Cântecul colectiv are o enormă forţă. El este un element important în educaţia legionară. Înalţă spiritele, dă veselie şi avânt sufletului, îi transmite nişte impulsuri curate şi aprinde focul speranţei în om. Chiar şi un suflet gol se umple de viaţă şi începe să se manifesteze armonios, la vibraţiile unui cântec de vitejie. Cântecele erau nişte manifestări sincere ale stărilor lăuntrice, la "fraţii de cruce" era o cominecare colectivă a lor, cu nişte forţe ce se revărsau din sufletele lor curate şi se manifestau în acorduri comune. Cântecele de vitejie le încălzeau inimile şi le dădeau impulsuri curate pe drumul realizărilor naţionale pe care le visau ei.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele legionare erau create de legionari. Unii fără nici o cultură muzicală, dar pline de conţinut şi melodie. Toate momentele de bucurie, de avânt sufletesc, cât şi de tristeţe şi durere, erau cuprinse în cântecele legionare. Fraţii de Cruce se îmbărbătau cu o "Sfântă Tinereţe Legionară" şi îşi cântau tristeţile şi durerile pentru camarazii lor căzuţi, cu "Imnul Legionarilor Căzuţi". Toate stările lor sufleteşti erau îmbrăţişate în cântecele lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele de Cruce trebuia să fie atent la defectele lui. El lupta ca să şi le descopere, să şi le îngrădească şi apoi să şi le îndrepte. "Momentul prieteniei" era tocmai această încercare de a-şi corija nişte lipsuri pe care "fraţii de cruce" şi le observaseră reciproc. Această plivire a buruienilor, ce-ar fi putut răsări pe răzoarele sufletelor curate ale acestor tineri, se făcea cu dragoste, cu înţelegere, fără să fie umbrite de atitudini criticiste, sfidătoare sau de superioritate. La bază stătea numai dragostea frăţească şi nu aveau alt scop decât să se întindă o mână caldă, înţelegătoare, o mână de ajutor unui prieten, pentru a-şi duce la bun sfârsit educaţia lui. Un orgoliu nejustificat faţă de cineva, o şoaptă aruncată pe la spate contra cuiva, o necorectitudine de orice natură ar fi fost un act care nu cadra cu condiţia lui de "frate de cruce", o lipsă de atenţie faţă de obligaţiile lui legionare, o punctualitate deficientă, o atitudine necorectă faţă de părinţi, de familie sau de prieteni, chiar şi o situatie şcolară nu suficient de clară, erau tot atâtea greşeli, în înţelegerea fraţilor de cruce. Aceste greşeli indicau că apăruse o dezordine interioară în individ, pe care trebuia să şi-o îndrepte.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între "momentele" şedinţei şi chiar în decursul lor, se intercalau cântece. Cântece legionare, cântece de vitejie, marşuri şi imnuri naţionale erau cântate întotdeauna cu voioşie şi cu entuziasm de către cei prezenţi.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-au mai putut exista două suflete atât de sincere, nici gusturi atât de asemănătoare, nici sentimente atât de la unison, nici priviri atât de îndrăgostite ca ale lor. Şi acum erau ca nişte străini; nu, mai rău ca nişte străini, pentru că nu se mai puteau cunoaşte. Era o înstrăinare eternă. Când vorbea, îi auzea aceeaşi voce şi-i desluşea acelaşi suflet.

Jane Austen în Persuasiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa avea câteva momente specifice. Fiecare din ele dezvăluia o intenţie educativă, căci acesta era rostul primordial al şedinţei. În ea se urmărea întărirea caracterului fratelui de cruce şi modelarea sufletului lui pe nişte calapoade care deşi păreau noi, erau în realitate proiecţiile unor principii vechi şi cunoscute. Din perspective şi unghiuri diferite, acestea se concentrau în acelaşi punct: învăţătura creştină şi morala ei. Noutatea era numai reluarea acestei teme cu vigoarea cu care o dezbătea Mişcarea Legionară.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea Legionară, care a izvorât din spaţiile luminoase ale sufletului românesc, a fost urmată cu entuziasm, credinţă si curaj de marea majoritate a tineretului ţării noastre, dintre cele două războaie mondiale. Ea, Mişcarea, a dat naştere unui fel de mit naţional în sufletul unei generaţii întregi de români, care au crezut cu tărie în valorile esenţiale ale poporului lor, le-au dezgropat de sub molozul istoriei şi au căutat să le pompeze din nou în viata românească modernă. Ei au visat un destin creştin pentru ţara lor şi chiar pentru întreaga omenire şi şi-au scăldat credinţele în apele limpezi ale speranţei.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci vor străluci şi se vor împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire.

citat din Sfântul Dionisie Areopagitul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeul are nişte posibilităţi, dar nu şi nişte drepturi. Conştient de asta, caută să intimideze prin hotărâre, forţă, forţe de legătură sau de sprijin.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Tupeu (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turcii au fost nevoiţi să plece. Nu au mai putut suporta cântecele noastre de vitejie.

aforism de Srba Pavlovic din Din aforistica Serbiei, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul ultim al Frăţiei de Cruce şi a tuturor manifestărilor ei, printre care şedinţa stătea la loc de frunte, era cel educativ. Se urmărea dezvoltarea şi perfecţionarea în sufletele tinerilor români a tuturor realităţilor etico-morale, necesare omului pentru realizarea sa, şi a sentimentelor lor naţionale. Această fază a şedinţei se începea cu citirea unor pasaje din istoria poporului român, cu luptele lui, cu victoriile şi înfrângerile lui, cu vitejiile de care au dat dovadă strămoşii lor, cu încălcările dreptului său la o viaţă liberă şi demnă, de către toţi vrăşmaşii lui. Aceste pasaje, eroice şi înălţătoare unele, apăsătoare şi jalnice altele, aprindeau în sufletele tinerilor români acele candele misterioase, care sunt iubirea de Patrie şi dorinţa vie de a lupta pentru ridicarea ei. În continuare se prezenta şi apoi se comenta şi completa, de era nevoie, o lucrare preparată de unul dintre fraţii de cruce.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea că eram într-o grădină, frumoasă, frumoasă, cum n-am mai văzut. Erau nişte pomi înalţi, stufoşi şi bine potriviţi de părea că erau scrişi, şi aşezaţi în trâmbă pe drumul pe care mergeam. În dreapta şi în stânga era o pădure tot cu de astfel de pomi de îţi plăcea să-i priveşti. Tot mergând şi minunându-mă, m-am pomenit către mijlocul grădinei. Aici era, ce să-ţi spui? frumuseţea de pe lume. Nişte cărări sucite şi cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunţică, de părea că erau nişte covoare aşternute.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procese curate

Judecători şi avocaţi,
Din cei cu firmă reputată,
La tribunal vrem să purtaţi
Mereu o robă... nepătată.

epigramă de Traian Conciatu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar Corneliu Codreanu nu convoacă tineretul ţării sale pentru a forma un nou partid. Nu-l cheamă pentru a introduce un alt concurent în viaţa politică din România, ci pentru a-l strânge în jurul unui steag, a unei idei proaspete şi actualizate despre omul român şi necesităţile Patriei lui. Această panoramă ce-o deschidea Codreanu în faţa ochilor tineretului nu era însă o inovaţie stranie în viaţa poporului nostru, ci ceva cunoscut, ceva familiar. Era o încercare de revenire sinceră la tradiţia românească pură, o redescoperire a valorilor poporului român. Codreanu încerca armonizarea trecutului nostru cu nişte acorduri proaspete, înnoite şi adecvate timpului în care trăia. "Revoluţia" lui Codreanu pornea din adâncimile sufletului românesc, din conştiinţa lui istorică, pe care voia să o cureţe de buruienile ce crescuseră pe ogorul nostru. Era o reîntâlnire a omului român cu tradiţia lui. Căci tradiţia este cureaua de transmisiune a unor valori naţionale permanente care conduc popoarele spre maturitatea lor istorică. Ruperea de tradiţie înseamnă saltul în gol al naţiunii şi moartea ei istorică. Este poate paradoxal, dar trecutul, cunoaşterea lui, este chezăşia sigură a viitorului. Ca şi indivizii, popoarele nu mai sunt nimic dacă le rupi de trecutul lor. Duşmanii cunosc aceste adevăruri, de aceea încearcă pe toate căile să rupă popoarele de tradiţiile lor, să le întunece conştiinţa lor istorică.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţă?

Am amestecat literele din ziarul de dimineaţă
în cafea
şi a ieşit foarte neagră,
mai mult de la lipsa de suflet; rea,
o zaţă,
iar în loc de dulce m-am pus pe înjurat
teleshopingul de la televizor,
după care
am luat maşina
dintr-un morman c-o pancartă "Parcare"
şi m-am blocat...
nu era niciun zor,
erau mulţi traficanţi autoconsumatori ameţiţi
cu care nu vroiam să mă ţin pe acelaşi drum
însă au apărut, ca să-ncurce şi mai mult lucrurile
tocmai acum,
nişte salvamari,
pentru că erau în albastru
şi se dădeau mari...
s-au făcut cimpoi
şi-au început să fluiere
ca pe stadioane;
că-şi dădeau peste picioare, ţurloi
de la alunecuşul gheţii...
iar odată scăpătat de toată benzina, nici urmă de "parc are"
că nu era nici vorba de aşa ceva,
doar nişte dealuri alb-foarte murdare
pe care şi le aruncau unii altora
ca pe-o minge la mare
ca să acopere nişte gropi bine cunoscute,
c-am avut în trecut deja nişte coaste rupte...
când în sfârşit totul e drept şi luceşte a sticlă nespălată...
Minunat început de marca ro. zi!
La fel, la fel de fiecare iarnă dată...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, Mihai

Eminescu? Era o frumuseţe! o figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru;un zămbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.

definiţie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoşi sunt copiii când le cad picături de cer în ochi; au privirile curate precum îngerul eminescian, "acel înger palid cu privirile curate"...

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aci, pe iarbă, se-ncinge un ziafet nepomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte şi gras, ca nişte altare antice pe cari se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind departe, ca nişte ruginite instituţiuni ce nu mai corespund exigenţelor moderne, şi, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca nişte reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului şi interesele vitale ale societăţii. Ce veselie! ce avânt! ce entuziasm!... A! sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele şi cătuşele tiraniei şi, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate şi - te pupă! O!

Ion Luca Caragiale în schiţa Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar democratic

E un făcut că-n astă viaţă,
Urmându-şi calea sa măreaţă,
Nu poate omul să se mişte,
Înghesuit, de nişte "nişte"!

Când omul nostru vrea să fugă,
Să-şi guste liniştea în rugă,
E tras în mrejele minciunii,
De nişte "nimeni", nişte "unii"!

Şi-i dus, cu forţa, în tenebre,
De nulităţile celebre,
De papagali şi de nagâţi,
De nişte "câte", nişte..."câţi"!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape toţi copiii din ziua de azi erau îngrozitori. Cel mai rău era că, prin intermediul unor organizaţii ca Spionii, erau transformaţi, în mod sistematic, în nişte mici sălbatici imposibil de stăpânit; şi totuşi, lucrul ăsta nu trezea în ei nici un fel de dorinţă de a se revolta împotriva disciplinei Partidului. Din contră, adorau Partidul şi tot ce avea legătură cu el. Cântecele, marşurile, steagurile, mersul în excursii, instrucţia cu arme de exerciţiu, urlatul de slogane, adularea Fratelui cel Mare – toate erau pentru ei un fel de joc de-a eroii. Sălbăticia specifică vârstei le era în întregime canalizată împotriva duşmanilor Statului, împotriva străinilor, trădătorilor, sabotorilor şi criminalilor în gândire. Era ceva aproape normal pentru oamenii de peste treizeci de ani să le fie frică de proprii lor copii.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Membrii familiei Dursley erau nişte Încuiaţi (nici un pic de sânge magic în venele lor), iar din punctul lor de vedere, a avea un vrăjitor în familie era cea mai înjositoare ruşine dintre toate.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!