Don Quijote

...
Odata m-am infipt cu capu-n soare
Si, agatandu-mi gravitatia de picioare,
Pamantul m-a intors din nou la sine:
Chiar cand gresesc
Pamantul nu se leapada de mine.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii…
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm
Nepotrivite?
De ce sa fiu palpabil
Ca minciuna
Cand ma innec de adevaruri
Atat de biblice
Si stramte?
De ce ma scuipi tu viata
Pe pamant
Pentru ca maine sa ma musti
In miezul zilei
Inapoi?
De ce?

poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

gand

Compun
N-am chef sa mai gandesc
La fel sa mai vorbesc
Sa calc Pamantul suparat
La fel si Dumnezeu sa saturat
S-ai calc Pamantul cel lucrat
Eforturi mari facuta sa te tine
Tupeul iti clocoteste sangele
Sa ai ce nimic nu-ti apartine
N-am chef nici sa zambesc
M-am saturat de atatea fericiri
Ce nu-mi apartin
Decat tigarea canceroasa

Vio

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Viorica Tache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu implor!

Peste tot pamantul, dimineata,
Trece-o umbra invelita-n ceata.
E ora cand o noua zi se-nvata,
Cand clipe trec si mai scurteaza viata.

Colinde se mai scriu pe la rascruci
Si vanturi ne-mpresoara-n frigul iernii.
Dar n-a sosit nici ceasul de bejenii
Si nici nu-i inca timpul sa te duci...

E umbra ta aceea ce ma doare
Si versul meu e crud si-nlacrimat.
Nu vreau sa plang ce-n urma ai lasat
Si nu-ti implor iubirea trecatoare.

Mai trece timpul peste ceta zilei,
Sunt anii nostri cei ce vor sa treaca.
In amintire, iar tristeti ma-ncearca,
Am sa invat sa caut ochii tai.

Peste tot pamantul in amurg
Mai trece-o umbra, invelita-n ceata.
A mai trecut o zi, de dimineata,
Pe-obrajii mei doar doua lacrimi curg.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeste-mi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...

Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...

Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...

poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

sa planga norii pentru mine,
sa se deschida pamantul si sa te ia pe tine,
blesteme din toate partile sa rasune,
caci de azi o cruce poarta al tau nume!
rochia-mi murdarita azi alba mi-e,
rauri sece aveam pe fata, azi unu nu mai e.
vantul uitarii in paru-mi despletit se joaca
azi esti mort, ieri eram eu moarta.
acorsurile viorii iar le aud...
florile de la capatai eu am sa le ud,
am sa vin din cand in cand
cand o lacrima veela o voi vedea curgand...
desculta pe tarana-ti joc si cant,
bat din palme cand clopotul aud batand;
toaca-mi calauzeste al despartirii dans
cu duhul amintirii dansez acest vals...
dar cand cantecul se sfarseste
cad la paman ca un om ce mila cerseste,
cad, ma rog, si la tine, doamne, strig:
"da-mi aripi, caci singura eu nu pot sa ma ridic!"
tarana ai fost, tarana ai devenit
azi iti spun "adio", demon mult iubit!

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babe!

Babe!Acum,sa-ti spun m-am hotarat
Sa-ti spun,ceva,ce pentru mine-i sfant
Te rog,adu-ti aminte cand ne-am cunoscut
Cand pentru prima oara,noi doi ne-am vazut
Cand privirea mea,s-a intalnit cu-a ta
De atunci tot sper ca vei fi a mea
Iar in acea seara cand noi am dansat
Ochii tai stralucitoari m-au hipnotizat
In acel moment,eram cam pripit
Nici nu mi-am dat seama,ca-s indragostit
De vrei sa fi cu mine si daca ma iubesti
Sa zburam impreuna spre inaltimi ceresti
Si sa plutim departe-n lumea din povesti
Sa-ti arat dragostea cea adevarata
Sa-ti daruiesc atunci inima mea toata
Babe!Tu esti pentru mine,simbolu fericirii
Inimile noastre,sunt simbolu iubirii
Craiasa vietii mele,de vrei sa fi a mea
Iti jur ca vom privi de-aproape stelele si luna
Ca ne vom plimba pe cer cu corul mare
Si vom vedea Pamantul,ca pe-o stea in departare
Cu o simpla imbratisare,poti sa ma cuceresti
Iar eu simt tot mai tare,cat de draga-mi esti
Si tot ceea ce vreau,e sa ma iubesti.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorii

Cei mai dezinvolti- actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cand incep sentimentele sa se clarifice.
Patati de ulei,
Cu sepci veridice,
Ocupand tot felul de functii,
Intra si ies pe replica,
Care le vin sub picioare ca niste presuri.
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Grimati tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa tinem mainile.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu, este pentru mine cel mai mare copac cu flori de pe pământ, iar Mama mea pamantul care ii sustine radacinile.

Camelia Opriţa în Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Adăugat de Georgiana Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu tractoriştii

Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins farul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate

Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire
A ceasului de-odihna si de farmec.
Am inteles atuncea cat de searbad
Trec cateodata cantecele mele.
Si am simtit in cercurile-i grele
Cum remuscarea inima imi strange.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Si-n incordare, undeva sub glii,
Semintele si-a sevelor tarii
Vieti gingase, plapande, plamadeau.
Eu i-as fi strans la piept pe-acesti flacai
Si le-as fi spus intreaga mea mahnire,
Dar m-am temut ca poate-au sa se mire
Ca de-un zalud poet sentimental.
Taci, inima, opreste-ti glasul frant,
Ingandurarea-ti trista si amara
Ti-o umple cu arome de secara
Si cu sclipirea ochilor din jur.

Aduna-le acest cantec de pe gura
Si nu uita cum dupa munca dura
Flacaii, langa foc, pe aratura,
Cantau un cantec simplu ca pamant

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Intr-o lume relativa,
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.

Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Eminescuuuuuuuuuuuu...

Fara el oricare lucru
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.

Pe pamantul vechii Decii,
Cand mai mare, cand mai mic
Daca nu ar fi Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic.

Eminescuuuuu....

El Moldovei ii e fiul
Si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.

Intr-o lume relativa
Mai avem un nume sfant,
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.

Eminescuuuuu...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge la fereastra

Ninge iar iubito in absenta ta
Ca o despletire de ciresi in mai.
Din copilarie n-a mai nins asa
Daca-i fi cu mine am fugi pe cai

Parca tot pamantul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmarit de viscol si absenta ta.

Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nunta veche la fereastra
Daca-i fi cu mine astazi cu alai
Am porni iubito catre nunta noastra.

Ca si cum ar curge vremea inapoi
Sa impace iarasi doua vesnicii
Ninge cu duminici, ninge intre noi
Cei pierduti in lume singuri si copii.

Daca-s sti pe unde este umbra ta
Azi pe sub zapada ti-as sapa tunel
Si-am reface lumea cum a fost candva
Dintr-un vis de sanii si de clopotel

Azi sunt plin de viscol si absenta ta
Dorului zapezii mire ma ofer.
Din copilarie n-a mai nins asa
Parca tot pamantul e-nvelit de cer

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Dan Verona
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul fluturelui

Cand primavara curgea prin
Cascada visului unui fluture,
Cand razele soarelui tipau
Spre fereastra deschisa a sufletului sau,
Cu aripile-i mici si fragile zbura
Numai cu un singur gand
Catre drumul acelei sperante
De a mai zbura inca o zi,
Poate va cunoste si el alte anotimpuri
Si aripile lui fierbinti vor simti
Adierea vantului si va vedea frunzele
Ce invelesc pamantul,
Iar cand va simti primul fulg de nea
Atunci ve-ti vedea lacrimi de fericire,
Cristale mici albastre ce cad pe
Un covor alb si visul fluturelui
Va fi implinit si se va duce
Pe acel drum al nemuririi.

poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu, Marin

Marin Sorescu: Un Don Quijote, oltean până-n măduva vântului.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorii

Timpul a ramas undeva suspendat,
vantul nu mai impinge prezentul spre viitor,
pamantul e sfera invizibila, surda si muta,
incapabila sa mai creeze.
Nu se mai aude nici un strigat de nastere,
nici un suspin de moarte,
nici un blestem.
Ce bine ca exista teorii matematice
sa explice totul,
ca aceea cu sfera si planul...
Ti-aduci aminte?
Mi-ai vorbit de ea intr-o noapte tarzie:
eu eram elevul care injura cifrele printre soapte,
tu incercai sa ma convingi de perfectiunea lor,
insa eu stiam ca ecuatiile tale nu vor putea misca
timpul,
ca pamantul va fi, azi, doar o sfera transparenta.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamantul faramitat se risipeste

citat din Gh Ionescu Sisesti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat să ne ascultăm unii pe alţii. Asta în cazul în care chiar am ştiut vreodată să o facem. Chiar şi când suntem împreună fiind de prea multe ori tot singuri... Ce ne desparte de "ceilalţi"? Dacă am accepta că libertatea de a convieţui are şi obligaţia de a ajuta, întelege, asculta, ce minunat ar deveni Pamantul!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!