Măseaua (fabulă)

Acolo unde trec, la vale... amestecate,
Cu băuturi alese, diversele bucate,
În clipele de groază stupidă şi abjectă...
Măseaua se declară supusă, dar defectă...
Şi-ţi vâră un cuţit până-n picioare!
O!... De-ai putea ţipa precum te doare!...
Iar dacă simte reci fiori de cleşte,
Te lasă uşurel şi chiar o mai slăbeşte;
Găseşte cum şi ce, deretică prin casă
Şi-ţi lasă loc de poftă şi la masă!
Dar dacă-o zgâlţâi cu semeţul cleşte,
Stă rece, neclintită... bărbăteşte
Şi te împinge să constaţi că vina,
O poartă o străină - întâmplător vecina-
Aşa încât. pornit să spulberi răul,
Tragi de măseaua bună cu... lasoul!...

Morala
Dacă asculţi de scrâşnet de măsele,
... Rămâi fără ele!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua de minte de pe urmă

Calul se caută la dinţi,
Omul la măsele;
Cât le au mai sunt în minţi,
De nu, îs belele!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua minţii

Ţi-e dat atâta să cunoşti
În lumea asta pertinentă
Căci nu te miră că la proşti
Măseaua minţii e prezentă.

epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă se plăteşte

În viaţa asta totul se plăteşte,
Te sui pe culmi şi te trezeşti în vale,
Păcatele nu crezi că-s ale tale
Ori dacă nenorocul te pândeşte.

A nu aluneca cumva pe Cale
Tot pasul tău de ierburi se fereşte,
Iar inima îţi pare prinsă-n cleşte
Când treci subtil târându-te agale.

Tu vezi mental cum aripa îţi creşte
Să poţi urca în zbor spre astrul Soare
Să-i pipăi raza care te-ncălzeşte
Şi-ţi vindecă o rană ce te doare,

Dar peste tine cade vremuirea
Şi spre lumină-ţi cauţi orb ieşirea...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare

ce te doare, ce te doare,
domnişoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
şi iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
şi tu farmecul ţi-l lepezi
şi-ţi dă albul pe la tâmple
şi sufletul ţi se umple
de doruri neîmplinite
şi de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ţi, fată, vânturile
ca să-ti zboare gândurile,
în siberii şi sahare
unde viaţa loc nu are,
să rămâi ca o nalucă,
să-ţi piară pofta de ducă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând supusă

Şi mă privea neliniştit
Într-o culoare despletită,
În locul care mai stingher
El se simţea, iar eu gonită.

Se zice că eu l-am chemat
Să îmi arate a mea cale,
Iar el, destinul răzvrătit
Mi-o-nfăţişă în dor şi jale.

Uimirea mea, capăt de drum;
Aşa cum ar fi fost să fie,
Dar n-am s-ajung şi să renunţ
Când am încă speranţa vie.

Au năpădit fiorii reci
Când pleoape grele acum se lasă,
Dintr-o iubire sorbi tristeţi
Cu-aceeaşi poftă virtuoasă.

Peste coline, peste ani,
Ce-a fost acum n-o să mai fie
Va fi prieten şi duşman
Acelaşi care o să vie...

Nicicând supusă vreunui dor,
Când s-a unit lacrima rece
Cu agonia dintr-un crez,
În urme care se vor trece...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul mutilatului de război

Se leagănă odaia lunecând...
Parcă-ar avea picioare, odaia...
Desigur, are...
Nu le zăreşti... dar să se mişte
cum ar putea altfel?
Odăile-au picioare
ce-l poartă uşurel...

Se leagănă odaia lunecând
spre râpi de-oglinzi ce curg,
râpi de oglinzi,
cu line râuri care merg şi ele
( nu-i rău să meargă fără de picioare )...
....

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la normalitate

Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică;
Şi unui şoricel îi este frică,
Ascuns în borta unde a intrat.

Ce-ar mai putea să spună o furnică
În muşuroiul său adânc săpat?
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică.

Când tragi, ducând o viaţă de rahat
Dar standardul de trai nu se ridică,
Şi-ţi vine, când mai mergi la una mică,
Să-ţi bagi picioru-n cei ce i-ai votat,

Nu trebuie să fii un obsedat!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect

Toţi în jurul tău aleargă după bani
Mertzul şi gagica îţi atrag mulţi fani
Luptă să ajungi şi tu acolo, sus
Vremea hipioţilor a cam apus

E mişto să-ţi faci vacanţa în Dubai
E la modă să fii mai tot timpul high
Nu contează câtă carte-ai învăţat
Fă pe şmecherul să nu pari un ratat

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei
Respect

Toată ziua nu ştii decât să munceşti
Eşti ca un robot şi o să rugineşti
Poate într-o zi o să-nţelegi că nu
Timpul nu se-nvârte după cum vrei tu

Doar o viaţă ai şi dacă nu eşti prost
Totul are sens şi totul are rost
Ştii că numai tu o vei putea schimba
Nu-i lasă pe alţii să facă mişto de ea

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei respect

Dacă vrei, dacă vrei

Şi de ai vrea să mai ştii...
Nu, nu, nu-i timp pentru prostii

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei respect

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară

Seara îşi schimbă încet-încet veşmântul,
i-l ţin copaci la poale de ponor;
iată: acum s-a despărţit pământul
într-unul ce se-nalţă şi altul căzător;

eşti al niciunuia de-a-ntregul când te lasă,
nici chiar întunecat precum o casă,
nici invocând nemărginirea toată
precum o stea în noapte avântată –

şi-ţi lasă,-nfricoşată viaţa ta,
nelămurită, spre-mpliniri crescând;
când mărginită, când înţelegând,
în tine când o piatră, când o stea.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitir

În cimitir doar deşteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin şi-ţi udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.

E-o desfătare geometria
De cruci. Şi toate au un nume.
Şi e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.

Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori –
Şi în nici una dintre ele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fricosului

Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
şi se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, şi nici cuţit".
Şi tot gândindu-se, aşa, îndată
aude mormăind în faţă,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neştiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi şi nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.

Şi morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.

fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş zâmbi...

De n-aş zâmbi, aş fi o anonimă,
Aş fi o mască rece, orice-aş face,
Dar eu zâmbesc, iar viaţa e sublimă
Şi-n inimi pun doar dragoste şi pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul şi tristeţea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Şi-n ochii reci aduce frumuseţea.

De n-aş zâmbi aş fi fântână seacă,
Aş fi un cer cu nori şi-aş fi furtună,
Dar eu zâmbesc şi uraganul pleacă
Şi-ţi pune-n suflet sori şi vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiţă-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topeşte greul
Şi liliacul proaspăt dintr-o glastră.

De n-aş zâmbi aş fi o stâncă stearpă,
Ce-şi poartă printre nori singurătatea,
Dar eu zâmbesc şi-n vorbe port o harpă,
Ce-şi cântă în surdină bunătatea.
Un zâmbet nu-i o cauză pierdută,
Chiar dacă lumea e un val de lacrimi,
E arma care urcă pe redută
Victoria iubirii dintre patimi.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, viaţă

Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea şi urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!

O sumbră taină din surdină
Îşi face loc printre poteci
Şi, cum îşi râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..

Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Şi-mi toarnă nori mai cenuşii...

Ah, viaţă! Viaţă şi iar viaţă!
Târziu pătruns-am rostul tău
Şi-mi cade lacrima pe faţă,
Şi înţeleg: de vină-s eu!

În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, să încep, anume,
O a mea viaţă, de cândva!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul sferic

iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-aşterne ca un lăicer pe perete
şi ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete

glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n şuvoaie dorul din ceruri crispate
şterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate

iată şi trista mea poartă, scârţie a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viaţa zadarnic ce trece simţi cum te lasă, te lasă...

poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă ceasul să meargă

Lasă ceasul să meargă, zice Richard,
Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,
Poeţii scriu de zor poeme,
Niciun ceas nu se opreşte la vreme,
Toate ceasurile merg, chiar şi pentru morţi,
Că moartea-i numai umbra unei porţi.
Dacă iubeşti, iubeşte mai departe,
Dacă exişti, încrede-te în soartă,
Totul e scris şi socotit şi judecat,
Întru sfinţenie sau chiar în plin păcat,
Eu cred în avataruri, cred c-am fost
Un fulg căzut din ceruri, fără rost,
Acum mă nalţ precum un prunc umblând prin timp,
Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei studente

Frumoasă cum este lumina,
Doar Dumnezeu mai poartă vina,
Iar eu, aşa cum sunt poeţii,
Mă înclin în faţa frumuseţii!

madrigal de Constantin Păun din Drumuri împuşcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

cleşte

Cleşte. Dispozitiv de extracţie a cuvintelor de la cei tăcuţi.

definiţie aforistică de David Boia (22 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Pe firmament sunt mii şi mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu eşti mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri şi-mi dai fiori.

Şi te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi şi luceşti pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aş vrea acolo să rămâi mereu.

Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Şi-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.

Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Şi mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele

cum să nu întreb cum stă soarele agăţat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoaşterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbuşesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc

chiar dacă mă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem că aş găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracţie oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
şi dincolo de egal
aşa cum fiecare fluture îşi poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!