Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Amprentele noastre

O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
amețitor ca și un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
și nu uita de frumusețea nopții!

Pe unde treci îți lași amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbește în locul tău,
roua de pe flori înșirată pe lanțul de la gât
și dulcele emoției rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibrația dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoție!

Chiar dacă nu ești aici, poți schimba ceva în bine,
cu siguranță vei purta și un nume,
ca un copac în anotimp de toamnă,
multe frunze, multe crengi,
fără un nume,
fără o destinație, fără cuvinte,
doar trunchiul rămâne bine înfipt în pământ.
Îi dai un nume trunchiului și-aștepți iar primavara...
Chiar dacă peste toate vine toamna,
vântul va scoate la lumină urmele noastre!

Doar trecerea timpului și noi,
noi fără vârstă, sărutul cerului și-al pământului...
Dragostea mea pentru tine nu se va stinge,
înconjurată de-această strălucitoare lumină.
Dacă întinzi mâna mă vei atinge,
după lumina ta te voi găsi!
Rezonezi în mine, în sufletul meu,
în pașii mei, în trecut, prezent și viitor!
Sunt aici, îți ating sufletul,
îți sărut inima înainte de a ma topi toată în tine,
mii de voaluri se desprind,
unul câte unul, în timp ce totul se ridică.

Există șase râuri care separă
tărâmul lui Hades de lumea viilor,
dacă ne trezim, suntem vii,
dacă ne căutăm, mereu, suntem vii,
iar când ne pierdem tot vii suntem,
firul care ne leagă este subțire,
visul care ne unește este străveziu.
Există frânturi de vis
și existăm noi, cei care încercăm
să unim piesele de puzzle,
există o singură lacrimă și aceea este
Hinc illae lacrimae...

Nu știi cât sânge, câte lacrimi, cât pustiu
și câtă suferință însoțesc o călătorie.
Să urci sau să cobori după ce ai urcat,
este, oare, aspra enigmă a vieții?

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tu spui că ești un om fără nume. Nu ești așa pentru soția și copilul tău. Nu vei rămâne așa pentru mult timp pentru colegii tăi apropiați dacă le poți răspunde la întrebările lor simple când aceștia vin în biroul tău. Tu pentru mine nu ești fără nume. Să nu rămâi fără nume pentru tine - este un prea trist mod de a fi. Tu îți cunoști locul tău în lume și te evaluezi în mod corect, nu în termenii idealurilor naive ale tinereții tale, nici în termenii pe care ți-i imaginezi tu greșit că ar fi idealurile profesorilor tăi.

citat din
Adăugat de Cătălin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Six Not-So-Easy Pieces: Einstein's Relativity Symmetry and Space-Time Paperback" de Richard P. Feynman este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 39.99 lei.

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă îți imaginezi că într-o relație de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aștepți să primești și nu ți se dă. Dacă îți imaginezi că relația de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezești singur pentru o clipă și îți dai seama ce viață de rahat ai. Dacă îți imaginezi că iubirea "se primește" de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita că iubirea se "autogenerează" în fabrica din sufletul tău. Dacă îți imaginezi că într-o relație de cuplu trebuie să îți lași deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile și prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi șantajat în numele iubirii renunți la tine iar la sfârșit – suferința suprem㠖 când ești părăsit pentruești un om fără coloană vertebrală care a renunțat așa ușor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferință este atunci când ți-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media și anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo știi tot timpul ce e bine și ce e rău, știi când mergi pe un drum greșit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relație sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ți vocea interioară cu sinceritate brutală. Și atunci vei știi tot ce ai nevoie să știi despre iubire, relații, îndrăgostire, fericire.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

În lacrimi, tu vii pe lume

În lacrimi, tu vii pe lume,
Fără haină, fără grai,
Fără trecut și fără nume,
Fără să știi ce soartă ai.

Crești, visând la ziua-n care,
Anii... se vor aduna,
Însă, viața de om mare,
Multe palme îți va da.

Vei întoarce des obrazul,
Fiindcă omul e mișel,
Să nu-i spui oful, necazul,
Că-i lup deghizat in miel.

Cu o palmă, mâna-ți strânge,
Vărsând lacrimi de actor,
Cu cealaltă te străpunge,
Cu lamă de trădător.

Așa e și cu amorul,
Ai grijă cui îi oferi,
Visele, gândul și dorul,
Și-ale inimii-ncăperi.

Pe unii, ține-i la ușă,
Sunt musafiri neciopliți,
Se înfig ca o căpușă,
În suflet, fără să-i simți.

Apoi de toate te seacă,
Până... ruină devii,
Cu agoniseală-ți pleacă,
Rămâi în odăi pustii...

Trist, singur și-n agonie,
Știu ce gânduri te străbat,
("Unde ești, copilărie?")
C-am fost ca tine, odat'....
............................................
În lacrimi, tu vii pe lume,
Și tot în lacrimi trăiești,
Iar când viața îți apune,
În lacrimi, clipe cerșești.

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antoine Cassar

Refugiu

Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet și fără cuvinte.

După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de mașini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.

Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste și lungi
și nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o ușă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ți întorci capul și să privești în sus,
mă vei găsi
în spațiul deschis.

Mâna ta într-a mea,
pune-ți fruntea
în valea pieptului meu
și lasă să se odihnească toate gândurile.
Închide ochii, dacă vrei.
E destul -ți miști degetul
pentru a declanșa un flux de lumină în sângele meu...
Auzi bătaia inimii mele?
E repetitiv, știu,
fiecare pulsație spune și repetă
Te iubesc, te iubesc, te iubesc...

Când sărut palma mâinii tale,
îți sărut întreaga viață,
tot ce ai cules
tot ce vei primi.
Pe harta palmei tale,
există o insulă.
Ea are un port adăpostit,
Are o plajă care așteaptă
ca tu să te întinzi pe ea,
are o canapea de piatră
la capătul unei vechi faleze
care salută fiecare val
fiecare rafală rătăcită
fiecare nuanță de lumină și umbră
a soarelui care apune.
De-a lungul potecilor palmei tale
când vei obosi
sau când te vei sătura de toate
caută insula și mă vei găsi.

Tu crești, te rănești și înveți,
visele uneori
prea mult pot apăsa pe aripi.
Sunt refugiul tău.
Indiferent dacă visezi sau nu,
odihnește-ți fruntea,
în valea pieptului meu,
și dormi liniștită.

poezie de (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să vii în gândul meu

Mă gândesc acum la tine
și vreau ca noi să ne simțim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori privești
și ți se pare că spun povești,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să știi că vreau -ți spun iartă-.
Vreau să-mi dai și tu dragostea,
că eu îți voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau ușor,
eu cu tine aș vrea zbor.
Tu ești perechea sufletului meu
și am nevoie de tine mereu,
să știi că viața e plină de suferință,
la cei ce au bună credință
și aș vrea trecem peste toate ușor,
să ne ia timpul cu el în zbor.

poezie de (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar dacă...

Chiar dacă îți apune "soarele " bucuriei,
să știiexistă " luna " înțelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai și tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îți pierzi o speranță,
sădește alta în locul ei,
nu se știe când se va adăuga
buchetului de împliniri și te vei bucura mult.
Chiar dacă alții te îndrumă spre drumuri greșite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
și cu înțelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ți-ai greșit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie înțelegi lecția lui de viață.
Chiar dacă pierzi,
să știi că pierzi mai mult
dacă te oprești la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi și timpul continuă,
ca să câștigi altă rundă.
Chiar dacă unii își bat joc de tine,
nu îi lua în seamă.
Ia în seamă calitățile și capacitățile tale!
Nu te cunosc ei mai bine decât te știi tu!
Chiar dacă bate " vântul " dezamăgirilor,
nu te bate tu singur cu bolovanii pesimismului,
mângâie-ți sufletul cu optimism, zâmbește!
Plângând faci pe alții să se bucure
și tu vei deveni mai slab în increderea în tine!
Chiar dacă unii îți arată sabia,
tu arată-le teaca!
Chiar dacă vor să te orbească,
tu ai ochi gândirii dar și ochii sufletului.
Ia uită-te mai bine!!
Chiar dacă vor vorbească în locul tău,
pot vorbească,
nu pot vorbi ei în locul tău și prin fapte!!
Chiar dacă nu vezi cât de adâncă
este "marea " sufletului celor din jur,
cel puțin poți fi sceptic(ă) și precaut(ă).
Poți vedea cât de "limpede " este caracterul.
Chiar dacă ai căzut,
fii propriul scripete și ridică-te,
să nu cumva să îți pună
și mai mult cineva piedici!!
Tu, trebuie mergi,
mergi spre victorie și bucurie.
Chiar dacă nu este "dacă " tu poți reuși!
Nu depinzi de un " dacă ", este "chiar " o greșeală!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu

Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentrunu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hai să facem schimb

De vrei să mă cunoști mai bine
Te las în locul meu o zi,
Și ai sa vezi câte ruine
În suflet tu îmi vei găsi.

Eu am zidit de atâtea ori
Din nou, și iar și iar,
văd dacă tu în locul meu
Nu îți vei spune, ca e în zadar.

Sa văd de poți ca sa renaști
Așa cum eu de multe ori am făcut,
Îți spun eu, ca te lași păgubaș
Și sigur ai să spui, ca e prea mult.

Mă vezi zâmbind, dar tu nu știi
Ca port în suflet o mare a mea,
De câte lacrimi am adunat
Din viața asta tristă și grea.

Atâția m-au dezamăgit
Lista e lungă, și tot mai pot,
Frumosul în oameni îl voi găsi
Chiar dacă colind pământul tot.

autor Georgescu Elena

poezie de
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune "da" experiențelor noi! Doar așa te poți descoperi pe tine, cu totul. Când ți se propune o activitate care te scoate din zona de confort, de multe ori ieși mai câștigat dacă accepți, decât dacă rămâi între aceiași patru pereți ai vieții tale. Este decizia ta dacă vei mai repeta experiența respectivă, însă te asigur că fiecare experiență nouă pe care o accepți va adăuga un strat personalității tale. Plus că niciodată nu știi ce îți face plăcere cu adevărat, până nu testezi. Nimeni nu îți poate spune ție ce îți place cu adevărat. Tot tu vei afla, prin ceea ce vei face. Însă cei care refuză experiențe sunt asemenea copiilor care spun că nu le place un fel de mâncare fără să îl guste vreodată.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine ești Tu, cine este Ea?

Cine ești Tu, cine este Ea?

Îți asculta tăcerea în lumina suspinelor înfășurate.
Deși nici un cuvânt nu se rostogolea, dialogul continua,
nici aprig, nici suav, nici viu, nici mort.
– Ard ca o lumânare fără terminație!

Cu simțurile decupezi peisajul,
delimitând terenul îngust în care te miști.
Intuiești distanța dintre teama și nerăbdarea
cu care aștepți să te lovească.
Încet și blând se micșorează acest spațiu.
Topirea resemnată a lumânării tăcute
pare a fi totul,
făcând uitate gestul aprinderii
și para luminoasă
în care se zbat aceleași posibile întâmplări.

Oare ce s-ar întâmpla dacă și astăzi, și mâine,
am privi cum se topește lumânarea?
În față ni se-așează lumânări calde, aurii,
ce vor arde, în urmă, șirul trist
de lumânări topite, reci, stinse – zilele de ieri.

Soarele apune, ziua se sfârșește, noaptea se destrămă,
omul uită, omul moare,
în jur doar o lumânare ce arde...
în tempera timpului rămâne tabloul dramatic
înconjurat de același pustiu, durerea primei lor lumini.

Cine ești Tu, cine este Ea? Pot atinge cerul sau nimic nu e real?
Unde vor ajunge oare?
Spre locurile cândva știute, spre armonia avută,
spre visul din vis fără frontiere?
Sunetul valsului se aude și noaptea-i nesfârșită
chiar și atunci când pentru toți pare fie dimineață.
Doar universul rătăcit curge între ei...

Marele secret al timpului – nimeni nu știe de unde vine,
cu toatevine și plecă!
Ea vine dintr-un timp sepia, un timp cu umbre
ce se desfac asemeni petalelor nufărului
ce-și caută umbra după ce soarele le-a copt.

Prin timp multe teste ți se relevă,
trăirea unică e în afară timpului și spațiului acesta.
Simți mult mai mult, sfâșietor
– lumină, zâmbet, dor,
intensă durere prin razele amintirilor,
neputință în fața destinului,
lacrima ce știm că este și va fi...

Ea este un copac astăzi, are nevoie de ploaia lui!
Îi asculta tăcerea, îi căuta urmele,
după lumina ei o va găsi.
Un copac întins până la cer și-atât de jos
de-l poate mângâia cu palmele incandescente,
un copac prin care curge și urcă seva vieții.
Copacul e însăși viața!
Mereu ea a visat că o să viseze un vis!

Mii de întrebări apar în iluzia Mayei,
reții doar clipa ireversibilă
– intersecții de drumuri,
regăsiri, dorințe, neputințe. Amintiri și iluzii...

Să nu îți obosești sufletul! Mai departe de voința lui
nu ajungi, în tot ce faci este el, renunți sau nu,
este tot sufletul acolo
– ochiul ce se uită pe albia râului
ce curge, ochiul ce-așteaptă treacă râul...
Diferă râul de la om la om, diferă și așteptarea,
și întâlnirea diferă, dar, în final,
toți ajung, dincolo, la terminație.
Prin față ne trece timpul.
Suntem drumuri, căutările sufletului.
La capătul lor ne-ntâlnim cu noi.
Drumul nu te-ntreabă când se va sfârși.
Dacă i-ai atins capătul
a fost doar o potecă, nu drumul.
Când suntem doar povești, suntem drumuri.
Avem nevoie de emoții ce ne depășesc,
doar atunci ne încercăm pe noi, descoperindu-ne.
Mereu căutăm un timp,
-l și găsim, iată un miracol!

Trecând prin visul Zeului se purifică,
în palmă-i înfloresc toate gândurile,
chiar uitarea învie din cenușă.
Nicio tainică ușă nu mai există.
Rămân frânturi-scântei
ce se sting la lumina zilei.
Din Netimp o știa.
Deși nu plouă, mâinile ei plâng
fie amintire, dor sau un gând?

Verde crud și copt, și mort, arată indicatoarele,
indiferent de unde te uiți,
toate duc acolo...
spre casă, spre tărâmul știut cândva.

poezie de din Dincolo de luntrea visului (25 septembrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce anume este de veacuri Aici? Frumusețea întrebării: "Cine sunt eu?" estenu există niciun răspuns. Mintea va încerca să te ajute, dar însăși cuvintele "eu sunt" apar în ceea ce deja "Eu-Sunt". Liniștea este aceeași. Acest "Eu-Sunt" este cel care este la granița dintre "cu formă" și "fără formă", percepția pură, fără niciun perceptor. Dacă acum, în această clipă, există doar cuvintele și doar auzul, dacă ele nu caută să se asocieze unui individ - "eu", care încearcă înțeleagă ceva - ce mai rămâne? Pe Cel ce moare înainte de moarte, moartea nu-l mai poate atinge, pentrueste el însuși moartea morții. Îmi place spun, și chiar așa este, că El a îngropat moartea în Inima Vieții Veșnice. Noi nu realizăm că acest concept de naștere este o farsă la fel de mare ca și conceptul de moarte, chiar le credem reale. Noi credem că suntem o formă înlănțuită în lumea formelor. Când eu scriam Biblia, tu jucai table cu Dumnezeu. Pe mine mă interesează, ce anume este de veacuri Aici? Sinele nu este un concept, toate conceptele vin și pleacă din Prezență, dar Prezența rămâne. Ceea ce suntem noi este atât de evident, încât este inevitabil. Sinele este inevitabil!

în Când capul "eu-lui" este tăiat, ce mai rămâne?
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unul

Avem nevoie doar de unul sau de una
Un Dumnezeu
O lume
O viață
O iubire
O rasă omenească
Un destin
Miliarde de oameni străduindu-se să completeze ceea ce pare-o agendă diferită
Dar noi toți suntem în căutarea unui destin comun
Cu toții avem nevoie doar de unul sau de una
Un vis
O zi
O oră
Un minut
O secundă
Un moment
Nu ne trebuie decât unul sau una
Fii recunoscut pentru un lucru
Săvârșește în fiecare zi un lucru
Care te aduce mai aproape de visul tău
Iar dacă visul tău este salvarea lumii
Împlinește-l
Un pas în fiecare zi
Fiecare dintre noi este unul și atinge pe unul
Fii unul
Fă diferența pentru o persoană
Fii acel unul care-ai fost creat fii
Pentru că asta e tot ce poți să fii
Întregul înțeles al vieții este să fii unul
Isus a spus Eu și Tatăl suntem Unul
Unitatea este Însuși Dumnezeu
Iar integritatea
Esența lui Dumnezeu
Poți avea multe țeluri dar urmărește-le unul câte unul
Este vorba despre unicitate
Un microfon
Un vis
O viață
O soție
O lume
Un Dumnezeu
Un destin
O iubire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și faptul că știi și faptul că nu știi răsare și apune în tine... dar tu doar ești, iar faptul tău de A FI se va îngriji de toate.. Faptul tău de A Fi sau Eu Sunt... este numele celui fără de nume.. Este adevăratul tău nume.
Dacă vrei cu adevărat realizezi natură ta adevărată.. uită tot ceea ce știi cu privire la cine ești tu, și rămâi cu ceea ce este evident, cu faptul că "TU EȘTI". Acesta este singurul lucru pe care îl "știi" cu siguranță.
Eu Sunt-este sigur. Eu Sunt asta sau asta, este doar cunoaștere dobândită din afară ta.
Eu Sunt -această este clara vedere

în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curajul este o DECIZIE. CURAJUL este DECIZIA. Și dacă suntem vii, suntem capabili de decizie, prin definiție. Așadar nu există scuze. Un alt lucru foarte interesant estesuntem cei mai singuri oameni în lume atunci când facem ceva CURAJOS. Însă, în următoarea clipă, întreaga lume vrea ni se alăture. Singurul moment în care nu trebuie fii curajos este atunci când îți pui viața în pericol. Atunci nu mai e curaj, e prostie. Soldații sunt antrenați în primul rând SĂ NU MOARĂ. Dar, în orice lucruri care îți provoacă teamă, întotdeauna vei avea CURAJUL la dispoziție. Știi care este diferența dintre destin și soartă? Destinul este ceea ce ți se întâmplă în urma acțiunilor tale. Soarta este ce ți se întâmplă fără să poți face nimic. Se poate discuta mult despre cât de mult e destin și cât e soartă în viața unei persoane. Puțini curajoși ar putea spune că e numai destin. Dacă se întâmplă, de exemplu, vină o inundație și să îți ia casa, zici că asta e soarta. Dar dacă te-ai fi gândit că stai lângă un râu și că, dacă o să plouă mult, poate iese râul din matcă și nu sunt suficiente măsuri de protecție (diguri, etc...), atunci, POATE ți-ai fi putut lua soarta în propriile mâini. Dacă ai fi știut!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să fii...

fii om bun, când lumea e haină
fii umil, când alții te denigră.
fii milos cu cei ce sunt sărmani
Să dai mâncare celor fără bani.

Să nu bârfești, chiar dacă ești bârfit
Să nu urăști, chiar de nu ești iubit.
Să știi cum zâmbești, când inima iți plânge
Să nu faci loc tristeții, că altfel te învinge.

fii mereu senin, este un dar Ceresc
spui mereu în viață, cuvântul "mulțumesc"
Să îți întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.

fii mereu în viață, un om la locul lui
Să îți ascunzi durerea, la nimeni n-o spui.
Să știi să cerni mereu, cei bine și cei rău
Să te ferești de ulii, ce zbor în jurul tău.

mergi pe drumul vieții, mereu cu fruntea sus
spui mereu pe nume, tot ce tu ai de spus
Să nu te temi de nimeni, ești liber gândești
arăți tuturor, cât de frumos trăiești.

fii exemplul viu, cum răzbești în viață
înțeleagă asta, acei fără speranță.
Să ai mereu tăria, de-a renunța când doare...
Să te ridici de jos, zâmbind iar în picioare.

mulțumești în zori, de-o nouă zi de viață
Să te trezești mereu, cu zâmbetul pe față.
Să lași pe unde treci, un semnai trecut...
-ți mulțumească omul, fiindcă te-a cunoscut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Dacă aș încerca desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aș așeza covor de flori albe și vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ți...
Aș culege clipe însorite din înălțimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte și gânduri mocnite, calde...
împletindu-ți șirag de suflet și de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Pașii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează amețitor...
înfășurându-mi ființa în aripile curcubeice...
răspândind încântare și tumult... descântec și har...
Dacă aș desena vara iubindu-te...
te-aș zidi în sufletul meu...
pictându-ți mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanțele calde ale unei povesti de iubire...
poveste neîntâmplatoare...
în care mi-as înveșmânta sufletul...
Înveșmântându-ne...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Copilul uitat

Eu vă invit cu mine pe tărâmul
În care s-a născut copilăria
Acolo unde toate-s încă unul
Și nu-i uitată încă omenia

Moneda lui de schimb este surâsul
Poți cumpăra cu el o fericire
Ce nu îți va dispare dacă plânsul
Apare nechemat în vreo trăire

Va fi chiar și aici vreun nor de ploaie
Dar nu ne vom ascunde sub umbrele
Vom sta cu ochi deschiși pe sub șiroaie
Ca relele din suflet să se spele

Eu vă invit pe un tărâm în care
Iubirea nu-i ascunsă-n interese
Și tot ce poate dincolo ne doare
Aici dispare fără să ne pese

Și chiar dacă vă pare metaforic
Copilul mai există încă-n noi
tot întreabă, oarecum retoric,
De ce mereu l-ascundeți sub nevoi

poezie de (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fiecare stea există un suflet

Privește apusul, ascultă sunetul mării,
acea sălbatică mare, plină de viață, în culori fascinante,
care se zbate la țărm printre stânci! Un țărm de mare
pe care valurile se sparg în mii de bucăți-destin!

Asemeni mării suntem - curată și învolburată,
într-o continuă zbatere, calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!

Boabe de rouă la ferestrelor sufletului sunt lacrimile,
Broboanele de sudoare ale îngerului nostru
ce ne ține în brațe sufletul, atât de greu uneori!

Din doruri, din nostalgii, din noi, din șoapte,
din lacrima sufletului nostru, din aripile îngerilor,
Din simțiri delicate, din minți însetate,
din lacrimi puține, din doruri multe!

De asta și vântul merge pe câmp, are multe de spus,
căci acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngrădiți,
Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor și a lunii,

Cel ce timpul îl are în față nimic nu știe,
Tânguirea ta cutremură trestiile iazului albastrelor nopți,
O, despărțire! Adâncă viață din umbrele nopții!
Multe petale se aștern peste cărarea pietrelor!...

Un ochi se uită pe albia râului ce curge - sufletul
ce așteaptă treacă râul spre întâlnirea cu spiritul.

Diferă râul de la om la om, diferă așteptarea
și întâlnirea diferă. Într-un final, toți ajung dincolo
la terminație... spre râul Lethe, râul Uitării!

Dacă întinzi mana mă vei atinge, sunt în umbra ta,
- Am întins mâna, îți mângâi sufletul!
În fiecare stea există un suflet, dacă doar o atingi rămâi vrăjit -
știi că stelele care sunt culese ajung tot pe cer!

Nu noi dăm stele jos de pe cer, trebuie doar
le atingem - iată marele vis al pământenilor!
Ajungem avem și noi o stea,
părți din noi ajung acolo - lumina noastră!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o țară
Și știm că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă și amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viață,
Bună sau rea, așa cum este ea,
Putem stăm cu moartea față-n față
Nu să ne-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Așa cum am avut de când ne știm
Chiar dacă umilința rău ne doare
Putem pe toți în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Și o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreți chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Și cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în față un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranțe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi și circumstanțe,
După eșecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o șansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Și urcăm pe ea până la cer.

poezie de (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook