Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Sorescu

Ulise

Cand ma gandesc ce ma asteapta acasa,
Porcii aceia de petitori
Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier
Jucand toata ziua table
Pana li se-nmoaie si muschii si zarurile, de-a valma
Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni
Chiar de-ar cere in casatorie o baba
Mai ceva decat Penelopa
( O fi imbatranit, intr-adevar si ea?)
Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte,
Care tese-n nestire, de nervi,
De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume!
Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire:
- Unde-ai putut sa fii pana acum?
- Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie...
- Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma,
N-ati avut toti acelasi razboi?
- Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptun...
- Fara Neptun, te rog, spune clar cu cine?
Si chiar pana acum?
Chiar pana acum?
Ce mare-a fost aia?

poezie de
Adăugat de CristiB.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Citate similare

Adrian Păunescu

Tragica Nerabdare

Dac-ai fi avut rabdare
Pana vara viitoare,
Se gasea un loc in lume,
Totusi, pentru fiecare.

Te-a intoxicat fervoarea
Ca ramai nelegitima
Si-ai infaptuit cu voia
Sinucidere si crima.

Ai ucis iubirea noastra,
Ordinar, ca pe-o insecta,
Car era de luminoasa,
Cat era de imperfecta.

Joc stravechi de-a casnicia
Ce voiai sa-ti dea un nume,
Jalnica ipocrizie,
Buna de-aratat la lume.

Toate explicate bine,
Intr-o logica aleasa,
Cum ca il redai pe tata
Fetei sale de acasa.

Poate ca santaju-acesta,
Cu valori sentimentale,
Are si-o realitate,
Poate c-o traiesti cu jale.

Iarna invrajbirii noastre
Te-a gonit prin nerabdare
N-ai avut nici nervi, nici aer,
Pana vara viitoare.

Cei din jurul meu, acasa,
Ce sa faca si sa spuna,
Mai nefericiti ca-n vremea
Vietii noastre impreuna?

Mult mai bun si mult mai tandru,
Mult mai luminos si rodnic,
Ii eram copilei mele,
Pe cand iti sedeam logodnic.

Dar vin stirile de seara
Si legendele compacte,
Ca te doare totusi varsta
Si iubirea fara acte.

Ca sa vad c-atat de mare
Si dramatic ti-a fost dorul,
Ca mi-ai scris ravasul ultim
Folosind calculatorul.

Si ce simplu erau toate,
Pentru toti si fiecare,
Daca mai aveai rabdare
Pana vara viitoare.

poezie clasică de din Liber sa sufar
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Adrian Păunescu

A catre E

Vai, de la A pana la E
Atata departare e
Si de la E pana la A
Tot alfabetul va -ngheta.

Si nu va exista nici cale
Sa lege blandele vocale
Vocalele imparatesti
Care am fost si care esti.

Si de la A pana la A
E toata nebunia mea
Si de la E pana la E
Cum trece timpul repede.

Si A spre E ridica glas
Iubito singura-ai ramas
Si E spre A ca-ntr-un deochi
Ridica negrii, blanzii ochi.

Mai stai ii spune A lui E
NU ai de ce, nu ai de ce
Mai stai ii spune E lui A
Ma duc, ca se va -ntuneca.

Si jos intr-un absurd spital,
Consoanele au astazi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu, cu a de mana!
Nimic din noi n-o sa ramana
Si ne vom stinge-ncet, incet
In insectar si-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea
Ii plange departarea A
Si de la A pana la E
Un pod cetos de turturi e.

Si de la E pana la A
Consoanele se vor usca
Si vai, cand strigi pe E cu A
Polen sonor, inseamna EA.

Si E in locul ei se zbate,
Ea cea mai trista dintre toate,
Si A nu stie ca nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.

Adio E, iubirea mea
Semneaza trist vocala A.

poezie clasică de din Rezervația de zimbri
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Despre nimic

Astazi de cand m-am trezit
De cand ochii s-au deschis
Mintea mea s-a ingrozit
Prabusita intr-un abis

Un abis, o lume noua
Un abis foarte ciudat
Picurand de parca ploua
In imagini m-a marcat

In nisipuri miscatoare
Dar ca-n rai, ca in eden
In stele stralucitoare
Dar ca-n iad, ca in etern

Dar deja a trecut clipa
A trecut lasand o dara
Si nu ramane nimica
De facut pana la urma

De aceea tot ce vreau
E sa sti tu bine acum
Ca eu tot ce capat vreau
Chiar de astept si inca cum

Iar ceea ce nu pot vreodata a vrea
Nu ramane nici de cum
Niciodata in mintea mea
Niciodata, nici acum.

poezie de
Adăugat de Florin DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de
Adăugat de Alesia MoroianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Strain

Nu te cunosc, nu te-am vazut
In aripile ce ma-nalta
Strain si totusi cunoscut
Pierdut si fara nicio fata.

Singur, dar totusi parasit,
De propria ta suferinta
Nu te cunosc, om chinuit
Treci repede in nefiinta.

Fantoma, dar ceva real
In toata aceasta minciuna,
Straine pana la final
Pana la stele, pan la luna.

Nu te cunosc, nu te-am vazut
In ochii care m-au adus,
Parca ai fi un om pierdut
ce-ncerci sa te inalti mai sus.

poezie de
Adăugat de Gabriela-Iuliana CosteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori...

As aduna o amintire pentru tine,
Din tot ce-a fost si poate nu mai este,
Dar in zadar as cauta un strop de bine,
Caci ce-am trait a fost cosmar si nu poveste.

Din gandurile mele n-as putea sa mai culeg
Macar o amintire, macar un gand curat,
Credeam ca esti a mea, acum nu inteleg,
De ce imi juri iubirea chiar de m-ai inselat.

O inima de piatra se-ascunde-acum in mine,
Nu ai sa stii vreodata, nu ai sa stii nicicand,
Chiar de o sa ma doara iubirea pentru tine,
Iti jur ca niciodata n-o sa ma vezi plangand.

Doi tineri se separa, straini pe-aceasta lume,
Nu isi mai fura zambet, nici gura, nici fiori,
Pana acum opt ore aveai si tu un nume,
Acum imi esti o straina pierduta intre flori.

Iubirea noastra moare, nu stiu cum totul piere,
De ce-ai facut asa doar tu stii si ma -ntreb,
Cum ai putut sa-mi juri cu un cuvant de miere,
Asemenea minciuni, chiar nu te inteleg...

Asa vrei tu sa fie, durere si tristete?
Ma-ntreb ce-ai vrea sa fac acum cand ma implori,
Sa-ti mai acord o sansa, dar cine sa te-nvete
Ca-n ploaia mea de lacrimi n-o sa mai creasca flori...

poezie de
Adăugat de Vlad Balan.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Halebarda

Inghesuiala in troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete in brate,
Cu microbi
Si, cum stau eu pe scaun,
In spatele meu,
Un mos cu o cazma-
Naiba stie la ce-i trebuie s-o care acasa.
O tine de coada ca pe-o halebarda
La usa cortului imparatesc.
E batran mosul de cand lumea,
Are o pata mare pe ochiul drept,
Ii mai tremura si man ape deasupra.
“Asta acum o sa-mi scape cazmaua in cap-
Ma gandesc, lua-l-ar dracu!”
El e un mosulica simpatico de altfel,
Politicos,
Vorbaret chiar.
Zice:” Nici o grija, tin cu strasnicie de afurisita asta de cazma.”
Si cu toate astea, din cand in cand o scapa: poc,poc, poc!
Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiti.
Mosul continua sa scape cazmaua,
S-o blesteme sis a-si ceara scuze.
“Sunt neputincios, pacatele mele,
Dar n-aveti nici o grija,
Va rog frumos sa nu va alarmati,
Afurisita asta de cazma n-o sa-mi mai scape
Acum si-n vecii vecilor.
Nu vedeti ce strans o tin?”
Si tocmai atunci- pleosc!
Drumul e plin de gropi,
Hurducaturile sunt hurducaturi.
Si soferul asta nici nu observa,
El isi face cursa si ce sa-l intereseze:
Duce pasagerii vii sau pasagerii morti- tot aia!
Altfel nu-mi explic de ce nu opreste niciodata
In nici o statie,
De ce nu face o halta,
Am putea sa-l dam jos pe criminalul asta ramolit,
Mai ales ca, dupa cate observ,
i-a cam lichidat pe toti,
si acum s-a protapit chiar in spatele meu
cu halebarda lui –
“Sofer, hei sofer!”
Dar te mai poate auzi cineva?
Autobuzul merge, poate are plan sa mearga pana la capat.
Hurducaturile se intetesc,
Mosul a si intrat in vorba cu mine,
E din ce in ce mai politicos
Si incepem sa discutam despre vreme.

poezie de
Adăugat de CristiB.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poveste de iubire

De iubit, iubeam la întâmplare si pe apucate.
Ba chipul tau frumos, suav si dulce,
Ba corpul tau cu forme pline si tari.
Astea toate din aduceri aminte si indoielnic,
pentru ca n-am gasit nimic serios in mintea mea,
pana cand nu ti am intalnit sufletul.
Sufletul tau bun, cald si maret.

Iar atunci, ce am facut?!
Am dat mintea pe suflet si l-am intalnit pe al meu.
Era zgribulit intr-un colt, coplesit de atata lumina.
Nedumerit, intrebator si infricosat sa nu piarda caldura ce il mangaia senin si dulce,
frumusetea zambetului tau cu care se trezea in fiecare dimineata.

Vazand toate astea,
mintea a dat frau liber focului pasiunii,
impingand sufletul si mai tare in bratele infinite ale dragostei pt tine... pana astazi!
Sau pana maine!
Pana te voi intalni din nou...

poezie de (15 octombrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O sa plec

Am auzit ca nu ma vreti,
Vreti altceva, deci o sa plec,
Dar cand veti vorbi doar la pereti,
Stiti ceva, eu doar o sa plec.

Acuma nu-s importante
Clipele, clipele toate.
Degeaba mai dau acu' pe rec.,
Deci, pana la urma o sa plec.

Acum deageaba ma mai chinuiesc.
Am inteles ce vreti, o sa plec.
Chiar daca clipele nu se-mplinesc
Incerc sa ma opresc, o sa plec...

Da...
Tineti minte...
O sa plec...

poezie de (16 noiembrie 2008)
Adăugat de Alexandru CorlanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adrian Păunescu

Poet Retoric

Si pentru ce te bati mereu,
si te acoperi de rusine,
cand totul e predestinat
sa se rezolve de la sine ?

De n-ar fi noaptea pana in rame
si ziua pana in ochii tai,
ar fi sa cazi ca o epava
peste cositorite vai.

Dar marginile ni sunt clare
si miezul ne e stramt de tot,
si lumea da stufoase aripi
sa te loveasca peste bot.

Si pentru ce sa mai arati
ca-n univers domneste setea,
si pentru ce sa mai tot strigi
cand nu sti unde ti-e urechea.

poezie de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...


Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...


Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia e schimbătoare

Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Își schimbă tonul – dar și gândurile.
Întotdeauna dulce
Și frumușică,
Când plânge ori când râde – e întotdeauna mincinoasă.
Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Își schimbă tonul – dar și gândurile!

E vrednic de plâns
Acela ce o crede,
Cine se încrede – își primejduiește inima!
Și acela nu va fi
Fericit pe deplin
Care de pe acest piept – nu-și soarbe dragostea!
Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Își schimbă tonul – dar și gândurile!

cântec interpretat de Enrico Caruso, muzica de Giuseppe Verdi, versuri de din libretul Rigoletto (1851)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

* * * (Izvor, izvoare, a izvorî, izvorâre, izvorând)

Mi-am întors pana
Nu, nu, pana
Și am sfredelit
Un pic de suflet
Da ce
Numai cu apă
Trăiește omul
Nu – a răspuns
Și cu apă

poezie de (2 martie 2003)
Adăugat de Mihaela CătanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio, Eva draga

Tu ai plecat pentru vecie
Noi am ramas, dar pana cand?
Caci firul vieti-i mai subtire
Cu fiecare zi trecand!

Erai o vesela faptura
Atunci cand noi ne-am cunoscut
Dar drumul sinuos al vietii
Ne-a indepartat, poate prea mult.

Acum tu ai plecat pe un drum
Pe care toti il vom urma
Dar nimeni nu va sti nici cand
Nici unde trupul ii va cadea.

E trista aceasta despartire
Fara speranta revederii
Dar toti suntem sortiti pieirii
Caci asta-i mersul reinoirii

poezie de (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Lia DumitrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de caramel

Imi trimiti frumoase poze
Cum trec carele prin sat
Chiar si gardurile-s roze
Dar pe malul celalalt.

Indienii cred mimeaza
Viata buna de acum
Simt cum pana lor vibreaza
Si pe creste iese fum.

Vad si case parasite
Nu stiu ce s-o fi-ntamplat
Cred familii ratacite
Dar pe malul celalalt.

De Villeneuve imi amintesc
Cred acum treizeci de ani
Parca-i vad cum scotocesc
Prin gramada lui de fani.

Sigur e frumoasa tara
Visul nu-i abandonat
Doar ca mai trecuse o vara
Si-s pe malul celalalt.

poezie de (7 august 2008)
Adăugat de Doru LascaracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Salcia ce-si asteapta muntele

Infipta-n pleoapa iguanelor,
In fiecare zi desenam
Un munte
In scorbura unei salcii,
Pana cand am epuizat
Toti muntii,
Dar imi mai ramasese
O singura salcie a carei betie
N-o infiasem inca.

Acum
Aud o ureche ascultand,
Pipai un deget mangaind,
Gust niste buze sarutand,
Si, treptat, treptat,
Imi dezbrac scorbura carnii
In tipatul amar si aspru
Al salciei
Ce-si asteapta muntele.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trei lacrimi reci și trei mai calde

Trei lacrimi reci și trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Și zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas

Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Și nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc

Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu

Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar

Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc

E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas

Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor

E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat

Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas

Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut

Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti

Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri

De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea

Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa

O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers

Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau

As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea

Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dintaia impresie

Cufundata intr-un vis etern si plin de fericire,
Blajina, naiva fiind, ma inec in iubire.
Si chipul tau angelic printre valuri il zaresc,
Doar ochii tai ca de senin ma fac sa supravietuiesc.

Zadarnic imi petrec in minte viata-mi de pana acum;
Acum totul e nou si parca ce e vechi s-a facut scrum.
O floare pura mi-ai parut in prima zi cand te-am vazut,
Baiat cu zambet cristalin erai, cand eu te-am cunoscut.

poezie de , traducere de Octavian Dumitrascu
Adăugat de Octavian DumtirascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Despartire in flori

La sarbatoarea florilor de mar,
cand drumul cere pasii sa se-astearna,
acum ne despartim intr-adevar
precum nu promisesem asta iarna.

La sarbatoarea focurilor mari,
cand toata lumea varuie de paste,
din viata mea incepi sa si dispari,
fiinta mea abia te mai cunoaste.

La sarbatoarea soarelui deplin,
cand sangele -n batrani se poticneste,
iubindu-te iti spun: ne despartim
si sa ne regasim nu-i vreo nadejde.

Adio, deci, mai e ceva de zis,
cand cad din geam deodata doua glastre:
se sinucide parca un cais
la sarbatoarea despartirii noastre.

Ne mai ramane floarea de gutui,
ca toate celelalte ne condamna,
doar ei mai poti cate ceva sa-i spui,
sa mi te aminteasca inspre toamna.

Atatea flori la despartire-avem,
atatea flori ca-n bietele romante,
de parca hohoteste un blestem,
porunca lui civilelor instante.

Si floarea de cires de care-am spus
a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe,
incet, de parc-ar duce un obuz,
un tren transporta flori pe apeducte.

Tu crezi ca despartirea-i pentru ea,
dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
sa nu te minti, ca nu-i deloc asa,
te parasesc spre-a ma gasi pe mine.

La sarbatoarea florilor de soc,
cand lunca lumii galgaie salbatic,
ne despartim, plangand, la acest foc
pe-a carui vatra noi am fost jaratec.

De mar, de visin, de gutui, de par,
e floarea-n sarbatori pana departe,
acum ne despartim intr-adevar
cu-atatea flori in jur ca la o moarte.

Ce-i zis e zis si-n cantec iti spuneam
ca va fi aceasta clipa - n care
de-atatea flori pe fiecare ram
ninsorile vor mirosi a floare.

Adio, deci, te vad, dar nu te vad,
cand florile de noapte-ncep sa cearna
si daca despartirea-i un prapad
proiectul ei ti l-am trimis din iarna.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
acm cand florile te tin de mana,
asculta cantecul precum era
ninsoarea noastra sfanta si pagana.

poezie clasică de din Rezervația de zimbrii (1982)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreție,
Trăiesc din amețeala cerului;
Tu ești o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-și caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aș da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu șoimii și areții,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălțimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
pana ta e tot ce îmi lipsește,
sunt condamnat la picaj,
ai o misiune mai înaltă
și, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.

Când nu pot să zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el să zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Și mor, și mori.

Fie-ne țărâna ușoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Și nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.

Sabat Șalom!

poezie de din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care a fost cea mai mare avalanșă din lume? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!