Scopul ultim al Frăţiei de Cruce şi a tuturor manifestărilor ei, printre care şedinţa stătea la loc de frunte, era cel educativ. Se urmărea dezvoltarea şi perfecţionarea în sufletele tinerilor români a tuturor realităţilor etico-morale, necesare omului pentru realizarea sa, şi a sentimentelor lor naţionale. Această fază a şedinţei se începea cu citirea unor pasaje din istoria poporului român, cu luptele lui, cu victoriile şi înfrângerile lui, cu vitejiile de care au dat dovadă strămoşii lor, cu încălcările dreptului său la o viaţă liberă şi demnă, de către toţi vrăşmaşii lui. Aceste pasaje, eroice şi înălţătoare unele, apăsătoare şi jalnice altele, aprindeau în sufletele tinerilor români acele candele misterioase, care sunt iubirea de Patrie şi dorinţa vie de a lupta pentru ridicarea ei. În continuare se prezenta şi apoi se comenta şi completa, de era nevoie, o lucrare preparată de unul dintre fraţii de cruce.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţele Frăţiei se strângeau şi cotizaţiile. Scopul acestora era tot de ordin educativ şi numai în al doilea rând venea importanţa materială. Întărirea în tineri a spiritului de sacrificiu. Dacă se ţine seama de posibilităţile materiale restrânse de o perioadă ce a decurs în acea perioadă (când tineretul era incomparabil mai sărac decât cel de astăzi), efortul pe care îl făceau pentru a-şi plăti cotizaţiile era foarte mare şi îi obliga, în majoritatea cazurilor, să se lipsească de unele mici plăceri, necesare şi acestea la vârsta lor (o prăjitură, un cinematograf, o ţigaretă sau chiar o floare oferită unei fete). Dar fraţii de cruce făceau cu bucurie aceste sacrificii, ştiind că le făceau pentru Legiune şi pentru ţara lor. Şi dacă lipsurile ce şi le impuneau ar fi fost jenante la un moment dat, bucuria sufletească de a fi putut înfrânge în ei o dorinţă, sau, poate, chiar o necesitate, în folosul idealului lor, îi ridica în faţa propriilor lor ochi şi le neutraliza acel posibil sentiment al frustrării ce s-ar fi putut naşte în ei. Să nu se uite că erau doar tineri între 16 şi 20 de ani, cu acelaşi dor de viaţă ca al tuturor tinerilor la vârsta lor, care se luptau cu ei înşişi pentru a înlătura unele tentaţii şi chiar bucurii, inerente vârstei ce-o aveau.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul gând al tinerilor legionari, în cadrul şedinţelor, a acestor slujbe concelebrate de ei toţi, am putea spune, se îndrepta spre Dumnezeu, Creatorul ce le luminase sufletele şi le-a marcat drumurile drepte în viaţă. Se gândeau deasemeni la morţii lor, la aceia care i-au precedat pe drumul acestui misionarism naţional care era legionarismul, şi de la care aşteptau inspiraţie şi ajutor. Această fază a şedintelor era de-a dreptul mişcătoare. Ea aprindea în sufletul fraţilor de cruce un fior mistic care-i despuiau de tot ceea ce aduceau lumesc cu ei şi le îndreptau gândurile şi înţelegerile spre sfere superioare de trăire. În particular emoţionantă era pomenirea camarazilor căzuţi, tineri ca şi ei, entuziaşti ai vieţii ca şi ei, mânaţi de acelaşi dor naţional ca şi ei, dar topiţi de acuma în veşnicia neamului lor, pe care l-au iubit până la jertfa supremă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru nişte avantaje minore, dar necesare subzistenţei lor, se cerea tinerilor români să îmbrace o ideologie politică ce, poate, nu-i satisfăcea şi care le îngropa visurile ce şi le făuriseră şi avânturile ce înmugureau în sufletele lor de adolescenţi. Dar pe măsură ce pătrundeau în viaţa politică a ţării pe această poartă falsă, descopereau, uimiţi şi dezamăgiţi, defecţiunile acesteia şi panorama întunecată care se deschidea în faţa ţării lor. Unii dintre ei au putut reacţiona la timp şi au trecut pe poziţii mai sănătoase. Dar alţii, cuprinşi de scârbă şi dispret, părăseau lupta politică. Ei se adânceau tot mai mult în profesionalismul lor ne mai voind să ştie nimic de alceva. Se spunea chiar în ţară la noi, pe vremea aceea, că oamenii serioşi, oamenii integrii, nu se bagă în politică. Aceasta era de esenţă minoră şi rămânea astfel pe mâna nepricepuţilor, a necinstiţilor, a indivizilor fără scrupule, care erau mânaţi numai de pasiunea puterii ca mijloc sigur şi rapid de parvenire în viaţă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa avea câteva momente specifice. Fiecare din ele dezvăluia o intenţie educativă, căci acesta era rostul primordial al şedinţei. În ea se urmărea întărirea caracterului fratelui de cruce şi modelarea sufletului lui pe nişte calapoade care deşi păreau noi, erau în realitate proiecţiile unor principii vechi şi cunoscute. Din perspective şi unghiuri diferite, acestea se concentrau în acelaşi punct: învăţătura creştină şi morala ei. Noutatea era numai reluarea acestei teme cu vigoarea cu care o dezbătea Mişcarea Legionară.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar Corneliu Codreanu nu convoacă tineretul ţării sale pentru a forma un nou partid. Nu-l cheamă pentru a introduce un alt concurent în viaţa politică din România, ci pentru a-l strânge în jurul unui steag, a unei idei proaspete şi actualizate despre omul român şi necesităţile Patriei lui. Această panoramă ce-o deschidea Codreanu în faţa ochilor tineretului nu era însă o inovaţie stranie în viaţa poporului nostru, ci ceva cunoscut, ceva familiar. Era o încercare de revenire sinceră la tradiţia românească pură, o redescoperire a valorilor poporului român. Codreanu încerca armonizarea trecutului nostru cu nişte acorduri proaspete, înnoite şi adecvate timpului în care trăia. "Revoluţia" lui Codreanu pornea din adâncimile sufletului românesc, din conştiinţa lui istorică, pe care voia să o cureţe de buruienile ce crescuseră pe ogorul nostru. Era o reîntâlnire a omului român cu tradiţia lui. Căci tradiţia este cureaua de transmisiune a unor valori naţionale permanente care conduc popoarele spre maturitatea lor istorică. Ruperea de tradiţie înseamnă saltul în gol al naţiunii şi moartea ei istorică. Este poate paradoxal, dar trecutul, cunoaşterea lui, este chezăşia sigură a viitorului. Ca şi indivizii, popoarele nu mai sunt nimic dacă le rupi de trecutul lor. Duşmanii cunosc aceste adevăruri, de aceea încearcă pe toate căile să rupă popoarele de tradiţiile lor, să le întunece conştiinţa lor istorică.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa începea cu legământul, când fraţii de cruce, îndreptându-şi gândul spre Dumnezeu şi spre cei căzuţi în lupta pentru realizarea idealului legionar, se legau în credinţa învierii patriei lor în duh creştin şi naţional, şi promiteau fidelitate, decizie şi dăruire deplină pentru urmărirea acestui obiectiv.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele de Cruce trebuia să fie atent la defectele lui. El lupta ca să şi le descopere, să şi le îngrădească şi apoi să şi le îndrepte. "Momentul prieteniei" era tocmai această încercare de a-şi corija nişte lipsuri pe care "fraţii de cruce" şi le observaseră reciproc. Această plivire a buruienilor, ce-ar fi putut răsări pe răzoarele sufletelor curate ale acestor tineri, se făcea cu dragoste, cu înţelegere, fără să fie umbrite de atitudini criticiste, sfidătoare sau de superioritate. La bază stătea numai dragostea frăţească şi nu aveau alt scop decât să se întindă o mână caldă, înţelegătoare, o mână de ajutor unui prieten, pentru a-şi duce la bun sfârsit educaţia lui. Un orgoliu nejustificat faţă de cineva, o şoaptă aruncată pe la spate contra cuiva, o necorectitudine de orice natură ar fi fost un act care nu cadra cu condiţia lui de "frate de cruce", o lipsă de atenţie faţă de obligaţiile lui legionare, o punctualitate deficientă, o atitudine necorectă faţă de părinţi, de familie sau de prieteni, chiar şi o situatie şcolară nu suficient de clară, erau tot atâtea greşeli, în înţelegerea fraţilor de cruce. Aceste greşeli indicau că apăruse o dezordine interioară în individ, pe care trebuia să şi-o îndrepte.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Frătia de Cruce" este organizaţia legionară a tinerilor români care frecventau şcolile secundare. În aceasta activau, până la terminarea liceului, pentru a trece, cei care urmau studii mai înalte, în "Corpul Studenţesc", sau direct în organizaţiile legionare locale, acei care nu se puteau duce la Universitate.

Nicolae Roşca – în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţă, fratele de cruce simţea cum punea stăpânire pe el o vibraţie spirituală şi naţională puternică şi se aprindea în sufletul lui o formă nouă de trăire creştină şi patriotică care-i lărgea enorm perspectivele vieţii sale. Şedintele aveau loc, de obicei, sâmbăta după amiază, în casa unuia dintre fraţii de cruce sau, de câte ori se putea – era de preferat chiar – se desfăşurau în mijlocul naturii, la câmp sau într-o pădure. Ea era condusă de şeful unităţii. Dar acesta putea delega, rând pe rând, pe toţi fraţii de cruce, ca să o prepare şi conducă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu Codreanu, datorită ordinii şi disciplinei sale interioare, le-o cerea şi camarazilor lui. Atât de pătruns era de necesitatea acestor calităţi pentru lupta politică ce o începuse, încât le-a ridicat la rangul de "legi legionare". În concepţia lui, acestea erau ca nişte pietre de hotar pentru formarea oamenilor săi, absolut necesare pentru a avea izbândă în lupta în care se angajase. Dar când cere ordine şi disciplină, el nu se adresează unor indivizi oarecare, periferici şi lipsiti de personalitate. (S-a văzut cât de severă era selecţionarea elementelor, deschizându-se porţile Frăţiei numai elementelor cele mai capabile, dotate de personalitatea cea mai pronunţată). El se adresează unor oameni liberi şi constienţi de drumul pe care l-au apucat şi de misiunea nobilă ce aveau de îndeplinit.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul colectiv are o enormă forţă. El este un element important în educaţia legionară. Înalţă spiritele, dă veselie şi avânt sufletului, îi transmite nişte impulsuri curate şi aprinde focul speranţei în om. Chiar şi un suflet gol se umple de viaţă şi începe să se manifesteze armonios, la vibraţiile unui cântec de vitejie. Cântecele erau nişte manifestări sincere ale stărilor lăuntrice, la "fraţii de cruce" era o cominecare colectivă a lor, cu nişte forţe ce se revărsau din sufletele lor curate şi se manifestau în acorduri comune. Cântecele de vitejie le încălzeau inimile şi le dădeau impulsuri curate pe drumul realizărilor naţionale pe care le visau ei.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţiva agenţi care se suspectau reciproc de contacte cu Tozgrec s-au omorât între ei şi astfel s-a înţeles repede că nimic productiv nu putea să rezulte din această situaţie. De aceea a avut loc o reuniune a tuturor agenţilor şi după multe dezbateri o hotărâre a fost luată: dat fiind că preferinţele politice ale lui Tozgrec erau departe de-a fi explicite (desigur, Ivanov afirma contrariul, dar Smith îi cită trei cazuri recente în care Tozgrec dezvăluise câteva secrete penibile ale Bedeker-ului Imperial), activitatea lui era dăunătoare pentru toată lumea, în egală măsură. În consecinţă, era în interesul tuturor să scape de el. A fost pusă la punct o operaţiune colectivă al cărei obiectiv era exterminarea lui Tozgrec prin eforturile conjugate ale tuturor ţărilor lumii. Ea a primit numele sugestiv de Operaţiunea Pace şi a contribuit, într-adevăr, la formarea unor prietenii preţioase între agenţi, ceea ce le îngădui mai multora dintre ei să-şi mai schimbe stăpânii, iar câtorva altora să se căiască.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţele Frăţiei se comentau evenimentele politice ale săptămânii şi se încerca interpretarea cât mai lucidă a influenţelor pe care acestea le-ar fi putut avea pentru Legiune, în general, şi pentru Frăţia de Cruce, în special. Aceste discuţii erau extrem de interesante, şi nu mai vorbim de necesare, pentru că aruncau lumină asupra evenimentelor ce erau în curs, le descifrau ascunzişurile şi îngăduiau în felul acesta, fraţilor de cruce să-şi desfăşoare o tactică adecvată pentru a se strecura mai uşor printre ele. În felul acesta ei învăţau să gândească politic şi mai ales să prevadă, să nu fie surprinşi de consecinţele ce le-ar fi putut avea mişcările politice ale adversarilor, ce se desfăşurau în jurul lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii lui Fridolin rătăciră avizi de la unele siluete plinuţe, la altele zvelte, de la unele gingaş îmbobocite la altele înflorite în toată splendoarea; şi cum fiecare dintre aceste făpturi dezgolite rămânea totuşi un mister, iar din măştile negre străluceau înspre el ochi mari ca nişte enigme irezolvabile, pofta lui indicibilă de a privi se transformă în chinul aproape de nesuportat al dorinţei. Dar aşa ca lui li se întâmpla desigur şi celorlalţi. Primele răsuflări pline de delectare se preschimbară în suspine, care sunau ca nişte vaiete prelungi; undeva cuiva îi scăpă un ţipăt; şi deodată, de parcă ar fi fost vânaţi, se năpustiră toţi din sala lor întunecată către femei...

Arthur Schnitzler în Cu ochii larg închişi (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se bucură şi el să ştie că acest băiat simpatic îi va fi totuşi, cu siguranţă, coleg, deşi tristeţea că doar el nu se înţelegea cu părinţii lui, mai ales cu doamna Diana, nu-i putea părăsi sufletul, dar tot nu-şi schimba hotărârea luată, aceea de a pleca, fără a ţine cont de împotrivirea fermă a mamei lui, deşi, normal, ar fi preferat să poată rezolva această nedorită problemă, într-un mod favorabil lui. Privi spre colegul lui cel nou, tânărul Mihai: Pe chipul acestuia se putea citi cu uşurinţă o expresie de bucurie, foarte evidentă; tânărul informatician uitase de orice probleme. Pentru el, totul era clar: Va putea participa la această misiune, nu va fi nevoit să se retragă, din cauza împotrivirii părinţilor lui. Aceştia însă nu erau la fel de veseli ca fiul lor, ceva le umbrea fericirea; acel ceva care îngrozea pe oricare dintre părinţii tinerilor din echipaj, anume durata misiunii, estimată la cel puţin 13 ani.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare generaţie îşi caută un stil de viaţă specific ei, croit pe credinţele şi pe descoperirile politice pe care le face. La noi, generaţiile anterioare războiului de reîntregire, obosite poate de marele efort pe care-l făcuseră pentru construirea României Mari şi orbite oarecum de această înaltă misiune pe care le-o aşternuse în faţă destinul şi pe care au servit-o până la capăt cu mari sforţări şi sacrificii, deveniseră arogante, statice şi rutinate. Ele se creadeau în posesia unui adevăr politic absolut, pe care-l considerau singurul posibil în ţara noastră şi, deci, inamovibil. Aplecaţi prea mult peste trecutul lor glorios, nu mai priveau şi spre alte orizonturi. Nu puteau intui neliniştile ce se frământau în jurul României. În credinţa lor, totul era definitiv rezolvat de ei şi nu mai erau necesare agitaţiile urmaşilor. Ei au considerat îngrijorarea politico-socială a tineretului român ca o ingratitudine faţă de sforţările şi realizările lor măreţe. Dar nu era aşa. Ei se înşelau. Tineretul României, într-o altă circumstanţă istorică, îşi căuta propriul lui drum. El îşi ascuţea propriile sale arme, cu care trebuia să realizeze, în condiţii majore, ambiţiile colective româneşti. În realitate, acest tineret era continuatorul, cu alt stil şi alte perspective, al sforţărilor comune ale tuturor generaţiilor româneşti, pentru desăvârşirea în libertate şi siguranţă a Patriei lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul lui Trif

Cred întru unul Dionyssos,
Zeul Atotsugătorului,
Inventatorul Cepului şi al Absintului
băutelor tuturor şi încă nebăutelor
Şi întru unul, vrednic de felul său,
Dregătorul, odrasla lui Dionyssos,
Unul – nimeni ca el – care din
Dionyssos s-a tras
mai înainte de toţi vracii;
Cristalin din Cristalin, Dionyssos
ameţit din Dionyssos ameţit,
băut, dar mai apoi "făcut";
Cel de o sete cu Însuşi Zeul,
prin care toţi s-au chitrofănit,
Care pentru noi drojdierii
şi pentru a noastră matolire,
S-a coborât în beci cu Hangiţa
şi s-a făcut om (adică ne-a "omenit")
Şi s-a cherchelit pentru noi
în zilele lui Şpriţus Pi blat,
Şi s-a clătinat şi-a dat în şanţ
Şi s-a trezit a doua zi, după Murături,
Şi a coborât în Pivniţa Sacră
Şi-i Dregător în dreapta lui Dionyssos
Şi iar va veni la tejghelele noastre
să judece viile pe rod şi morţii de beţi,
a căror sprijinire va fi permanentă,
(Dionyssos, ajută-ne să ne clătim cu
"apa vieţii"!) şi întru Harul Sacru,
de chef de viaţă dătătorul,
Cel care din butea Zeului pe şest
trage şi laolaltă cu Dionyssos şi
Dregătorul închină în bătaie de
toacă şi clinchet de cupe,
Care a glăsuit prin preaplecaţii
ospătari, la una rezervată, doldora
de râsete şi aghezmuită masă bogată,
Mărturisesc ( – pre limba strămoşilor –
crez) întru iertarea datoriilor,
aştept răcirea bateriilor cu gheaţa-n
cuburi care va să vie
Am vin! Amin!

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în "uvertura cu program", gen în care Beethoven excelase de curând... Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzând să redea intensitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!