Furatul miresei

Îşi etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele miţoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groşi de lână, opincile şi roba
De promoroacă dalbă, căciulile şi fina
Rochiţă de dantelă, frumoasă ca lumina...

Cu ţoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochiţa de plecare...

Am vrut să spun, fireşte, rochiţa de mireasă,
Dar vântul îmi şopteşte să nu suflăm din casă...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plecare cu care

Mi-am luat pălăria de pe patul de carne
din tine doar ochii mai îngrămădeau
un căprui gest
la plecare am vrut să te fascinez cu o scamatorie
şi am scos cu o baghetă de os din pălărie
corpul meu întors pe dos
de bună venire...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplicând principiul strămoşesc "vara - sanie şi iarna - caleaşcă", femeia elegantă, însă cu spirit antreprenorial, deci chibzuită, îşi cumpără sau îşi confecţionează iarna rochii de catifea, stofă şi lână, iar vara - din mătase, dantelă şi satin.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplicând principiul strămoşesc "vara - sanie şi iarna - caleaşcă", femeia elegantă, însă cu spirit antreprenorial, deci chibzuită, îşi cumpără sau îşi confecţionează iarna rochii din mătase, dantelă şi satin, iar vara - de catifea, stofă şi lână.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când auzi fata că tată-său îi dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. Punea la cale tot pentru drum; şi se întorcea numai într-un călcâi, când poruncea şi aşeza lucrurile de călătorie. Îşi alese calul cel mai de frunte din grajdurile împărăteşti, hainele cele mai mândre şi mai bogate şi merinde ca să-i ajungă un an de zile. După ce tată-său o văzu gata de plecare, îi dete poveţele părinteşti de cum să se poarte, cum să facă ca să nu se descopere că e fată. O învăţă tot ce trebuia să ştie un viteaz care merge la o aşa slujbă înaltă, şi cum să se ferească de bârfeli şi clevete, ca să nu fie urâtă şi nebăgată în seamă de ceilalţi fii de împărat.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de lână

Ies dealuri din caii răstigniţi pe fire de iarbă
un copil plimbă de un fir de lână
o potcoavă în loc de zmeu
soarele îşi face cruce cu lumina strâmbă
greu se naşte în piatră
o tăcere să latre la sine mereu
de ogarul îngropat sub stână
ce aleargă de la pământ la pământ
să-i aducă în gură apă ciobanului
să-şi spele faţa de ruşine
cu mâna dată din mână în mână
de el de mine de tine
de firul de lână!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbătoare şi capricioasă

Iarna asta miroase a primăvară fragilă
nu mai are continuitate de anotimp
mai mult se preface că ne mângâie
cu bucuria zăpezilor desenate pe munţi.

E o nonconformistă plină de ifose
şi de boli din care se moare,
dar cum rămâne cu cele din amintiri
în care îmi pare că trăiesc şi acum?

Schimbătoare şi capricioasă
mă face să cred că totu-i perisabil,
nimic nu mai este cum a mai fost,
dar nici nu rămâne cum e astăzi.

Lumina albului ei strălucitor
mă acoperă întotdeauna cu dorinţe
în care sunt cu tine la un loc
într-un cuib al aşteptării renaşterii.

Poate primăvara-mi curge prin suflet
mai devreme decât e timpul
şi semne lovesc în trup cu putere
cu o iubire ce aprinde verdele crud.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa se ducea în fiecare zi la cimitir şi plângea amar la mormântul maică-sii. Când veni iarna, zăpada se aşternu ca o maramă albă peste mormânt, iar în primăvară, când razele soarelui o topiră, omul îşi luă altă nevastă. Femeia asta de-a doua îşi aduse în casă cele două fete pe care le avea. Fetele, nu-i vorbă, erau frumoase, dar pe cât de luminos le era chipul, pe atât de întunecat şi plin de răutate le era sufletul. Pentru fata cea vitregă începură a curge, de-aci înainte, zile pline de amărăciune.

Fraţii Grimm în Cenuşăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire dalbă

Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.

Dovelţii dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină

Să vă mai spun aş vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de plecare

Înainte de plecare,
Moş Crăciun îşi trage suflul
Şi în camera cea mare,
Îşi varsă şi el năduful!

În ce fel? Cu prichindeii!
Şapte câini şi o pisică,
Mai lipseau doar şoriceii,
Însă lor le e cam frică!

Căţeluşii-n vervă mare,
Nu prea ştiu deloc de glumă,
Ei sar în două picioare
Şi pe Moş, jos, îl dărâmă!

Trag de el, îi sar în faţă,
I se-agaţă de bărbiţă
Şi de azi de dimineaţă,
Îl tot pupă pe guriţă!

Unul a intrat cu totul
În caciula-i roşioară,
Căutând prin ea cu botul,
Un oscior de astă vară!

Altu-l trage de-ncălţări,
Negre, parcă sunt de smoală,
N-are teamă de urmări,
Dacă-n picioare se scoală!

Dar şi moşului îi place,
Şi le dă la fiecare,
Căci şi-aşa, n-are ce face,
Pe rând, câte-o-mbrăţişare!

Doar pisica e cuminte,
Stă pe scaun şi-i priveşte.
Ar sări, dar are minte,
Căci de sare, o păţeşte!

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un poet necioplit

Am vrut să scriu despre singurăta
Femeii care nu e mărita
Şi-apoi să spun ceva despre bărba
Ce nu îşi pune nicio întreba.

Nu mi-a trecut prin minte să scriu des
Familie, pereche şi-alte ches,
Nu că n-ar fi de mare importan
Sau că nu mi-ar spori cu mult prestan,

Ci, pur şi simplu, dat-am cu picio
La alt prilej de-a nu mai fi necio.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă femeie

vremelnică soartă
mă ispiteşti
să cred azi în tine
nu ştiu cine eşti

născută din mare
îţi simt legănarea
rochiţa din valuri
acoperă zarea

şiraguri de perle
sidef risipesc...
frumoasă femeie
de ce m-ai ales?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână de ajutor

Tu nici nu ştii ce să mă-ntrebi
Când îţi doreşti ca să te mint
Şi tare-aş vrea să te alint
Dar am şi ai prea multe trebi.

Nu vezi că suntem ocupaţi
Cu fel şi fel de boroboaţe
Şi că secundele-astea hoaţe
Ne ţin aşa de mult legaţi?

Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârşit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.

Sunt altruist de ziua şaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi şi noaptea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb

O crenguţă de cais,
M-a trezit în zori din vis
Şi, deşi-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o ştiam.

Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Şi acum, după cum pare,
Este plină de petale.

Mă apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Şi de jur în jur e plină,
De bobiţe de lumină.

Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
Să-ţi dau eu rochiţa mea
Şi tu să mi-o dai pe-a ta"?

Şi ce credeţi c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulţumind de poezie
Şi mi-a dat rochiţa mie.

poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cu indulgenţă - răspuns la epigrama "Fără violenţă!" de Janet Nică

Vecinul tău e blând şi bun,
Dar are un vecin, nu-l spun,
Ce, mult mai grav decât aceasta,
Îşi bate zi de zi... nevasta!

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie". Şi s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua muşluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc şi rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Şi n-a trecut mult, şi nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-şi mai vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinţii, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, şi, întrebând-o despre gospodărie şi bărbat, ea a spus tot ce ştia.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima mea învăţătoare

-Ştiţi voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învăţătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuţă a mea!

Ea m-a învăţat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine raţa de la baltă''
Şi cu,, Moşul de la vie''.

Şi tot când eram micuţă
Îmi povestea despre Guguţă.
Cum încăpeau sub cuşma lui
Toţi copiii satului.

De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de nepreţuit
Pe pământ-ele-s tezaur!

M-a învăţat cu bunătate
Să salut bătrâni, copii...
Să fac numai bune fapte,
Să aduc lumii bucurii!

Dar când am crescut oleacă
Mai în glumă, mai în şagă-
M-a învăţat bunica dragă
A bucătăriei artă!

Cum se cerne făinuţa,
Cum se face măliguţa.
Cum se frământă aluatul
Şi cum se coace cozonacul.

Plăcintele cum se prepar
Şi cu bostan, şi cu mărar.
Cum se împleteşte un colac
Şi biscuiţii cum se fac.

Tot ea mi-a pus cârligul în mână
Şi m-a învăţat să împletesc
Colţuni din cei mai groşi de lână
Ca iarna, nu cumva să îngheţ!

Priveam cu drag la a mea bunicuţă
Cum ţesea la covoare.
Apoi cosea în,, cruciuliţă''
Perne şi ştergare.

Mai croşeta ea horboţele
Ca neaua albe şi frumoase.
Apoi înfrumuseţea cu ele
Prosoapele din casă.

Harnică era bunica,
Precum albina şi furnica.
Tot aduna să-mi facă zestre...
Dar s-au pierdut toate fără veste!

Bunica multe m-a învăţat,
Dar vremurile s-au schimbat.
Cândva ce s-a numit valoare,
Cu an ce trece tot dispare!

Dar amintirile pe care le am eu
Le port în suflet, ca într-un muzeu,
Căci cu regret şi, din păcate,
Se pierd tradiţiile toate!

poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunarea de luni

Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau să mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Şi tăcerea ce mă-ngână...

Ca izvorul din fântână,
Setea mută din ţărână...
Stau să zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe faţă... o săptămână.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză molcuţă, Toamnă desculţă

Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;

Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;

Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...

Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.

poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa într-un bagaj

A fost o zi în care am vrut să plec departe,
Să las în urmă planuri, speranţele deşarte,
Şi rude, şi prieteni, şi gândurile toate,
Am vrut să fiu un altul, mai bun (de se mai poate).

Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Şi-au fost atât de multe, şi-aşa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.

Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie şi cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot să-i las pe alţii, dar nu prea pot... pe mine.

Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.

E clar ce las în urmă, dar nu şi amintirea,
Sau poza ei cu mine, sau gândul, sau iubirea;
De plec în lumea mare acum, să fac pe bardul,
Îmi iau maşina, numai, cu actele şi... cardul.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Femeile au zile şi zile, nopţi şi nopţi.
Eu cred că-mi place vinul pentru că le imită,
Că strugurii, mai cruzi, mai pârguiţi, mai copţi,
Îmi dau mai multe gusturi în gura sterpezită
De-atâta poezie - singura mea iubită.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!