Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantin Iordache

Cronică rimată la cartea "Stanca" în... "Calea Lactee", de Cornelia (Stăncuț) Georgescu

Adolescența-i primăvara vieții,
Când ploi călduțe cad în ropot,
Cu farmec și elanul tinereții,
Vremea "hormonilor" să dea în clocot.
Tinere cochete și gălăgioase
Se-ntrec în modă, care mai de care,
Să fie-n tot provocatoare
Și din frumoase, mai frumoase,
Tot mai preocupate-n vreme
La dedesupturi cât mai fine,
De rujuri, farduri, gene și sprâncene,
Dorind să fie la-nălțime,
De prin licee s-au decis
Spre modeling, la cânt și joc,
Cum fiecare se vrea "miss"
Poate-or găsi har și noroc.
Doar – autoarea – "Stanca" în... "Calea Lactee"
În modestie, simplitatea-i ne-ntrecută
Și-a pus în gând altă idee:
Vrea reduta cărții cucerită!
Lumea cărții e cea mai frumoasă,
Are un "dar", de când se știe,
La-nvățătură e sârguincioasă,
Dragoste de SF, epigramă, poezie!
Astfel ai avea de toate,
De-ai avea și libertate,
Ca să faci tot ce dorești,
Doar cum vrei tu să trăiești.
Când ți-e controlat cuvântul
Ce-l rostești cu-atâta drag,
În zadar iubești pământul,
Din sărac ești mai sărac.
Când tristețea și-o înfruntă
De pe unde hertziene
"Vocea Americii" ascultă,
Ce-i statornică de-o vreme.
Adevăruri cică spune
Și "Stanca" a ascultat
Chemarea la acțiune,
Două afișe și-a lucrat.
Le-a scris după "of-ul" său,
Potrivnice orânduirii de stat,
Nici n-a fost așa de greu,
S-a deghizat în bărbat!
C-o-ndrăzneală pe măsură
Și-a plecat la afișat,
De-ntuneric protejat,
Chiar mai jos de Prefectură
Și de nimeni observat,
Acțiune-mplinită dup-un ceas,
Pe doi stâlpi le-am așezat.
Apoi liniștită plec acas',
Tentației nu rezist
Cum se-ntâmplă uneori,
Scriu mesaj anticomunist,
Trimis prin două scrisori,
La "Vocea Americii" să scriu,
C-o ascultam seară de seară,
Să spun doar adevărul care-l știu
Cel dat de viața de la noi din țară.
Fiind semnată și datată,
Am deenit o... "vedetă",
Am fost iute depistată,
Sunt chemată la anchetă.
La sediul Securității sunt dusă decent,
C-o limuzină neagră ce-i afară,
De tânărul locotenent,
Ce lucrează la judiciară!
La sediu sunt poftită să iau loc,
În fața unui domn distins,
Eu nu-mi doream acest "noroc",
Dar nici nu am nimic de ascuns.
Doi ochi albaștri, ca un cer senin,
Mă scrutează-ntrebător:
Cum de-mi doresc așa destin,
Pe-un așa "drum" spre viitor?
Mai răbdător ca un părinte,
Dintr-un sertar îmi pune-n față
Drept întrebări fără cuvinte,
"Manuscrise" ce doream să le dau viață,
Creații SF, epigrame, poezie,
Afișele potrivnice timpului de față,
Dovezi de fantezie, luate drept dușmănie,
Ce gânduri? Cum mă pregătesc eu pentru viață?
Domn' Colonel, un exigent, manierat,
Întreabă: Le recunosc? Ce am de zis?
Da! Eu le-am scris, e-adevărat,
Pe toate, după capul meu le-am scris.
Ce-i de făcut, de-acum, se știe,
Urmează să declari totul pe hârtie,
Cine te-a învățat, cine mai știe,
Cui vrei să-i faci această "bucurie"?
Susțin: Ce-am scris, e-adevărat!
Și nici nu-mi face vreo plăcere,
Dar viața însăși m-a-nvățat,
Trăită-n lipsuri, limitare și durere.
Tot ce-mi doresc, cred că se poate,
Să fim tratați decent, cu demnitate,
O abundență de produse și bucate,
Cinste în toate, cu avânt, pentru cuvinte:
LIBERTATE!
Chiar dacă eram minoră,
După faptă și răsplată:
Prinsă în astfel de "horă"
E primul pas spre judecată.
Paralel, dar separat,
Tatăl adoptiv e anchetat,
Care-și ia asupră-i vina
Că nu și-a supravegheat copila.
Ajunsă-i printre "vedete",
"Filate" din zori în seară,
Ce se vede, ori nu se vede,
Fie iarnă, fie vară.
Fără chiar să bănuim,
C-o aparatură aleasă,
Ca să știe ce vorbim,
Ne-au înregistrat și-n casă.
Colonelul, ca un om cinstit,
Manuscrisele confiscate mi-a restituit.
Totodată mi-a mai zis
Ca să nu renunț la scris.
După 25 de ani, îl caut pe colonel...
L-am regăsit: vioi, un bătrânel,
Împlinit, arată destul de bine,
Dar, nu și-a amintit de mine.
Ca ofițer în Securitatea Română,
Și-a făcut după lege datoria,
După unii rea, după alții bună,
Înfrățind legea, după caz, cu omenia.
Și niciodată n-a fost greu,
Așa a fost și cazul tău.
I-am dăruit cartea "PROXIMA",
Cuprinsă-n 4 volume,
În 2012 publicată și mai apoi premiată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Citate similare

Leliana Rădulescu

N-a fost să fie

Tu nu te lua după ce-ți scriu,
Pentru mine ești un zbanghiu;
Și mă dezic de tot ce spun;
Când? Uite, chiar acum!

Ți-am tot scris ode și povești,
Dar eu tot nu știu cine ești;
De-a dragostea-ncerci să te joci,
Vrei sufletul să mi-l sufoci!

Mi-e drag și mie să mă joc,
Dar tu n-ai inimă deloc,
Matrapazlâcuri faci mereu,
Da-n jocul ăsta pierd doar eu!

Așa, nu mă mai joc, iubite!
Umbli cu zaruri măsluite;
Dă-mi ce mi se cuvine mie,
Nu mai spune:"N-a fost să fie!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Rupere... Renaștere

Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...

Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...

Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? vii la ușă...
Să mă revezi... vezi cum e!

Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!

Las-o din suflet îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Casanova din Craiova

bătrânul Casanova
din Craiova
după ce bea câte o țuică
se aolea mereu
muicăăăă
frațilooor
ce mult am iubit femeia
șimai iubi-o și acum
dacăavea cum
dar Dumnezeu
n-a făcut chiar totul
pe placul meu
cu bunătatea lui
fără măsură
mi-a dat două urechi
și o singură gură
și mai mult am ascultat
decât am vorbit
și n-a fost rău
mi-a dat doi ochi
și un singur nas
și totuși mai mult am
am respirat
decât privit
dar nici așa n-a fost rău
deopotrivă mi-a dat
câte două
mâini
lucrătoare
și picioare
umblătoare
și deopotrivă la fel de mult
le-am utilizat
și n-a fost rău
și mai mi-a dat ceva
dar aici nu m-a nimerit
invers ar fi fost mai potrivit
mi-a dat la două
numai una
și aia făcând pe nebuna
eu fiind la cheremul ei
și făcându-mă de râs
la femei
lăsându- adesea
la mijloc de drum
iar acum
când încă-s viu
negreșit
duc povara acestui gând
de ce-a trebuit
să ne naștem odată
și să murim pe rând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărul și Lumina

-Poem-
Ca a Domnului Ființă
Nu este și nici n-a fost
ofere biruință
Chiar și astăzi prin credință
Omului — un veșnic rost

Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împărați
El la Sine ne-a primit
Viaț㠗 și ne-a dăruit
La cer sus să fim luați

Veșnicia numai El
Și astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră

Mesia — ce ne-a arătat
Și astăzi se împlinește
Omul multe a-nvățat
Cunoștințe-a căpătat
Însă vai el se-nrăiește

Cu a lui înțelepciune
Mai bun el ar trebui
trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înțelept pentru a fi

Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat

Nu mai e de trebuință
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har și de credință
Omu-și spune — biruință
Voi avea pe pământ jos

Și omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Și nimeni azi nu ascultă
De-al vieții sfinte Domn

Prea puțini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Și pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prințul Înțelepciunii

Nimenea nu a promis
Omul că în veșnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăiește cum e scris
În Legea Vieții vie

Doar Isus — El ne-a promis
Fericirea-n veșnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieții vie

Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veșnicie
Și de Tatăl Lui de Sus
Și că omul de-i supus
Va primi răsplata vie

Și El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie

Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulțimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat

Nimenea de pe pământ
Nu a susținut că-i viața
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Și al Tatălui Cuvânt
În soare ce-și scaldă fața

Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip așa frumos
Pentru voi viaț-am scos
Și la voi iat-am venit

Eu sunt Viața și-Nvierea
Și Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveți plăcerea
-mpliniți al Meu Cuvânt

Cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are
Căci El face ce e bine
Și-a păcatelor mulțime
Prin Mine — are spălare

Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Și trăiește așa frumos
El lumina o împarte

Mesia Isus Hristos
Ne e Domn și călăuză
Și-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieții scos
Adevăru să-l pătrunză

Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă și îndurare
Ca pe palme să ne țină

Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
Să ne spună că e țelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea — El a venit

Nimeni n-a mai susținut
Că e Calea și Viața
Și că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
Să ne lumineze fața

Nimeni n-a mai afirmat
Că e Ușa și Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuși Tatăl

Însă nici așa frumos
N-a fost nimeni să susțină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viață și lumină

Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea și viața
Numai El trupu și-a dat
Murind dar pentru păcat
Să ne lumineze fața

El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Și ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă

Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viața El și-a dăruit
Noi îi urmăm lumina

Căci lumina și Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinți doar El e țelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viața — veșncia

Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Și e Viață și Lumină

Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul — Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt

Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
primim și noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl

Nimeni nu ne-a mai chemat
Veșnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Și ne are în vedere

Oamenii toți ne-au hulit
Și ne-a spus doar rătăciți
Cu ocară ne-au lovit
Și atâți ne-au părăsit
De ei am fost prigoniți

Nuimai El — Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învățat
Și ne-a spus veșnicia
Ne-o ofer㠗 bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învățătură
Ne-nvață să fim curați
trăim după Scriptură
Cu suflet și cu făptură
Lui să-i fim pe veci predați

Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăție
Ca și Domnul nost" Isus
Ce pe brațe ne-a adus
Frați să-i fim în veșnicie

El s-avem un duh curat
Și astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învățat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere

Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuție
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
intrăm în veșnicie

Am pierdut un Paradis
Altu dar să câștigăm
În cer sus fii admis
Prin Cuvântul sfânt și scris
De El dar să ascultăm

Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Gabriela Gențiana Groza

Cățelul, amicul meu

Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un cățel, ca nimeni altul,
Cred că-l știți și voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blănița lui tărcată
Se ivește după poartă.

Latră rar și cum se știe,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De cățelul, zis Băiat,
M-a luat cu binișorul,
Mi-a adulmecat piciorul,

Ne-am simțit, așa, deodată,
Buni amici pe viața toată.
Dar avea o jucărie
Ce mi-a trebuit și mie,
Un oscior roșcat, din plastic...
Ce-a urmat, a fost fantastic!
Când am pus mâna pe os,
M-a privit în ochi, gelos,

S-a pornit pe un lătrat,
Spre picior și-a îndreptat
Dinții lustruiți, colțoși,
Rânduiți și sănătoși!
Și am înțeles îndată
Că nu-i fraier niciodată.
Chiar de-i lord, Băiatul știe:
Ce-i al lui, nu-i jucărie!

poezie de (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Cornelia Georgescu

Alex: Luci, prietene, nu că sunt eu soțul ei, dar să știi că de data asta Stela are dreptate. Ai făcut-o prea de tot, cu vârf și îndesat! Ce-o fi fost oare în mintea ta când ai procedat astfel?! Ai mers prea departe... Nu așa te cunosc eu.
Lucian: Știu. Și n-am cuvinte prin care să-mi cer iertare. Regret...
Mihai: Chiar ne-ai speriat, pe toți, rău de tot, serios! Până și Ly, încă mai tremură...
Maria: Ah, Luci, să nu mai faci așa ceva, niciodată!
Nistor: Ia numai luați de șeful meu! N-a vrut... Nu-i așa, șefu'?!
Lucian: Nis...
Nistor: Poate ai greșit, șefu', ba chiar îngrozitor de mult, dar ce să-i faci, se mai poate întâmpla. La urma urmei, ești doar un om...
Stela: Și vorbi Nis, înțeleptul... Lasă-l în pace, Nis! Nu mai face pe avocatul lui! E vinovat și știe foarte bine acest lucru. Pedeapsă, 72 de ore, frumosule! Nu pentru că așavrea eu, ci pentru că așa trebuie, după cum am zis, ca să scapi complet de efectul pastilelor pe care le-ai luat. Și săfie clar, atât vouă, cât și lui: Dacă închide ochii în această perioadă, fiind încă sub efectul somniferelor pe care le-a luat, o va face pe propria-i răspundere, definitiv! Iar noi nu vom mai putea interveni în favoarea lui din nou, cu nimic, oricât am încerca... Ne-am înțeles?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Și n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Și-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simți... și înțelegi...
Nu ce-ți dorești, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Și lucruri care le chemai.

Și totul mult prea încâlcit...
Cum n-aș fi vrut acum să fim!
Dar, ți-am dat timp cât ai dorit,
Și că vom fi... că ne dorim.

Și cică dragoste învinge...
Și se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă ajunge,
domini dur ca o poruncă.

Așa iubire n-am avut...
Așa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Și m-ai eliberat în toate...
Și nici nu știi ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!

Și îți mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt și tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simțit și ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă și soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când știi ce simți...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimți...
Totul e clar și doar vibrează!

Și pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit și-am așteptat...


Poemă dedicată tuturor îndrăgostiților cu inima frumoasă...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau stau pe loc,
dacă vreau fiu ca focul, sau ard cu totu-n foc.

Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...

poezie de din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Nedreptate divină

Nu știu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la șaizeș'cinci de toamne, crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i și prin piață cum se plâng, fără temei,
, noroc n-avură-n viață, de când sunt ei, la femei!?

Fi'ndcă, după cum văd treaba, mitocani, bețivi sau chiori,
Și cum dracu' și-a pus laba,-s însurați de șapte ori,
Tot la fel, și divorțați, cum mi-au spus-o ei, pe șleau,
Mari bascule de bărbați, ... noroc în viață n-au!

Blonde, brune, platinate, ochi albaștri, verzi, căprui,
Mai cuminți, mai deocheate, cum e Leana nu știu cui,
Și-au avut... fără mișto, unele cu un mijloc,
Și ce pept, și ce popo', de... sub plapumă luau foc!

De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Și femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind... cum ești informat, în patru'j-de ani și-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeași Mărioară,

Așa că, Ți-o spun și basta, că nu sunt trăit în crâng!
Poa' zică-orice nevasta, fi'ndcă eu tre' să mă plâng,
Socotind, dintr-un condei... fără glume, caragață...
, de fapt eu, la femei, norocos n-am fost în viață!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Moșul meu

Toamna-și ia din șevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoțelul meu cel mic a scris tot ce și-a dorit:
Schiuri și patine noi, un rucsac și geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.

Îmi doresc și eu ceva dar nu știu cum săspun...
Vreau un Moș Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia șade, ochelari mereu își pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu așa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.

Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moșul face foc în sobă și-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greșit în exprimare,
Moșul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i așa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Și uneori mă-întreb de ce nu-ți scriu,
Că știu a scrie-n orișicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Și orice gând în mintea-mi se-nfiripă.

M-am întrebat ce ești și ce-i cu mine,
Ce ai zidit și ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut și ce tu faci prea bine
Ca eu să stric și tu refaci mereu.

Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n față tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din față drept mi-l construiai.

Și tot nu știu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu și nici un semn nu dau,
Dar știu prea bine că o îmbrățișare
De suflete un tu și-un eu tânjeau.

M-am întrebat ce-s eu pe lângă tine
Și ce-am făcut de m-ai ales atunci,
Cum de Pământul pe-amândoi ne ține
Și cum s-or întâlni odată două stânci.

Nu scriu de frică, poate dintr-o dată
Am să-ți arăt ce moale sunt făcut ;
Te-am protejat de mine, dragă fată
Dar m-am legat de tine, renăscut.

Te-am cercetat și m-am găsit pe mine
Nu-întreg, ci-mprăștiat în mii de părți,
Că de-aș avea o lacrimă ca tine
Tot n-aș cuprinde-o-n orișicâte cărți.

Nu am mai scris de mult nici despre soare,
Nici despre dragoste nu am cuvinte,
Ori despre inimă sau despre-o floare...
Dar despre tine-am scris mereu în minte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărul unui lup

Sunt doar un lup ce-n lumea lui trăiește
Știind ce-i greu, știind ce e ușor,
Știind timpul nu îmbătrânește
Decât pe-acei ce a trăi nu vor.

N-am teamă trăiesc în libertate,
Și să-mi asum ce știu că am făcut,
În lumea-aceasta, ce-n singurătate,
Pune-n mormânt chiar propriu ei trecut.

N-am semne și puțini vor vrea să creadă
Că sunt cel ce a fost și va tot fi,
Ce s-a lăsat pe sine decadă
Ca să nu-și știe viața-n travesti.

Stau iar, acum, în margini de răscruce,
Și tot privesc pe drum, în lung și-n lat,
Un singur drum știu că mă poate duce
Spre adevărul ce-i deja-ntâmplat.

Spre înapoi nu-i niciodată calea
Prin care se trăiește ce a fost,
Ci doar o formă de-a trăi mirarea
Că viața nu își are nici un rost.

Și, cam la fel, spre stânga, văd pornirea
Unui vârtej ce nu e de oprit,
Care ucide tot, și omenirea,
Mințind, în el, din plin, a nimerit.

Spre dreapta pot merg fără să-mi pese
trec prin timp, voind ocolesc
Conturul unei pregătite lese
De-a mă lega la gard să îl păzesc.

Doar înainte știu că mi se poate
fiu tot lup și liber trăiesc,
Să știu că-n viață pot avea de toate,
Destinul, întreit, să-l împlinesc.

Sunt doar un lup, ce-n lumea lui trăiește,
Așa-s văzut de cei nevăzători,
Și după legea lumii, omenește,
Sunt aspru judecat, adeseori.

Dar tot mă simt, în forma cea mai pură,
Original, precum am fost creat,
Făcând, din drumul drept, o scurtătură
De pasul meu tăiată apăsat.

Și știu, mergând la pas, cum trece noaptea,
Așa cum știu câți pași fac într-o zi,
De-aceea, de-aș putea vorbi cu moartea,
De nemurirea mea i-aș povești.

Am stat prea mult, iar ultima răscruce
Îmi este dată să-mi reamintesc
Că mi se duc doar ce pot duce,
Drumul să-l merg, uitând să mă opresc.

poezie de din Dincolo de praguri (30 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balaurul care n-a mai ajuns în poveste

Cică un balaur cu șapte capete
S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?
Nu știe nici el, căpcăunul -
Din șapte capete n-are minte nici unul.
Ceea ce știe pocitania este
Că un împărat plus un balaur fac o poveste...
E adevărat, își dă seama monstrul șaptecăpos,
povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.
Dar, cu Făt-Frumos, balaurul știe prea bine:
Capetele, oricât de multe, rămân tare puține.
(Asta, în caz că ai un pic de noroc,
Căci se poate întâmpla să nu-ți mai rămână căpșoare deloc.)
Mâhnit, balaurul și-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,
-ntorc fac carte, să-mi iau bacalaureatul...
Cu șapte capete proaste mi-e peste
Puteri ajung în poveste, pot ajung de poveste..."
Vreți știți ce-a fost mai departe?
Balaurul s-a dus -nvețe carte.
De-nvățat a-nvățat, e drept,
Dar n-a mai ajuns deștept...
Cum vă spuneam, era o fire năucă -
Și-a pus pe fiecare cap câte o perucă,
Apoi s-a proclamat
Împărat.
(Era convins -mpăratul e-mpărat
Doar pentru că are perucă pe cap.)
Într-o zi, ce-i veni unuia din capetele sale înalte -
A zis că e mai deștept decât celelalte...
De-atunci au prins a se mânca între ele, câte un pic, câte un pic
Până când n-a mai rămas din balaur nimic -
Doar poate-o pildă, spre luare-aminte:
Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...
Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

poezie satirică de
Adăugat de ValentinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.

Va fi bine!

Totul este așa cum noi nu ne dorim
Speranța a mai rămas, dar nici de ea nu știm
Și cum ar fi să plec, în umbră să te las?
Ar fi ca prima dată, voi face primul pas!

Un pas spre un sfârșit sau chiar un început
Ca hotărârea aceasta, mai grea, nu am avut!
Dar să privesc mai bine, ce ușă eu închid!
Și să fiu atent ce poartă mai deschid!

De nu ar fi iubirea, pentru cine aș merge?
Unde calea-i lungă și visul nu se șterge!
S-alerg chiar după tot, ce mi se pare drag?
Și apoi să mă aleg, cu ce concluzii trag!

O veste bună acum v-a fi de nedescris!
Dar nu ne-am despărțit, ci doar a fost un vis
Și mă trezesc din somn, și stau pe lângă tine
Te iau în brațe strâns, căci totul va fi bine!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu le știm pe toate

Au fost momente când aș fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viață
Dar întorcând un lucru pe-altă față
Găseam mereu ceva necunoscut

În caravana vieții am urcat
Și m-am hrănit cu aparențe oarbe
Fără să simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.

Avut-au mulți destul curaj să vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le știu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat să bea

Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Și de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.

Să nu mai crezi nici tu că cineva
Le poate ști vreodată chiar pe toate
Când scris ne-a fost, pe drum viața ne scoate
Apa ne-aduce... vântul ne va lua...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mulcahy: Bună dimineața! Iată-ne din nou aici. Este iarăși duminică. Sunt sigur toți ați venit aici așteptându-vă auziți o predică. Ei bine, trebuie să recunosc că nu sunt la fel de pregătit pe cât mi-aș dori. De fapt, nici măcar nu sunt îmbrăcat așa cum mi-aș dori. Vedeți, îmi pregăteam predica, despre care speram să fie una deosebit de emoționantă în onoarea cardinalului Reardon, dar am fost chemat în altă parte și, ca să fiu cinstit, nu m-am mai reapucat de ea. Așa că, dacă aveți răbdarea să mă ascultați, aș vrea săspun de ce nu am mai continuat-o. Aș vrea să vă povestesc despre doi bărbați, fiecare luptându-se cu propria sa criză personală. Pe primul dintre ei îl cunoașteți destul de bine. Al doilea este un pacient aici. Ei bine, primul bărbat credea că se confruntă cu o criză, dar de fapt el doar încerca impresioneze pe cineva. Voia să i se recunoască meritele, să fie încurajat, să fie apreciat. Când aceste merite erau amenințate, reacționa de-a dreptul copilărește. Dar cel de-al doilea bărbat se confrunta cu cea mai mare criză în care se poate afla omul muritor, pierderea propriei vieți. Cred sunteți de acord cel de-al doilea bărbat avea tot dreptul să fie egoist. În schimb, acesta a ales nu să se gândească la persoana sa, ci la cea a unui frate de-al său. La un frate. Și când primul dintre ei a observat demnitatea și altruismul celui de-al doilea și-a dat seama cât de meschin și de egoist a... am... am... am fost. M-a făcut să văd lucrurile mai clar decât le-am văzut vreodată. Dumnezeu nu ne-a lăsat aici pentru a primi acea mângâiere de apreciere. Ne-a creat ca să poată fi aici El însuși, pentru ca El poată exista în viețile celor pe care i-a creat după chipul și asemănarea Sa.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MttlcSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Progresia Sfintei Treimi

Când nu mai am inspirație să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdășie cu focul
Și-a-nceput ardă, știu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul , la început,
Și omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărțit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăștia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului și ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulțire.
Parcă-L văd ținându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.

poezie de din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marin Sorescu

Hoții

Aveam o poezie care nu mă lăsa dorm
Și am trimis-o la țară
La un bunic.

La urmă am scris alta
Și i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.

Am mai scris după aceea vreo câteva
Și, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care și-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.

Și tot așa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care să mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredințeze taina.

Așa că nici eu nu mai știu acum
Unde mi se află cutare vers
Și, în caz că mă calcă hoții,
Oricât de mult m-ar schingiui,
Tot n-o să le pot spune mai mult, decât
ele sunt la loc sigur,
În țara asta.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook