Cred în cărţile de limba română, din liceu, care m-au dus mai departe pe drum drept şi însorit de puterea magică a cuvântului din poezia lui Eminescu, Vlahuţă, Cerna, Iosif, şi de imaginea vie şi povestirea fermecată a lui Slavici, Duiliu Zamfirescu, Gârleanu, Brătescu-Voineşti, Hogaş şi Sadoveanu.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în cărţile mele de citire din clasele primare care m-au învăţat istoria, religia, intuiţia şi m-au obişnuit cu luminile din versul lui Alecsandri şi Coşbuc sau cu seninătatea din proza lui Creangă şi Delavrancea.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în puterea din tocul ţinut de mâna lui Liviu Rebreanu, în sensibilitatea sufletească a lui Camil Petrescu, în imaginile de poezie a vieţii din paginile lui Ionel Teodoreanu, în dinamismul şi variaţia din opera lui Cezar Petrescu.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în paginile lui Caragiale care m-au învăţat să râd şi totodată să cunosc ridicolul şi prostia.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în gustul lui Grant, în linia lui simplă la exagerare, inedită, originală. Cred în peniţa lui Mac Constantinescu, în umbrele şi literele lui Mircea Şeptilici, în zaţul şi mâna de artist tipograf a lui Virgil Molin.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în cartea de versuri, în rima şi ritmul plin de farmec, în muzica lor, singura pe care o pricep. Cred deci în simfoniile, sonatele şi capriciile lui Minulescu, în culorile lui Bacovia, în jocul lui Arghezi, în teoremele lui Ion Barbu, în peisajul şi cântecele lui Nichifor Crainic.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în scrisul corect şi aristocrat a lui Titu Maiorescu, în informaţia şi judecata modestă, dar plină de virtuţi a lui Ilarie Chendi, în paginile de observaţii şi interpretări adevărate din studiile lui Gherea, în frumuseţea gândirii lui Ibrăileanu şi în ţinuta distinsă a operei lui Paul Zarifopol.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în abecedarul pe care am silabisit şi care mi-a dat lumina cea adevărată. Cred în pozele lui pline de culori şi linii care m-au învăţat să-mi pot opri privirile, să văd în natură frumuseţea şi culoarea florilor, anatomia şi structura tuturor vietăţilor, măreţia peisagiilor şi mai ales să observ situaţii, şi să înţeleg mişcarea.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în limba română

Ştiu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română

Ca mai apoi revenit
Iar în esenţa divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...

poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul meu de limba română din liceu, Jean Crăciun, preda prin anii '60, în ciuda programei, pe Eminescu un trimestru întreg. Asta, da, dizidenţă!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile şi poveştilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleştiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare şi mângâiere.

Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română, ultima mănăstire

Luna îşi odihneşte obrazul pe Limba Română.
Ea îşi unduie sunetele
ca nişte pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăişul sabiei ascuţit printre
pietre tăcute, şi-a întors faţa mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munţii Carpaţi.

Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veşnicii.
Picioarele cuvintelor romaneşti caută harul
în somnul gliei
încălţate în sandale romane.

Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalţă curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voroneţian.
Răsună în trupul Limbii române
glasul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Limba Română este ultima Lui mănăstire,
cea mai dreaptă, temeinică, eternă.

Eminescu aşază
mâna lui Dumnezeu pe spicele de grâu
coapte, încolţind în cuvintele
din câmpia Limbii Române!

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în carte, în puterea ei de a te înălţa, dacă te ridică mai sus spre zări neatinse, spre ţărmurile de dincolo, "de peste veac".

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului.

citat clasic din Duiliu Zamfirescu (9 mai 1895)
Adăugat de emma
Comentează! | Votează! | Copiază!

limba română

Limba română este comoară fără cheie.

definiţie celebră de Ioan Slavici în Dorinţa inimii, capitolul 3
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornind de la naţionalismul lui Eminescu, Vlahuţă a mers mai departe alături de alţi cărturari ai neamului, cerând emanciparea ţărănimii. De la tradiţionalismul lui Eminescu s-a inspirat când a fost împotriva inovatorilor pripiţi în artă; partizan şi creator al acelei limbi literare, care s-a impus în toate teritoriile româneşti, ca singura şi drept cea mai bună. A fost un maestru sever cu sine, mândru de arta lui, de un orgoliu demn de rarele sale calităţi sufleteşti. A ţinut sus steagul literaturii şi nu s-a coborât la niciun compromis ca s-o sacrifice, s-o speculeze pentru bunurile material ce le-ar fi primit în schimb.

Ion Foti în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului meu de limba română din liceu

Ne-a sădit dragostea de ţară
Şi de limba cea română,
Ni l-am pus ca pe-o brăţară,
Ca pe veci să ne rămână.
De aceea l-am iubit
Şi cu toţi l-am preţuit.
Fie-i ţărâna uşoară
Amintirea-i să nu moară.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în zeţarul care îi culege literele şi le aranjează una lângă alta cu dibăcia meşteşugarului şi gustul artistului adevărat în hârtia ei mătăsoasă, fină; în maşinistul care potriveşte să iasă bine tipărită; în legătorul care îi coase coalele trainic, îi pune scoarţe şi o poleieşte cu aur. Cred în ilustraţiile din interior şi în coperta ei desenată. Cred deci în tehnica cărţii, una din cele mai frumoase şi plăcute dintre arte.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul plecă şi într-o clipă se făcu nevăzut în păinjenişul drumului pe când preotul se uita în urma lui, remas singur pe şine, ca un şarampoiu pe care nimeni n-ar fi putut să-l clintească din pământul Daciei.

finalul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!