Calitatea nerecunoaşterii

Se trage de trecerea timpului, de la clipe la ore, duminici la ani,
Aproape acerebrali, cu refuz de evidenţă,
Drogaţi parcă în masă, se amăgind cu minciuni, mitomani,
Toţi bolnavi, psihopaţi... Legaţi fedeleş în cămaşa "prezenţă"!

Nu-i atâta refuz de adevăr -până-n pânzele albe, mortal-
Şters cu palma de aducerea aminte, imbecilic
Răsturnând proprii norme, parşiv implantate în moral,
Tot pretins de-un genom recesiv, injectat... Meritat, un debilic!

Se cultivă în exces, pe câmpiile miriştii minţii, uitarea,
Într-o monocultură ucigaşă, de stoarcere până la ras, de inconştiinţă,
Schizofrenic creând şi poveşti despre "apoi", depravarea
Completă... Narcis specimen, retardat, incapabil de tare să-şi vadă... ori căinţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul evidenţei

Ce multe ştim despre infern,
Din spuse sau trăite tern
Şi tot nu credem... diabolici
Cu minţi etilizate, alcoolici.

Ne plac învăluiri perfide,
Cotloane de minciuni, firide
Tenebre, ce tot noi căscăm
Pe semeni să ni-i afundăm.

Curaju-i veşnic îndoeilnic;
Ascundem, protejăm nemernic,
Ne vindem pe-o promisiune
Evidenţiată... O deşertăciune.

Raiul oricum l-eliminăm,
Pretins de greu, prea mult să dăm
Şi-i doar în viaţa de apoi...
... Ce-oricum nu o mai prindem noi!?!

Şi-n fond nici rai nu-i evidenţă,
Nu-i nicio probă d-existenţă
Şi-aşa debarasăm ce-i bine...
Putem fi rău la orişicine!

Ne contopim când iang, când ing,
Cu-ardoare-n singur scop de "înving",
Vremelnici pierduţi în mistere!
... Ciudate fiinţe efemere!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul... la relativ

Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.

Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat şi tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.

Am zile şi nopţi fără şiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a şti, să le fac petrecute...
Aş vrea să le-ngheţ; le conserv, le ţin reci.

Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieţii fan!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei... Gheorghe

Avem toţi proprii Dumnezei,
Aşa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ştoarfe, false din popor-
Să-şi ia cu barda, cu topor
Ascuţit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... ţara lu' Andrei!

Există, să ştiţi, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

Nu va mai fi uşor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Şi să-l arunci 'nspre feţe moarte...
Să stropeşti falşii... cum Andrei?!

De azi vor fi doar derbedei
Mai mulţi, din adevăr să fure
Şi, mai puţini oneşti să înjure
Meschini şi hoţi... Era Andrei!

Ce rară-i lumea de idei
Şi va fi tot mai rar, mai rară
Să ţină sincer la a mea ţară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!

Mă închin la spirit de holtei
În gând şi în fizic, în credinţă,
Cum încă îl am, Gheorghe, conştiinţă
De-un neam... Ce l-aş vrea tot, Andrei!!!

Te salutăm cu toţii, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!

In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un munte negru întunecă lumina
e timpul, Doamne, să returnezi biletul,
refuz să mai exist
în lumea fără oameni,
refuz să mai trăiesc
cu lupii prin maidane,
refuz să urlu, ascult
rechinii printre dealuri,
refuz să lunec lin,
peste spinări de oameni,
nu-mi trebuie urechi,
nu-mi trebuie nici ochi,
la nebunia lumii răspund,
vă spun – refuz.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva (august 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real nedeservit

Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Şi zboară împuţind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele îşi schimbă... Năpârcă.
E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital...
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parşiv, creând mult visate ispite.

Dar e şi lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungaşii scrobiţi, pişicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăţi...
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înţelesuri şi dăţi.

Minciuna-i aşa siropoasă, la mulţi creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeşi masochişti psihopaţi ce răul îl pronează de bun...
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.

E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil
Din lumea celulelor crude ce pun pe eşafod veritabil,
E mimul dreptăţii în crimă, e răul înmulţit bestial...
Minciuna e summum de trivii încinse de gustul penal.

Minciuna nu e doar modernă, e culme la întregi experienţe,
E prostul fălos neprobat, ajuns promovat competenţe,
E scârba ce umple palate, prin mii microfoane întinsă
Să ducă în eroare un popor... Ţară vie, face o Patrie stinsă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apicolă

... aştept la gura urdinişului
să fie aruncaţi toţi trântorii afară,
proxeniţii mâncători de miere,
ce-i obiectul fetişului
fluturat, pretins că lor le-ar fi o povară...
de n-ar fi ei, stupul ar piere,
dar până acum nu se simte nimic, doar o vagă adiere
de-un amar puturos, ce-mi dă silă s-aştept de atât timp, maladiv cronic... de fiere!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptele cuvinte

Refuz o nedreaptă-mbogăţire,
Ori setea de putere,
Bogată vreau doar primăvara
Din gândurile mele.

Refuz să dau cerul senin
Din ochi albaştri de copil...
De lumi întregi dacă mă faci stăpân,
Refuzul meu rămâne şi-i deplin.

Refuz nedreptele cuvinte,
Chiar spuse româneşte,
Ce-nşiră vrute şi nevrute,
Când "Patria", când mama-ţi ponegreşte,

Refuz comanda din afară,
Umilitoare, grea povară!

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mahmur

E mintea parcă în nevralgie,
Aproape în static apăsat,
Pierzându-şi fir fără să ştie,
Ca-n încâlceala de-un drogat.

Din înăuntru răscoleşte
Emetical propriul de sine,
Iar văzul parcă se albeşte
Şi glas nu se mai leagă bine.

E corpu-ntr-un cutremur fin,
Epuizant, imperceptibil,
Iar moscu' e-un miros de vin
Şi auzul face rău, pestibil.

E-un fizic ca de paralitic
Tot aşteptând înviorare...
Cum adevăr de la politic,
Ce poate fi... o întâmplare...

De vreun mahmur... dintr-o scăpare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o minciună

A trecut iar minciuna şi astăzi pe la poartă
La braţ cu fala goală, pretinsă şi deşartă
Şi se minţind profund, pe faţă atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.

Îşi face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.

E-aşa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se minţind mereu pân-a se-nduioşa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil din flori...

... ca şi cum fructu-ar fi mereu bastard
sau din iubire ies miresme încântătoare
doar de-i frugală, ca sămânţa ce-ar da floare
doar de-i boboc de-un jurământ ascuns sub fard...

... aşa pupila de-un desfrâu sau patimi
ori pajul de adulter crescut în palma
credinţei "padre" dedicată-n şir de lacrimi
o viaţă, cum secret păstrat ca şi altele, de-a valma...

... aşa ar putea fi şi ruşinea, ce nici oceanele nu spală,
cu chip de adolescentă se pierzând pe sine
plecată de la bal într-un vertij de tremur, goală,
lăsată pradei de-un amor îmbietor de bine...

... un pic nedrept e apelativul plin de mângâiere
ce parcă merit dă doar vieţii din păcat,
ca şi cum vina ar da mai mult drept la plăcere
şi castul, îndurarea, cinstea n-ar fi "meritat"...

... zişii legitimi, răsădiţi din litere seminţe
din coadă de alfabet, zeificaţi odoare
îs devalizaţi de purul, de izul coloratei fiinţe,
cum n-ar avea traseu până la fruct, prin floare...

... depun deci moţiunea eu ca să răstorn din tasuri,
să-nchin pământu-ntreg cu-al său sublim de floră
la tot ce suntem toţi o zi; copii, mici strasuri,
diamant sau rubin ce întoarce secolul în oră...

... îngrăşând toţi pământul, cu floarea dintr-o amforă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impostura ipocriziei invidiei

Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanţă,
Fără criteriu propriu, de ego în importanţă;
Ocult pretins de ştiinţă, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.

Pretenţia, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu îşi face bogăţie
Râvnind să-i vadă morţi pe toţi, ce-s încă vii
Şi, morţii să renască spre a boteza copii.

Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranţa, fără margini, că şi nimicul creşte
Şi, zero-umflat din nul, laur se încolăceşte.

Jindul, că vreun blestem decade reuşite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greşite.
Credinţa, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... şi cu renume...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mânii, iubiri - ne-au frânt!
Vai, ochiul plânge, plânge!
O, Cehia plângând!
O, Spania în sânge!

Furi, munte, - negru nimb,
Lumina cu încetul...
O, Tată,-i timp, e timp
Să-Ţi dau napoi biletul!

Refuz să fiu - refuz!
Refuz această viaţă
În Bedlamul ursuz!
Refuz cu lupii-n piaţă

Să urlu! - o, nu pot.
Şi cu rechini bezmetici
Pe şes refuz să-not -
Pe spate. - Ochi profetici.

Ochi în urechi - nu vreau.
Smintitei lumi apusul
I-l văd... Răspuns, pe şleau,
Am unul doar - refuzul.

poezie celebră de Marina Ţvetaeva din Poezii (11 mai 1939), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii au aripi

S-avem o noapte de amor,
Completă, până la refuz,
Eu aş veni la tine-n zbor...
Că nu am bani de-autobuz!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşit potrivnic

S-a plictisit tot stând mereu acasă
Privind cu jind la vânzoleala străzii
Invidiind pe toţi; "Vremea-i frumoasă,
Sau ger e?... Of, plictisul ogrăzii!

Nici muncă nu mai este, nu-i vacanţă
Despre ceva mai bine, tot se-afundă;
Tristeţea-i tot mai sumbră, nu-i speranţă,
Şi viaţa tot se scurge tot mai muribundă.

Şi cât elan de zbor e, ce voinţă
Să spargă tot banalul, să se plimbe,
Dar de un timp -şi-i lung- e doar căinţă
Şi orice-ar vrea nu poate să mai schimbe.

Este-un abis de eşecuri, bluff şirag
Ce lasă fără nicio sursă împliniri
Şi bani sfârşesc, te lasă şi cel drag...
Rămâi cu ochii pe fereastră, doar gândiri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel spus (5)

Părintele ce vrea copilul să-i semene, să nu-l judece apoi de retardat.
Studiul nu asigură neapărat evoluţia, dacă nu e urmat de creaţie.
Studiu poate exista fără creaţie, dar niciodată invers.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incert amor

Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgeşti din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
şi străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-şi uită raţiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficţiune...
şi să mă-mbeţi cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în irişi s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
şi se topeşte apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
şi suflete minţind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deşarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt oglinzi. Rând pe rând zâmbetele mute, tăinuite într-un suflet pribeag devin incompatibile tăceri, alocate clipelor şterse. Suntem tot noi măreţi pe alocuri, sub umbra ştearsă a măstilor fixe, aglomeraţi de comun orgoliu, sătui de asemănare, până la refuz. Avem criterii de evaluare, sintagme şi reguli nescrise de urmat. Unele clare în consecvenţa lor nestrămutată de cotidian, altele imperfecte, scrise lizibil cu cerneala viselor proprii. Ne cheamă timpul într-o fărâmă de zi, obosindu-ne trecerea prin amintiri şi apus.

Andreea Palasescu (10 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de naşteri planetare

Din mreje întortocheate în linii frânte, curbe,
Ca un păienjeniş uitat în colb de colţuri,
Se întind din trunchiuri groase, din ierburile-n turbe,
Tot se ascuţind să crape pelicule verzi, moţuri,
Cât abdomen de-o muscă la început, crescând
Până ce parcă aripi se descreţesc 'n foi fine
Ce mâzgălesc crenguţele din fastul muribund,
Îl înveselind pe el şi lumea întreagă în sine.
Pământ deja crăpase înţepat de lăncii dârze,
Firave, tari ca piatra, ce cuib au aşternut
Să-şi ia treziri din somn albi ghiocei caşti, muze,
Ori toporaşi apoi, zambile... în renăscut.
Am colorat iar cer, în albastru, eu cu ochii-mi,
Să pară soare în şarjă de-un alb strălucitor,
Ca un jeleu încins, ce-l spăl cu lacrimi stropi-mi
D-extaz, că-s iar planetă se îndrăgostind de-un sor.
Se aşază caldu-n puf din păr până la tarse
Şi bolta-i ateneu de triluri dezmorţite...
Reînviate gâze joacă-n priviri ca arse
Şi-albine lucrătoare zburdă printre flori, pitite
Într-un fel de reverie ce-a ameţit o lume,
O îmbătând mai tare decât licori de poame...
Cadou perpetuat, fără să-şi schimbe nume.
Le printemps, spring, primavera, sezonu' a vieţii foame...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între... timp

Între... timp, adică atunci când nu mai e deloc,
sau nu e afectat a ceea ce era predestinat uitării,
nu se-ntâmplă nimic -şi-i foarte natural- nu-i ioc;
e vid de corp, de "este", vreo himeră-gând... E relaş căutării.

Şi în tot acest răstimp care nu-i timp în sine,
totuşi se trece... Restul stă prins inert, nepregătit,
"a l'improviso"-n pleonasmul de surpriză intervine
cu scuza de rigoare, că totul s-a schimbat... tacit.

Parcă-i un iniţiator de rău ascuns, vrut pe furiş,
transmis atât de calculat să fie implacabil "prea târziu",
tot petrecut între jaloane inventate într-un păienjeniş
din care din cocon se metamorfozează sabia Damocles pentru... ageamiu.

Deci e-o justificare când inexistentul ciob, spărtura de refuz, e strassul de-un... geamgiu.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă fără cuvinte

Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.

Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-şi spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferenţă-n veşnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns ştirea pierdută.

Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult aşteptatul.

Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieţii ce ne e pan-destin...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!