mare lucru nu știu nici acum,
eu am gândit toul pe înălțime
ca pe o coloană ce nu se mai termină
și am rămas așa să privesc dezinvolt cerul,
să mă prefac în pământ
cum se spune la învățătura creștină,
dar mi se pare oribil
și nu mă mai gândesc la nimic,
prea mă îmbăt în deșertăciune
și nu beau un vin ca omul
care-și scuipă-n sân,
să nu-l vadă moartea
căzut în letargie spirutuală.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre iubire sau poezii despre creștinism
Obloane-'n fața morții
Lacrimile rup părți din trup, clipele... rup din suflet!
Pământul își cere partea lui... din trup, Cerul partea sa din... suflet!
Acum chiar și cel mai mare Om, e doar pământ, un ultim păcătos de rând!
Păcatul își face veacul dincolo de porți, se închid biserici!
Se pun lacăte la porți, ferestrele își trag obloanele în fața morții!
Vlăstarele.. născute în miezul nopții nu mai apucă razele de soare!
Afară suflă un vânt... a pustiu, bate nisipul în negurile timpului!
Afară timpu'-i fără timp și fără Noi, dimineața pare doar un vis în ochii de copii!
Bătrânii caută un zâmbet de copil, dar degeaba, sunt toți ascunși de... Omul Negru!
Povești se pierd fără de cuvinte, tăcerea lasă loc cuvintelor de plumb!
Să plec sau să rămân, nici nu știu de-i prea târziu, îmi plec capul în pământ!
Mă doare un... răsărit de Soare, mă ard lacrimile ce-mi curg pe față!
E atât de frig, parcă sunt la pol, se-'ntoarce iarna... lipsă!
Trezește-mă în dimineață și dă-mi o palmă peste față!
Poate că încă mai sunt viu, poate că doar a fost un vis urât!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre superlative
Pietre de moară
Au murit brazii de pe stânci,
Trăiesc doar butoaiele de lemn.
Lumea lor nu are soare,
Doar păianjeni ce sunt eroi ai nimănui.
Oamenii râd, oamenii uită, oamenii nu simt...
Perdele de fum desenate în noapte
Și șoapte rostite ultima oară,
Aș fi vrut să rămâi mereu aproape
Dar și despărțirea poate fi o comoară.
Cu sticle de plastic păstrez amintiri,
Lemnul mă ceartă dar știe și el
Că munții suspină când nimeni n-are
Nici o vină.
Au venit zilele cu praful gri,
Cuiele ruginite se-ndoaie în timp,
Păstrez același lacăt,
Deschid aceleași uși,
Ascult aceeași liniște.
În lumea care nu mai este a ta
Eu am venit cu lumea mea,
Să stau acolo?
Nu știu cât
Și nici nu știu dacă e bine.
Voi reuși?
Poate nu vreau,
Oare mai sunt alții ca mine?
Las întrebări în rumeguș
Să se usuce, să dispară.
Pășesc acum, pământul gol,
Am reușit, pietre de moară!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn, poezii despre zile, poezii despre stânci, poezii despre râs sau poezii despre păianjeni
Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru că așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui că aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine să aștept la ușă, până binevoiai tu să te trezești, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre somn, citate despre ore, citate despre mulțumire, citate despre minute sau citate despre gânduri
EU VREAU...
Eu sunt venit din stelele căzute
Și mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrățesc cu dracii pe pământ;
Eu sunt acum un înger cu o armă
Și loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Și vieții demne-i sunt un grănicer!
Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toți urmașii Iadului din voi
Și gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi
Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuși l-a uitat,
Dar voi s-aveți un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prezent
Preoții mai mult sunt niște simpli apărători de interese religioase și dogme, decât de a afla Adevărul lor lăuntric. Cât privește preotul de la tine din sat, schimbă-l, mergi la un alt preot. Și, cel mai bine, regăsește Preotul din inima ta, acesta este "Eu-Sunt", este ce mai pură și mai sacră călăuză! Nu toți preoții sunt la fel, sunt unii a căror omenie și smerenie sfințește prin viu grai viața creștină. Tu trebuie să vezi cum de ai uitat că ești Dumnezeu și te iei din greșeală ca fiind corpul-minte, asta trebuie să afli. Cum de această minciună a devenit călăuza vieții tale? Iată de ce tu întrebi de "accesul la Adevăr". Oare Adevărul vrea acces la Adevăr? Sau doar o minciună vrea acces la Adevăr în speranța că nu va mai fi o minciună? Această minciună care speră să aibă acces la Adevăr este doar un cameleon cu miliarde de fețe; întreabă-te cum de tu, Adevărul, ai ajuns să-i dai crezare? Tu mai spui: "Sau nu avem voie la Adevăr?" Adevărul nu este un act de voință, voința ta doar îl va înăbuși, fiindcă pleacă de la premisa greșită că ești om și alte bălării învățate de minte. Dacă ești Supremul sau Dumnezeu Tatăl care trăiește o experiență umană, ce nevoie mai ai de toate aceste invenții ale minții, pentru nemurire? Religia nu este făcută pentru Adevăr, ci pentru a-l lua în posesie. Dar Adevărul este imposedabil.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr și minciună, citate despre învățătură, citate despre uitare, citate despre smerenie sau citate despre sat
Schimbătoare și capricioasă
Iarna asta miroase a primăvară fragilă
nu mai are continuitate de anotimp
mai mult se preface că ne mângâie
cu bucuria zăpezilor desenate pe munți.
E o nonconformistă plină de ifose
și de boli din care se moare,
dar cum rămâne cu cele din amintiri
în care îmi pare că trăiesc și acum?
Schimbătoare și capricioasă
mă face să cred că totu-i perisabil,
nimic nu mai este cum a mai fost,
dar nici nu rămâne cum e astăzi.
Lumina albului ei strălucitor
mă acoperă întotdeauna cu dorințe
în care sunt cu tine la un loc
într-un cuib al așteptării renașterii.
Poate primăvara-mi curge prin suflet
mai devreme decât e timpul
și semne lovesc în trup cu putere
cu o iubire ce aprinde verdele crud.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre zăpadă