Ger năprasnic...
S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.
Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.
Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.
A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.
Nu mă-nclin sub pala rece
A năprasnicului ger.
Căci virtutea mi-e cât zece
Ani-lumină-n caracter...
poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre câini
- poezii despre șosele
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
Citate similare
Tablou de toamnă...
Am așteptat să se deschidă cerul
Privind de după frunza moale
Și am icnit: Se lasă gerul!
Și-a dispărut plăcutul Soare.
O ploaie mocănească, rece
Se unduie printre copaci,
Iar frunzele mai mult de zece
Or să revină, iar, în saci.
E totul galben-pământiu
Într-un pastel de nedescris;
Și multe file vrea să scriu
Al toamnei joc de paradis.
Mă udă stropii reci și mici,
Ce cad cu îndârjire fină;
Și corpul nu-l mai simt aici
Și gura strânge bolta palatină.
Umbrela-mi este de prisos,
Căci vântul suflă cu nesaț,
Iar frigul se coboară-n os
Și tot mă strânge ca un laț.
Acum, că toamna-i pe sfârșite
Și semne clare sunt de iarnă,
Poveștile merg înainte
Și cerul, fulgi, începe ca să cearnă...
poezie de Liviu Reti (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre ploaie, poezii despre jocuri sau poezii despre iarnă
Din viață
mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruiește, luciu de gheață
la orizont o stea străjuiește cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul
bate vântul
un colț de stradă strigă cu ger
un pantof rătăcește, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o față albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăși noapte
la răsărit clopotele bat a dimineață
a mai trecut un an din viață
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre noapte sau poezii despre gheață
Timp sideral
Ce-albastru este acuma cerul
și ce lumină se ascunde-n zare;
astazi, ascult doar gerul
și frunzele ce cad peste cărare.
Se-ngână rămășițele de toamnă
cu jocul iernii, zgribulit
și eu privesc către o damă,
ce pasu-i este tot grăbit.
Mă resemnez în așteptare
la timpuri cu minuni sub vâsc
și luminițe pâlpâind în depărtare
pe sub o lună ca un disc.
Visez cu ochii larg deschiși
prin orizontul lumilor închise,
căci aliații sunt închiși
în umbra ușilor deschise.
Eu nu mai sper că s-or întoarce,
că sunt plecat de lângă ei,
în viața care veșnic toarce
un rotocol plin de idei.
Cărarea vieții se răsfrânge
peste al frunții, veșnic, nimb,
iar ochiul limpede îmi plânge
și alinarea e în timp.
poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre plâns sau poezii despre lumină
Gerul Bobotezei
Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă și rece de granit,
Podoabă din al nopților tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oțelit.
Stelele înșirate ca niște diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.
Ca o nălucă-n ger, stejarul trosnește,
Și-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâșnește,
Fulgii cad lin, albi și pufoși ca bumbacul.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur, poezii despre stele, poezii despre stejari sau poezii despre religie
Iarnă în Mănăștur
S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin
s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi pe trotuar
înflorind al vremii clopot
gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur
chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească
nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară
iarna pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi
și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară
este iarnă bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă
iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre vinovăție, poezii despre urechi, poezii despre sat sau poezii despre prezent
Gerul
Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheață,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.
Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând orașul alb și părăsit
De după norii cenușii.
Înghețat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare și întunecat ghețarul din mine crește...
E ger afară... e ger și-n mine.
poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre sculptură, poezii despre oraș sau poezii despre numismatică
Iar ger năprasnic -
în hamacul iernii
pașii au ecou.
Crivățul furios
bate în ferestre calde.
tanka de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iarnă, citate despre ger, citate despre furie sau citate despre crivăț
O clipă în pocal
Și te-ai stins ușor, maestre,
Cu durere ai pierit,
Iar a noastre țeluri-zestre,
Tot adânc au adormit.
Ne curtează falnic morții,
Cu-ale laurilor spini,
Căci am fost frumoșii sorții,
Peste glie și vecini.
Nu se-mpotrivește nimeni,
Vântul bate în aval,
Clipa luptă peste semeni,
Să păstreze un pocal.
Și se scurg în taină clipe,
Cu amar și dor de ducă,
Peste țara cu aripe,
Macinată de nălucă.
Mă-nfioară gânduri multe
Și-ale lacrimilor chin.
Căci răspunsurile-ți culte
Sunt acum postum, declin.
Tu ești sus,
Noi suntem morți.
Iară țara a apus,
Cu luceferi printre sorți.
poezie de Liviu Reti (15 iunie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vecini, poezii despre somn, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre dor
Glossă pentru cei săraci
Este o noapte geroasă,
Vulcani se înalță spre cer,
Ninsoare mă cheamă acasă,
Sub ram de mătasă, în ger.
La cumpăna nopții adoarme,
Sub umbre, un înger de nea,
Și nori se adună. Mi-e foame,
Mi-e foame de dragostea ta!
Este o noapte geroasă,
Copacii sunt triști și sunt goi
Și croncăne corbii pe casă,
Flămânzi și stingheri ca și noi.
Și gerul ne strânge, tot strânge,
Sărăcia mai mult ne apasă,
Mama suspină și plânge,
Amară tristețe e-n casă.
Vulcani se înalță spre cer,
Durerea-i prelungă văpaie,
Afară e ger, tot mai ger
Și vântul mai tare se-nfoaie.
Nici lemne de foc nu mai sunt,
Nici lacrimi a plânge cu jale,
Doar Ție-ți rugăm, Tată Sfânt,
Eternă, creștină-alinare.
Ninsoare mă cheamă acasă,
Mă-ntorc prin nămeți la trecut,
La mamă, la Zâna Crăiasă,
Cuminte, mă-ntorc spre-nceput.
Mi-e dor de gutuile coapte,
Le văd strălucind ca o lampă,
Le văd strălucindu-mi în noapte,
Le văd strălucindu-mi pe pleoapă.
Sub ram de mătasă, în ger,
Se pierde alaiul de îngeri,
Dispare un vis, în eter,
Iar eu plâng cu lacrimi de sângeri.
Un cânt de argint peste sat,
Un clopot, biserici uitate,
Credință, un strigăt spre-nalt,
Le-am luat amintire pe toate.
La cumpăna nopții adoarme
Același colind de copil
Și goana prin vânt și ninsoare,
Iubirea cu iz juvenil.
Pe geană omătul coboară
Și visu-i văpaie și jar
Și lacrimi pământu-mpresoară,
Pe crucea și trupul-amnar.
Sub umbre, un înger de nea,
În timpuri, un înger de ceară,
Un înger în inima mea,
Din cer, ca un vis se coboară.
Pe tălpile goale, de prunci,
Dureri încrustate... și boală...
Și cute mereu mai adânci,
Pierzându-se-n ura de smoală.
Și nori se adună. "Mi-e foame!"
Răspunde ecoul mâhnit.
Pe față curg lacrimi amare
Și corbi, din adânc, s-au ivit.
Sub pleoape izbește furtuna
Același ecou repetat.
Zadarnic fac semne cu mâna,
Ninsoarea, tăcut, m-a-ngropat.
Mi-e foame de dragostea ta,
Copil adormit în uitare,
Mi-e viața mai grea, tot mai grea
Și sufletul doare, tot doare!
Veghează-mi, ca somnul de veci,
Ușor, plin de taină să-mi fie!
Nu-mi da, n-am să vreau, (mă-nțelegi?),
Să port a durerii armie!
Mi-e foame de dragostea ta
Și nori se adună! Mi-e foame!
Sub umbre, un înger de nea,
La cumpăna nopții adoarme.
Sub ram de mătasă, în ger,
Ninsoare mă cheamă acasă.
Vulcan se înalță spre cer,
Este o noapte geroasă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre îngeri, poezii despre vulcani, poezii despre uitare, poezii despre sărăcie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
O inimă și o lună
Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.
Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.
Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,
Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.
Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre seară, poezii despre râuri, poezii despre păr, poezii despre pâine sau poezii despre puls
Emoții în crivăț și ger
s-a întors iarna cu viscol și ger
ninsoarea ce cade produce fuioare
abia se mai vede lumina din cer
tristă, întunecată e întreaga zare.
se strâng nămeți imenși pe autostrăzi
doar crivățul mai trece printre blocaje
ciorile flămânde croncăne în ogrăzi
în câmpii zăpezi grele acoperă miraje.
știu că doar copii se bucură de iarnă
voia bună răsună pe dealuri pe pârtii
emoții de ninsoare o să se aștearnă
să îmbrace munții trecând de răspântii.
iarna-i pe sfârșite nu-i nicicum eternă
ghiocei de argint vor răsări pe mantii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre crivăț sau poezii despre viscol
Iar... nă bădăioasă
Curge din nou puritatea, se-așterne
Cum fața de masă scrobită să-mbie
Și voal de mireasă se lasă în trenă
Să spele cu cast peste țarn-adormită
Lăsând doar scaieți broderii ca pe perne
Și-arbuști pe vreun mal răsărit peste glie
Ce rupe sublim alb de fire-n gangrenă
Ițind negricioase din hula amețită.
Pe vârfuri de țambre jilave cu ciucur
De vată friantă se lasă din zbor
Un mic stol de vrăbii mereu în alertă,
Cu pene zburlindu-se-n pala de ger...
Turturele o pereche își fluieră-n flutur
Bătăi lungi de aripi cu griul de nori
Și-un câine ca umbra-n desen pe-o copertă
Tot latră aiurea pe-un câmp de alb ceaier.
Se vede din fulgi răzvrătiți într-o joacă
Frugal silueta de-un cal c-o căruță
Ce alene se-ncumetă-n spuma de alb
C-un trup cu căciulă-nfundată pe față
Ce lasă fum de-abur ajuns promoroacă
Ce-i stă pe mustață -stând drept pe băncuță
Cu biciul din negru întărit într-un dalb-
Și-n spate o dâră din lină se-ncreață.
Se aude un vuiet arar când și când
Și ochii devin gelatină sub pleoape
Și-ncet tot se crește și vânt, pudrăria,
Ce face tot alb de-un clăbuc cu săgeți
Iar zgomotu-n aer se-ascute gemând
Pe gheața-i o sticlă pe fostele ape...
În făgașuri 'ntre dune ornând sticlăria
Din ceața mânjindă răsar doi băieți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vrăbii, poezii despre nuntă, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre mustață
Mi-e sufletul
mi-e sufletul de-acum drumeț pribeag
privirea mi s-a încleiat pe-un ram
iar corbii cu sutanele macabre
îmi croncăne prohodul pe la geam
și Doamne ce duhoare se desprinde
din trupul care zace în sicriu
acum că sunt o mână de țărână
mi-e dor de învelișul Tău cel viu
aș vrea să țip buchete de proteste
un glas de valuri sparte mă îngână
(mi-e dor de vina ta
și judecata aspră a ta
în trup și în plete)
dar peste ele viermii stau pe-o rână
și Doamne ce duhoare se desprinde
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre proteste sau poezii despre drumeție
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi bețivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de țigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară
Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e așa de dor
La tine de aș mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aș face chiar și cu vântul
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre iubire sau poezii despre voce
Înghețat de ger
Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toți sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace și-n zisa libertate.
Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, înghețat de ger
Un ger al răutății, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.
Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar viețile cinstite sunt calea către moarte.
poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre zile, poezii despre răutate sau poezii despre pace
Se-așează iarna
Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri și de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Și prin căldura... tainicului șal.
Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-și pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopții... bate nefiresc.
Este vacarm, e ger, șacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Și focu-n sobă arde... vâlvătaie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre păr cărunt sau poezii despre munți
Cerul s-a dezlănțuit
Vântul bate, e furtună,
Peste tot a dănțuit,
A urlat turbat la Lună.
catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-așterne
Peste case, peste creste.
În curțile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorțite
Și mantia albă o îmbracă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre mândrie
Mănânc și râd
E miez de iarnă, e un ger cumplit
Și m-am trezit cu greu de dimineață
Am băut ceai cu pâine și dulceață
Și-apoi la drum cu tata am pornit.
Micuțul iaz a dispărut complet
Sub platoșa de gheață lucitoare
Și nu mai simte nicio frământare,
Iar soarele se-nalță încet-încet.
Facem doi pași și ascultăm tăcuți,
Dar pojghița cea albă nu trosnește,
Ci parcă zâmbitoare ne șoptește
Să nu mai fim atât de precauți.
Tăiem o copcă mică lângă mal
Acolo unde gheața e mai groasă,
Iar apa clipocește întunecoasă
Sub cerul cu sclipire de opal.
O vreme pescuim netulburați
Însă apoi, de-atâta nemișcare,
Mi-au înghețat picioarele cam tare
Și-mi vede tata ochii înlăcrimați.
Atunci mă strânge-n brațe drăgăstos
Și-mi spune îngrijorat peste măsură,
- Hai că am prins ceva de-o saramură,
Să mergem, c-acest ger e nemilos.
Se lasă noaptea cu obrazul hâd
Și face mama pește de mâncare,
Iar eu cuprins atunci de nerăbdare
M-așez la masă și mănânc și râd.
poezie de Octavian Cocoș (29 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre zâmbet, poezii despre tată, poezii despre râs sau poezii despre prudență