Cititorul trebuie să ştie ce spun cuvintele...

citat din Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul vrea să ştie tot. Cum gândeşti. Ce simţi. Ce îţi aminteşti. Ce vise ai. Ce regrete. Care sunt speranţele tale. Care sunt fricile tale. Dacă ascunzi ceva ce poate i-ar fi vital, cititorul o simte.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul în flăcări

Eşti cititorul absolut,
Citeşti tot ce-ţi cade-n mână.
Azi, viaţa mea ţi-a căzut:
Flăcări vorbind limba română.

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (5 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoricii spun povestea trecutului, romancierii pe cea a prezentului.

citat din Edmond de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liderul trebuie să ştie, trebuie să ştie că ştie, şi trebuie să-i poată face pe cei din jurul său deplin conştienţi de faptul că el ştie.

citat din Clarence B. Randall
Adăugat de Costica Paduraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.

citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce spun cuvintele nu durează. Cuvintele durează. Întrucât cuvintele sunt aceleaşi, dar ce transmit ele nu este niciodată identic.

citat din Antonio Porchia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul unei cărţi trebuie să se afle în cartea lui ca poliţia într-un oraş: pretutindeni şi nicăieri.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am timp

Am timp să spun.
Cuvintele mă povestesc
La nesfârşit:
Nesfârşitul tău care
Nu ştie să trăiască
Fără să moară;
Nesfârşitul meu care
Nu ştie să moară
Fără să trăiască.

Am timp să cred.
Credinţa mă vindecă
Veşnic:
Veşnicia ta care
Nu ştie să simtă
Fără să vrea;
Veşnicia mea care
Nu ştie să vrea
Fără să simtă.

Am timp să iubesc.
Iubirea mă trăieşte
Prezent:
Prezentul tău care
Nu ştie să fie
Fără să gândească;
Prezentul meu care
Nu ştie să gândească
Fără să fie.

poezie de Gabriela Chişcari (25 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul de poezie trebuie sedus prin ceva.

citat din Eugen Simion (14 mai 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul nu trebuie să-mpuşte autorul pentru că el nu înţelege ce-a scris!

George Budoi (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Şi crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubeşte viaţa
Şi nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori şi miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Şi are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt uşoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele sunt săruturi, mi-aş fi dorit să spun. Dar se spune că săruturile nu durează, doar cuvintele nu mor niciodată.

citat din Mark Amend
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderie de cuvinte

sărut cuvintele care implică dragostea
care zămislesc lumina nobilă augustă
care brodează în suflet liniştea
şi risipesc lin tristeţea vetustă.

iubesc cuvintele cum soarele pământul
cum stelele şi luna luminează noaptea
cuvintele pe care le răspândeşte cântul
cuvintele care înnobilează cartea.

ador cuvintele -frumoase adevăruri
care spun că dragostea nu-i un păcat
acoperă sufletul cu minunate văluri
şi îi fac timpului chip fermecat.

sărut cuvintele care-mi aduc iertarea
îmbunând visul netezindu-i cărarea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii trebuie să ştie

Se scrge-a zeilor licoare,
În cupe scumpe de cristal,
Şi prin decorul ireal,
Plutesc confetii sclipitoare...

Dar câinii trebuie să ştie,
Că-n haită e o ierarhie!

Cadâne pline de ispite
Stau răbdătoare şi cuminţi,
Tânjind favoarea unui prinţ,
Şi rang înalt de favorite...

Dar câinii trebuie să ştie
Că-n haită e o ierarhie!

În universul lor banal,
Golani hârşiţi în nepăsare,
Fac chef cu resturi de mâncare,
Şi cu-alcool medicinal...

Dar câinii trebuie să ştie
Că-n haită e o ierarhie!

Dulăi scăpaţi la drumul mare,
Adulmecând, colţoşi şi duri,
Căţele prinse în călduri,
Râvnesc la dulce desfătare...

Dar câinii trebuie să ştie
Că-n haită e o ierarhie!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun: trebuie să căutăm. Alţii spun: trebuie să găsim!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramist?!

Baţi câmpii cu ironie,
Fiind epigramist sadea?
Însă, cititorul ştie:
Eşti, dar, vai, de mucava!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuitul tăcerii

Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt nişte lupi
tăcerea va muri o ştie
dar zburdă cum s-o-ntrerupi

Cuvintele sunt nişte lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane

Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare şi n-o ştie
trezeşte-o dacă poţi Ioane
tăcerea doarme pe hârtie

Cuvintele ca nişte lupi
te-or devora în bot de-i pupi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

cititor

Cititorul este lacul care ştie să facă rotogoale graţioase, pline de catifelări crepusculare, de selenare irizări atunci când îl loveşte în inimă piatra zvârlită de pe mal.

definiţie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casă era linişte şi în lume era calm

În casă era linişte şi în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară

Era însăşi esenţa conştientă a cărţii.
În casa era linişte şi în lume era calm.

Cuvintele au fost rostite ca şi cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,

Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care

Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era linişte pentru că aşa trebuia să fie.

Liniştea era parte a înţelesului, parte a minţii:
Accesul perfecţiunii la pagină.

Şi în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înţeles, el însuşi

Este calm, el însuşi este vară şi noapte, el însuşi
Este cititorul aplecat care citeşte acolo, târziu în noapte.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cititorul de oameni
se trezeşte cu noaptea în cap
plimbându-şi ochii
de la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta.

vede un punct
şi încă un punct
şi încă un punct
apoi se face lumină.

cerşetorul sprijină uşa supermarketului
exact cum o făcea ieri
iar cititorul de oameni
nu poate trece cu vederea
haina trei sferturi
din piele ecologică
neagră.

trecerea de pietoni
abia se mai vede.
străzile se pierd
înghesuite într-un oraş fantomatic
şi tocmai el
cititorul de oameni
subliniază cu verde
noxele maşinilor înmatriculate
într-o ţară vecină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!