Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Primul gând al tinerilor legionari, în cadrul ședințelor, a acestor slujbe concelebrate de ei toți, am putea spune, se îndrepta spre Dumnezeu, Creatorul ce le luminase sufletele și le-a marcat drumurile drepte în viață. Se gândeau deasemeni la morții lor, la aceia care i-au precedat pe drumul acestui misionarism național care era legionarismul, și de la care așteptau inspirație și ajutor. Această fază a ședintelor era de-a dreptul mișcătoare. Ea aprindea în sufletul fraților de cruce un fior mistic care-i despuiau de tot ceea ce aduceau lumesc cu ei și le îndreptau gândurile și înțelegerile spre sfere superioare de trăire. În particular emoționantă era pomenirea camarazilor căzuți, tineri ca și ei, entuziaști ai vieții ca și ei, mânați de același dor național ca și ei, dar topiți de acuma în veșnicia neamului lor, pe care l-au iubit până la jertfa supremă.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Scopul ultim al Frăției de Cruce și a tuturor manifestărilor ei, printre care ședința stătea la loc de frunte, era cel educativ. Se urmărea dezvoltarea și perfecționarea în sufletele tinerilor români a tuturor realităților etico-morale, necesare omului pentru realizarea sa, și a sentimentelor lor naționale. Această fază a ședinței se începea cu citirea unor pasaje din istoria poporului român, cu luptele lui, cu victoriile și înfrângerile lui, cu vitejiile de care au dat dovadă strămoșii lor, cu încălcările dreptului său la o viață liberă și demnă, de către toți vrășmașii lui. Aceste pasaje, eroice și înălțătoare unele, apăsătoare și jalnice altele, aprindeau în sufletele tinerilor români acele candele misterioase, care sunt iubirea de Patrie și dorința vie de a lupta pentru ridicarea ei. În continuare se prezenta și apoi se comenta și completa, de era nevoie, o lucrare preparată de unul dintre frații de cruce.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ședință, fratele de cruce simțea cum punea stăpânire pe el o vibrație spirituală și națională puternică și se aprindea în sufletul lui o formă nouă de trăire creștină și patriotică care-i lărgea enorm perspectivele vieții sale. Ședintele aveau loc, de obicei, sâmbăta după amiază, în casa unuia dintre frații de cruce sau, de câte ori se putea – era de preferat chiar – se desfășurau în mijlocul naturii, la câmp sau într-o pădure. Ea era condusă de șeful unității. Dar acesta putea delega, rând pe rând, pe toți frații de cruce, ca să o prepare și conducă.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ședința începea cu legământul, când frații de cruce, îndreptându-și gândul spre Dumnezeu și spre cei căzuți în lupta pentru realizarea idealului legionar, se legau în credința învierii patriei lor în duh creștin și național, și promiteau fidelitate, decizie și dăruire deplină pentru urmărirea acestui obiectiv.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ședințele Frăției se strângeau și cotizațiile. Scopul acestora era tot de ordin educativ și numai în al doilea rând venea importanța materială. Întărirea în tineri a spiritului de sacrificiu. Dacă se ține seama de posibilitățile materiale restrânse de o perioadă ce a decurs în acea perioadă (când tineretul era incomparabil mai sărac decât cel de astăzi), efortul pe care îl făceau pentru a-și plăti cotizațiile era foarte mare și îi obliga, în majoritatea cazurilor, să se lipsească de unele mici plăceri, necesare și acestea la vârsta lor (o prăjitură, un cinematograf, o țigaretă sau chiar o floare oferită unei fete). Dar frații de cruce făceau cu bucurie aceste sacrificii, știind că le făceau pentru Legiune și pentru țara lor. Și dacă lipsurile ce și le impuneau ar fi fost jenante la un moment dat, bucuria sufletească de a fi putut înfrânge în ei o dorință, sau, poate, chiar o necesitate, în folosul idealului lor, îi ridica în fața propriilor lor ochi și le neutraliza acel posibil sentiment al frustrării ce s-ar fi putut naște în ei. Să nu se uite că erau doar tineri între 16 și 20 de ani, cu același dor de viață ca al tuturor tinerilor la vârsta lor, care se luptau cu ei înșiși pentru a înlătura unele tentații și chiar bucurii, inerente vârstei ce-o aveau.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineață de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Și pietre și copaci...
Le-am împreunat
Și le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinții,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alții,
Și pe mine.
Mâini care ți-au șters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere și viguroase
Și acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme țărâna.
Sunt mâini bătătorite de greșeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile caredor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenușă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenușă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care țin o lumânare neîncepută
În așteptarea luminii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru niște avantaje minore, dar necesare subzistenței lor, se cerea tinerilor români să îmbrace o ideologie politică ce, poate, nu-i satisfăcea și care le îngropa visurile ce și le făuriseră și avânturile ce înmugureau în sufletele lor de adolescenți. Dar pe măsură ce pătrundeau în viața politică a țării pe această poartă falsă, descopereau, uimiți și dezamăgiți, defecțiunile acesteia și panorama întunecată care se deschidea în fața țării lor. Unii dintre ei au putut reacționa la timp și au trecut pe poziții mai sănătoase. Dar alții, cuprinși de scârbă și dispret, părăseau lupta politică. Ei se adânceau tot mai mult în profesionalismul lor ne mai voind să știe nimic de alceva. Se spunea chiar în țară la noi, pe vremea aceea, că oamenii serioși, oamenii integrii, nu se bagă în politică. Aceasta era de esență minoră și rămânea astfel pe mâna nepricepuților, a necinstiților, a indivizilor fără scrupule, care erau mânați numai de pasiunea puterii ca mijloc sigur și rapid de parvenire în viață.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Steagurile tricolore încă fluturau peste tot pe drum, de o parte și de alta a șoselei, chiar și-n afara orașului, în drum spre Institut. Bineînțeles și-n oraș, peste tot: roșu, galben și albastru. Și fluturau pentru ei, tinerii din echipaj, datorită misiunii în care vor porni; era un sentiment înălțător, care ar fi trezit în sufletul oricui măcar vreo câteva fărâme de patriotism. La fel se pe-trecea deci și-n sufletele lor, a celor doi tineri aflați în mașina directorului, care deja intrase în oraș. Lucian însă nu porni pe drumul care ducea spre casa colegei sale, Lia.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cercetări, cercetări, multe cercetări, cu multe rezultate importante pentru știință, în general... Iar cercetările lor erau binevenite, pentru că-i țineau ocupați, iar a fi ocupați însemna a evita să devină melancolici, gândindu-se fie la Terra, spre care se îndreptau (dar mai aveau foarte mult până a ajunge acolo), fie la Proxima, de care de abia se îndepărtaseră, dar chiar se îndepărtaseră. Și era bine să nu se gândească nici la una, nici la alta, deși era dificil să evite totuși; prin urmare, din când în când își aduceau aminte, dar încercau să nu se lase pradă în ghearele nemiloase ale melancoliei, ale tristeții. Și fiind împreună, reușeau să nu devină morocănoși.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul era sigur că toți cei șapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reușit să adoarmă) și se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau și sufletește, iar despărțirea de cei dragi era foarte grea, deși știuseră de mult că va sosi și această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înșelaseră. Oricât de pregătiți se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc așa cum consideraseră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corneliu Codreanu, datorită ordinii și disciplinei sale interioare, le-o cerea și camarazilor lui. Atât de pătruns era de necesitatea acestor calități pentru lupta politică ce o începuse, încât le-a ridicat la rangul de "legi legionare". În concepția lui, acestea erau ca niște pietre de hotar pentru formarea oamenilor săi, absolut necesare pentru a avea izbândă în lupta în care se angajase. Dar când cere ordine și disciplină, el nu se adresează unor indivizi oarecare, periferici și lipsiti de personalitate. (S-a văzut cât de severă era selecționarea elementelor, deschizându-se porțile Frăției numai elementelor cele mai capabile, dotate de personalitatea cea mai pronunțată). El se adresează unor oameni liberi și constienți de drumul pe care l-au apucat și de misiunea nobilă ce aveau de îndeplinit.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Țuțea

Legionarismul era în înseși ideile epocii, dar legionarismul nu putea să iasă câștigător, deoarece avea la bază o eroare - naționalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de naționalism li s-a tras sfârșitul legionarilor.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
James Clavell

Englezii, olandezii și francezii aveau cărți-pilot pentru apele lor, dar pe restul apelor din lume navigaseră doar căpitani din Portugalia și Spania, iar aceste două țări și le țineau secrete. Cărțile-pilot care dezvăluiau drumul pe apă spre Lumea Nouă, sau destăinuia tainele Strâmtorii Magellan și Capului Bunei Speranțe – ambele descoperiri portugheze – și, deci, drumurile spre Asia, erau păzite de portughezi și spanioli, ca un adevărat tezaur național și căutate cu aceeași ardoare de către dușmanii lor englezi și olandezi.

în Shogun
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Shogun: A Novel of Japan Paperback" de James Clavell este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -62.99- 52.49 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Vis neștiut

O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.

Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.

Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.

În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.

Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.

Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian mai rămase să discute câtva cu directorul; nu foarte mult, pentru că trebuia să ajungă și acasă, să se odihnească, dacă dorea ca ziua următoare să nu fie obosit și să nu cumva să întârzie, tocmai el, comandantul misiunii, deci, cel mai important membru al echipajului; chiar dacă el nu recunoștea acest amănunt, toți îl considerau astfel, deci, atenția tuturor se îndrepta, în primul rând, spre el. Iar având în vedere cum arăta el, felul în care se prezenta, cum putea oare să dezamăgească, să nu impresioneze în mod plăcut, să nu se impună, chiar și în fața președintelui țării? Deocamdată, fiind târziu, directorul, deși foarte preocupat de sosirea anunțată a președintelui, se oferi să-și conducă preferatul până acasă, însă acesta refuză, spunând că nu era singur – Petre și Adi îl așteptau afară. Directorul constată astfel cu surprindere că preferatul său se înțelegea foarte bine cu body-guarzii care-i asigurau protecție, ceea ce era totuși normal, fiind vorba despre Lucian – un tânăr simpatic și prietenos. Astfel se încheie acest sfârșit de săptămână, ultimul pe care cei șapte tineri aveau ocazia să-l petreacă acas㠖 pe Terra – nu acasă la ei, fiindcă ei fuseseră ambele zile la lucru, pe puntea principală a navei albastre...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fratele de Cruce trebuia să fie atent la defectele lui. El lupta cași le descopere, să și le îngrădească și apoi să și le îndrepte. "Momentul prieteniei" era tocmai această încercare de a-și corija niște lipsuri pe care "frații de cruce" și le observaseră reciproc. Această plivire a buruienilor, ce-ar fi putut răsări pe răzoarele sufletelor curate ale acestor tineri, se făcea cu dragoste, cu înțelegere, fără să fie umbrite de atitudini criticiste, sfidătoare sau de superioritate. La bază stătea numai dragostea frățească și nu aveau alt scop decât să se întindă o mână caldă, înțelegătoare, o mână de ajutor unui prieten, pentru a-și duce la bun sfârsit educația lui. Un orgoliu nejustificat față de cineva, o șoaptă aruncată pe la spate contra cuiva, o necorectitudine de orice natură ar fi fost un act care nu cadra cu condiția lui de "frate de cruce", o lipsă de atenție față de obligațiile lui legionare, o punctualitate deficientă, o atitudine necorectă față de părinți, de familie sau de prieteni, chiar și o situatie școlară nu suficient de clară, erau tot atâtea greșeli, în înțelegerea fraților de cruce. Aceste greșeli indicau că apăruse o dezordine interioară în individ, pe care trebuia să și-o îndrepte.

în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot avea; un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar și hotărât dispun, că după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunii mele.

citat celebru din (20 decembrie 1850)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

L-au pus pe masă și... să mai spui că lumea nu-i plină de întâmplări minunate! Soldatul de plumb era acuma în odaia în care stătuse până în clipa când căzuse de pe fereastră. Erau tot copiii aceia; pe masă erau aceleași jucării și castelul cel frumos cu dansatoarea cea mititică și drăgălașă. Stătea și acuma tot într-un picior și cu celălalt ridicat în sus, dar fără să se clintească.

în Soldățelul de plumb
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Constanța Triță

N-am să migrez

N-am să migrez
Am puterea de-a rămâne
Lângă vulcanul nins
De cuvinte șoptite
Lupii au fugit
Indecent de rapid
Spre o lume care
Nu va fi niciodată a lor
N-am să migrez
Am tăria de-a înfrunta
Destinul și stupizenia
Trădărilor programate
Eu sunt veșnicia
Acestor locuri de poveste
Respirație și fior autentic
Românesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeași atingere de taină, aceeași depășire a obișnuitului sufletesc, același contur de mirări, ș-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinți de lapte: A venit Moș Crăciun! A venit Moș Crăciun! Și era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Și era fericită până la neliniște și spaimă: ș-atunci, ș-acum.

în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Cornelia Georgescu

Pășeau încet, agale, Alex străduindu-se să-și adapteze mersul ritmului lor. Ieșiră din părculeț; mai aveau însă o bucată de drum de parcurs până în dreptul dubiței. Se aflau pe trotuar. Din față, o lumină albă, mișcătoare, anunța apropierea unui vehicul, unul cu un singur far. Alex nu spuse nimic, dar nu avea de gând să-i înfrunte pe cei trei indivizi. Li se supuse, ascultător. Totuși, observă că vehiculul din față era o motocicletă, de aceea avea un singur far, nu pentru că n-ar fi văzut el bine sau ar fi fost unul defect... Alex încercă să ignore acea motocicletă ce se îndrepta spre ei, deși ar putea oare să-l ajute cu ceva apropierea acelui vehicul pe două roți? Geneticianul spera că da, deși nu-și dădea deloc seama cum; nu-și putea alcătui rapid un plan de scăpare; era în pană de idei salvatoare. Dacă ar fi fost un singur ins, s-ar fi încumetat să se ia la harță cu acela, deși prezența armei înclina mult balanța în favoarea agresorului; așa însă, erau trei, probabil toți înarmați, deci ce-i rămânea lui de făcut? N-avea încotro, era nevoit să li se supună...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook