Tu asta vrei?!
Funigei, pe argintate cărărui, se înfășoară,
Cu argint de lună plină strălucirea își măsoară
Țes ca-n pânze de păianjen, gânduri nerostite încă
Și-n prăpastia luminii, noaptea e tot mai adâncă...
Lumii noi fuzionează alte lumi... De frontiere,
Prinși în leagăn de mătase, trec păianjenii spre stele.
Nemurirea mă-nfioară! Mă cuprinde nemurirea
Și în dulce fuziune, mă confund cu omenirea.
Microcosmosul luminii se lățește, mă absoarbe
Și stăpân pe legea firii știe ființa să-mi adape...
Macrocosmos sunt o clipă și arcuș de funigei...
Țes un univers de stele... Omule, tu asta vrei?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păianjeni
- poezii despre argint
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
- poezii despre legi
Citate similare
În păduri...
În păduri de ramuri înverzite,
Țes păienjeni stele argintii...
Gânduri nerostite, vise ne-mplinite,
Te aștept iubite, te aștept să vii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre crengi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre aripi sau poezii despre Lună
Chihlimbarul ochilor
În păienjeniș de ramuri, încerzite,
Țes păienjeni, printre stele arginții
Gânduri nerostite încă, vise încă ne-mplinite
Și la margine de lume, te aștept, din nou, să vii
Valuri trec ducând spre mâine, de la mal, secunde stranii
Rubiniu nisipul este și apusul s-a sfârșit
Risipiți în ceața, unde s-au pierdut de-acuma anii
Pe aripi de vânt se lasă umbra ta în infinit.
Catifea din chihlimbarul ochilor mi-au smuls trăirea
Și in pletele-ți de aur, rătăcită-i fericirea
Unde esti? De ce în noapte mă aștepți și te ascunzi
Râu de lacrimi curg din ochi-mi și de lacrimi ochi-ți-s uzi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre râuri sau poezii despre ochi
Cosașii
Cosașii de grâne,
Prin colțul de lună
Au făcut legământ...
Pletele universului
Acoperă gleznele
Lorzilor ce își plâng nemurirea
Pe grânarul-pământ.
Se sting flăcările răsăritului
În mare de stele,
Săruturi pustiite de vise
Sunt clipele mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre glezne, poezii despre foc sau poezii despre cereale
Miracol de Crăciun
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint
îngeri la ferestre colindă iubirea
minunile iernii se extind în cuvânt.
în case primenite răsună fericirea
pretutindeni în lume Crăciunul e sfânt
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.
magii transferă în suflet proorocirea
că Iisus Hristos se naște pe pământ
mântuitorul care salvează omenirea
nimeni să nu se simtă căzut și înfrânt.
stele de poveste își ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre Crăciun
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrângere
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Odă pentru satul românesc
Opinca, în a morții adormire,
Își plânge neamul, țarina, iubirea,
Visează anii lungi de fericire
Când n-o-ngropase-n verbe nemurirea.
Acum e portul numai o poveste
Pe portativ de stele și de dor...
S-au risipit cuvintele pe creste...
Români făr' de iubire de popor.
Pe o colină, cânt de dor și jale,
Un tulnic și un clopot se-nfrățesc,
În satul românesc e sărbătoare
Grâne de vatra pâinii glăsuiesc.
Cu flori la pălărie trec flăcăi,
Desculți, cosași, s-au înfrățit cu glia,
Un dulce vânt trecând prin munți și văi.
A renăscut din moarte România!
Pe ii, Isus, din sângele vărsat
Ce s-a prelins pe cruce, spre iertare,
Maci și bujori și stele a pictat,
Spre a aprinde dragostea-n osoare.
E ceru-n noi, de dragoste, senin,
Și inima de pace glăsuiește.
Nu e ușoară viața la străin!
Mai bine se trăiește românește!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre văi sau poezii despre verb
Leagăn
Leagăn de dor - leagăn ușor,
Leagăn promis - leagăn de vis,
Leagăn de vis, leagăn de dor,
Leagăn promis - vis călător.
Leagăn de soc - vis cu noroc,
Leagăn de fag - plâns celui drag,
Leagăn de dor, leagăn ușor,
Plâns celui drag - zbor de cocor...
Leagăn de val - cer sideral,
Pat de aripă - fragedă clipă,
Leagăn de cânt - pală de vânt,
Val de nisip, salt peste timp.
Toate-s în noi... Pașii greoi
Trec risipiți... Noi oropsiți,
Răstigniți și mizeri
Ai apuselor seri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre noroc sau poezii despre nisip
Aș vrea
Aș vrea să fiu o umbră... Singurătății mele
Să-i dau întâietatea de antevorbitor,
Să îi croiesc cu gândul, cărare printre stele
Și cu tăcerea-i crudă, să pot să mă măsor.
Aș vrea să-mi caut pașii sub veștede fecioare,
Vremelnic tânguindu-și exilul către moarte,
Să nu mai simt durerea, să mă înalț spre soare,
Vântul să-mi împrumute din fragedele-i șoapte.
Aș vrea să fiu senuda ce rătăcește-n vidul
Clepsidrei minione din vise zămisllită...
Să fiu orchestra ploii, călcându-mi jurământul
De-a fi mereu aeeași, mereu nefericită.
Din ochi de lacrimi încă nedefinit, desene,
De clipe fericite, o clipă, să desfac...
Sculptez în voi săruturi de toamnă și poeme
Și suferința-n clipe de vise, o îmbrac.
Mă-ntorc la nemurire, tacit, prin legea firii...
Sunt îngerul-nimicul cu aripi de cristal,
Sunt limita tăcerii și visul omenirii
De-a se-nălța spre stele cu fiecare val.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre toamnă, poezii despre singurătate sau poezii despre sculptură
Împletituri de gânduri
Țes fum de țigară
Pe cerul argintiu
Și ploaia tristă cade
Și eu îngheț de frig.
Țes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăși stau și zac
Contemplând introspectiv.
Țes mii de dorințe
Dar dorul meu șters
Și starea mea de plumb
Încet le ucid.
Țes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veșmânt
Cu care să mă-ngrop.
Țes somnul meu
Pe propriul sicriu
Privesc în interior
Și e doar frig și vânt.
Răscolit de gânduri
Mă las pe pământ
Și cu fir de iluzii
Țes lacrimi râzând.
poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre somn, poezii despre plumb sau poezii despre ploaie
Doliu de toamnă
E doliu în noapte și-n golul privirii
Și plânge-n adâncuri și astrul Luminii.
Miroase a toamnă, cad frunze de ploi
În gânduri, în suflet, ades peste noi.
Miroase a rânced, a nuci și-a sarmale,
Miroase a ploaie în gânduri... și doare
Sub pleoapele-n neguri ascunsa durere,
Când vântul zvâcnește, în lanțuri, spre stele.
Cărări de tăcere, sub stropi sidefii,
Își plimbă sub ramuri, etern simfonii.
Se-nvârte umbrela în cercuri de vis
E doliu în noapte... lumina s-a stins.
Mai trec tufănele pe strada de jar...
Sculptată în răni de uitat chihlimbar,
Rămâne-n memorii, în numele meu
Și toamna aceasta zăcând pe traseu.
Cuptorul și pâinea făcând juământ,
Sub crucea plecată de-al toamnei cuvânt,
Rămân plecăciune în nopțile reci...
Miroase a pâine pe-a toamnei poteci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine
Re-naștere
Mă nasc acum întâia oară,
Carne din lutul pământesc
Și îngeri vin să-mi dea sărutul
Pe așternut dumnezeiesc.
Săruturi fade cad în umbre
De sângeri și de chiparoase...
Voi vreți să trec nepăsătoare
Către întinderile-albastre?!
Vin să-mi alunge suferința
Cei dragi, în alte lumi plecați,
Merg spre nuntire cu divinul...
Nu plângeți, nu vă întristați!
Plec să îmi caut întrupare
În dulce duh, cu Dumnezeu,
Căci doar în pace și credință
Voi fi același suflet, eu.
Mi-e sufletul nemărginire,
Clopot și taină... Te-am găsit,
Oh, Dumnezeu credinței mele!
De-acum sunt iarăși mântuit...
Re-naștere în trup de stele,
Cu infinitul cununat,
Sunt OM! Furtuna vieții mele
În trupuri noi m-a întrupat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tuberoze sau poezii despre suferință
În liniștea nefirească a lumii
trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe, azi a știe...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre vorbire sau poezii despre nebunie
Stele de catifea
În noaptea asta te aștept să vii!
Îți scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simți, de tine, cât îmi e de dor?
Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunții mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.
În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Și caste constelații de iubiri.
În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Și frumusețea vieții a pierit.
Nu mă mai cauți să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăcește-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
Să pot să dau vieții mele sens!
Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de pași de dor...
Mă cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morții să cobor.
Tu nu-mi mai cauți pașii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce să te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?
De ce în pumnu-mi, lacrima-ți să cadă?
E tulbure și plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe ești... Zadarnic te mai strig!
Vino și frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeași fi-va lacrima durerii
Și-același trup de piatră fi-voi eu.
Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viață
Și-n clipa cea din urmă te-am strigat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre trecut
Amintiri
Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...
Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în cre lumi
Ființa-ți se ridică...
Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!
Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...
De câte ori nu te-am văzut...
Fereasta casei tale
Era deschisă larg, iau tu,
Priveai în depărtare...
Și-n ceruri, leagănul pustiu
Și mirele ocult
Te așteptau până târziu.
Eu nu te-am mai văzut...
Transcendentale trepte sui
În lumea de poeme,
Eu am rămas a nimănui,
Tu, clipelor eterne.
În chiparoase învelit
Ți-e trupul tot... și firea,
Căci eu în taină te-am iubit
Țesându-ți nemurirea.
Treceam adesea să te văd
Fecioară, mamă, fiică...
O viață-mi trebuie, socot,
Să te cunosc... Mi-e frică!
Tu azi ești tot a nimănui,
Închisă ți-e fereastra...
Să plâng pe umeri... dar pe-ai cui?!
Sî plâng și-n noaptea asta!!!!
Am remușcări... ca și atunci...
Și remușcarea doare!
Mă mâniam pe necuprins,
Iar tu piereai în zare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...
Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în care lumi
Ființa-ți se ridică...
Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!
Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...
De câte ori nu te-am văzut...
Fereasta casei tale
Era deschisă larg, iau tu,
Priveai în depărtare...
Și-n ceruri, leagănul pustiu
Și mirele ocult
Te așteptau până târziu.
Eu nu te-am mai văzut...
Transcendentale trepte sui
În lumea de poeme,
Eu am rămas a nimănui,
Tu, clipelor eterne.
În chiparoase învelit
Ți-e trupul tot... și firea,
Căci eu în taină te-am iubit
Țesându-ți nemurirea.
Treceam adesea să te văd
Fecioară, mamă, fiică...
O viață-mi trebuie, socot,
Să te cunosc... Mi-e frică!
Tu azi ești tot a nimănui,
Închisă ți-e fereastra...
Să plâng pe umeri... dar pe-ai cui?!
Să plâng și-n noaptea asta!!!!
Am remușcări... ca și atunci...
Și remușcarea doare!
Mă mâniam pe necuprins,
Iar tu piereai în zare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina
În jur, mii de stele
țes drum de mătase.
Iubirea-ntre ele,
regină rămase!
Coboară în suflet
și-i toată un zâmbet,
colindă albită de dor,
purtată de dulce fior.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre zâmbet, poezii despre dor sau poezii despre alb
Monologul unui mort. Odă luminii
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.
Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.
Te-am avut, te-am pierdut
și-n ceruri răsare o umbră
e noaptea noastră,
a celor pustiiți.
Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.
Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
și-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și din căderi învață apa
să urce până la nori
în noaptea nopților, adâncă.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre stânci, poezii despre nori sau poezii despre mâini
Pe piedestale de argint
Pe piedestale de argint, în voaluri albe de mătasă
Te infășor, iubita mea, căci numai tu îmi ești aleasă.
Sunt pași dezordonați în noi, se-ascund pe plaja pustiită.
De-acum noi nu mai suntem noi... Tu ești atât de fericită
Că-n păr văd cum ți-au încolțit roze și cupe de argint
Purtând parfum de crin în ele. În univers te-ai zămislit
Cea mai frumoasă dintre stele. La glezna ta de chihlimbar
Ți-am pus ambrozie. O zi, să mi te lase Domnu-n dar.
Pe buze plâns de sânger, arzi, nălucă, ca o torță-n noapte
Și-n visul tău adesea sunt... Tu mă dezmierzi cu-aceleași șoapte.
Rămâi, rămâi în gândul meu, frumoasă în cuvânt pictată!
Eu îți dedic poemul meu și o iubire-adevărată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre superlative, poezii despre roz sau poezii despre plajă
Iubiri de stele partea a VII-a
Pe colțul-alb al fluturelui stea
Ninge tăcut cu fulgi de catifea...
Iubire nepermisă, călătoare
Transcendental... Și nu mai e culoare
În universul dintre noi și stele...
Și nu mai e nici ură, nici păcat.
Pe drumul alb al fericirii mele
S-a risipit motivul "vinovat".
Din lacrimile albe, ceruite,
Un alt sistem celest s-a înființat,
O lume de iubiri și de poveste...
Și timpul s-a oprit... Ce minunat!
Pe sânul tău eu am pictat săruturi...
Cu buzele, vin să-mi culeg recolta,
Căci am trecut spre alte începuturi
O viață-mi e de-ajuns a fi Golgota.
Rătăcitori pe drumuri de lumină,
Pudrați cu fin polen interstelar,
Am căutat, din nouă rădăcină
Să naștem un alt imn galileean.
Pe coapse-alunecând spre frontiere
Vulcanice și de nestăpânit,
Am desenat tăcut o nouă eră...
Femeie-stea, de vrajă învrăjbit,
Am desenat pe talpa ta de gheață
Eternitatea verbului "a fi",
Iubirea să n-o pot vreodată pierde,
Permis și veșnic să putem iubi.
Leagăn de stele, vise de mătasă...
Un om și o zeiță stăpânesc
Ca un ecou întinderea albastră...
Iubirea lor?! Un mit, un cânt, un vers...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre început sau poezii despre vinovăție
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "a fost odată"
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne.
Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis și domn
S-a așezat pe-al nemuririi tron.
Nu știu să fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfățișare, nici alt dor...
De-atunci tu ești un răsărit de soare
Iar eu, al său apus biruitor.
Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevărat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.
Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veșnică și teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...
Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n ușa sufletului meu
Și îi deschide tot aceeași eu.
Comete-n zbor își caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.
De ce-n tăcerea nopților de sticlă
Te-ntinzi cu brațe de argint și dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?
Vino aici să prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviți de griji și amăgiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire