În ce priveşte caracterul, mai pot să spun că suntem drăgăstoşi, ne pupăm tot timpul. Adulţii se salută cu un sărut sincer pe obrazul drept, copiii îi sărută pe cei mari la venire şi plecare.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem călători buni şi emigranţi proşti: nostalgia ne calcă pe urme.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi dăm dovadă de o hotărâre feroce în două cazuri: când trebuie să ne apărăm copiii şi când e vorba să punem gheara pe un bărbat.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Trebuie să-i spunem, Jo, trebuie, trebuie să-i spunem cât mai curând. Cu cât aşteptăm mai mult, cu atât va fi mai greu.
Joey: Ştiu. Am încercat, am încercat de nenumărate ori.
Pacey: De fiecare dată când îl văd mă simt de parcă...
Joey: Nu e nevoie să te deranjezi să continui. Nu are rost. Nu e tocmai cel mai uşor lucru pe care a trebuit să-l fac vreodată. Să-i spun lui Dawson că, în timp ce nu era atent, eu am manifestat această atracţie gravitaţională ciudată pentru prietenul lui cel mai bun şi nu pot să nu mă gândesc la el sau să nu îmi doresc să fiu lângă el sau să nu-l sărut tot timpul. (Se sărută)
Pacey: O s-o fac eu.
Joey: Ce?
Pacey: O să-i spun eu.
Joey: Nu, nu te pot lăsa să faci asta. E responsabilitatea mea.
Pacey: Jo, nu este responsabilitatea ta. Eu sunt cel care a început asta. Eu sunt cel care te-a adus în situaţia asta şi sincer singurul mod prin care îmi pot salva prietenia cu Dawson este să fiu sincer cu el. Deci eu trebuie să fac asta. Am nevoie de o zi. O singură zi.
Joey: O zi.
Pacey: Da, o zi.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa din societate începe în cămin, nu poţi elimina crima de pe stradă dacă nu elimini relele tratamente domestice: copiii bătuţi devin adesea adulţi violenţi.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care creşte având cărţi în preajmă va privi lectura ca pe o relaxare. Cel mai important: lăsaţi copiii să citească poveştile care le plac. Amintiţi-vă de nebunia Harry Potter, când copii din toată lumea citeau cărţi de câte 600 de pagini! Dacă povestea este interesantă, copiii o vor devora!

citat din Isabel Allende
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune afrodiziace pentru femei sunt cuvintele; punctul G e localizat în urechi, iar cine îl caută mai jos îşi pierde timpul de pomană.

citat din Isabel Allende
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auziţi? Ne plâng copiii...

Doamne, strigă omenirea, şi parcă te-ai supărat
Că ne-am înrăit de lacomi, răzvrătiţi ne-am depărtat
De cuvântu-ţi şi blândeţea, bunătatea ce ne-ai dat,
Ne-ai iertat, şi-am tot greşit... încă Doamne, ne-ai răbdat!

Cu odorul strâns de mine mă trudesc să îl feresc
De primejdii ucigaşe, i-alint chipul îngeresc,
Şi l-aş duce peste lume, într-un loc curat, steril,
Să-l botez în rugi pioase... sărmănelul meu copil...

Mă priveşte cu candoarea ce doar pruncii o mai au,
Cu doi ochi miraţi, albaştri, când măicuţe-ngenuncheau
Şi-şi plângeau copiii care au rămas printre străini,
Şi-i ascund că noi, adulţii, suntemi răi şi plini de vini...

Eu îl rog pe Dumnezeu să-i dea îngerii aproape,
Să-l vegheze zi şi noapte, eu să îl sărut pe pleoape,
Şi să-l liniştesc, să-l legăn pe frumosul meu odor,
Şi să-i spun că i-aş da cerul, pentru el pot să şi mor!

Auziţi? Ne plâng copiii sfâşiind inimi de mame,
Doamne, nu mai vreau s-asist la durere şi la drame...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
şi mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
şi tot mai car,
viaţa-n firul ei subţire,
şi ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
şi mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia şi când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbeşte
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt şi nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veşnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, chilienii, cei atât de serioşi, de sobri, prudenţi şi iubitori de regulamente şi legalitate, nu înţelegeam veselia dezlănţuită şi nici indisciplina.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii sunt sărutaţi fără milă, chiar împotriva voinţei lor. Femeile se pupă între ele deşi se detestă, şi sărută orice mascul le apare în faţă, fără ca vârsta, categoria socială sau igiena să constituie un impediment. Doar masculii aflaţi la o vârstă reproducătoare, adică între 14 şi 60 de ani nu se sărută între ei, asta dacă nu e vorba de tată şi fiu, dar îşi cară cu plăcere palme pe spinare şi se îmbrăţişează.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, bârfitul aproapelui poartă chiar un nume: "a-l jumuli", etimologie care vine, cu siguranţă, de la jumulitul puilor, adică a-i smulge penele celui care a plecat. Astfel că nimeni nu vrea să plece primul, drept care se eternizează la uşă tot luându-şi la revedere.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e, inevitabil, plină de ironii. Încât e bine să ne bucurăm acum de tot ce avem, fără să ne mai gândim la ziua de mâine, care cine ştie ce ironică va fi...

citat din Isabel Allende
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolşevicii

În şiruri dese vin cu surle,
Cu tobe şi cu clopoţei
Un fel de saltimbanci purtând cu ei
Păduri întregi de ramuri de măslini.
Ce saltimbanci sunt cei mai mari mişei
Ce îşi ascund obrazul asasin
Sub altul fals, fardat, placid, blajin
Să poată fi luaţi drept mieluşei
Şi reuşesc având cu ei complici
Pe cei mai mulţi, pe cei mai nătărăi
Ce strâns legaţi de zgardă
Terci şi bici se lasă
Duşi de cei mai mari călăi
Sub nume blestemat de bolşevici
În ţarcuri nu de zimbri, de cobai
Poţi şi aşa să zici.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care îl oferi musafirului este ceiuţ, o apiţă sau un vinişor. Căci în Chile vorbim în diminutive, conform dorinţei noastre de a trece neobservaţi şi ororii de a ne da mari, chiar dacă numai în vorbe.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victoria e a celor îndrăzneţi.

Isabel Allende în Eva Luna (16 septembrie 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ce nu se vorbeşte, nu există.

Isabel Allende în Fiica norocului (7 martie 1998)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înţelept e mereu vesel.

Isabel Allende în Fiica norocului (7 martie 1998)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne va considera drept cei mai mari oameni de stat ai tuturor timpurilor sau drept cei mai mari criminali.

citat clasic din Joseph Goebbels
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ultimului sărut

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi... "Veşnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea...

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea nu ajunge pentru toţi.

Isabel Allende în Fiica norocului (7 martie 1998)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!