Înțeles
Tot nu înțeleg ce-i omorul de seamăn, luat viață,
Că ea nu se ia și nici locul nu-i liber, apoi să-l deții,
Iar morții, noi fiind orișicare temporari printre vii,
Inutil e omor; doar mutat dinspre spate, înspre față!
Și asasinu-i mortal; condamnatu' ce-și află inuit viitorul,
Un prost... l-asumându-și-l fatalitate,
În loc răzbunarea s-o îndrepte ei... morții, cu omorul,
Fără a fi judecat!?!... Pierde șansa la drept, câștigând nedreptate!
Pedeapsa-i; oricine la moarte are a sa paritate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre prostie sau poezii despre libertate
Citate similare
Specie
Ce frumoși suntem
din os făcuți;
nu-i diferență, timpul umplem,
de mamuți!
Supremi pe scară,
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.
Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem -invocând soborul-
caninul-ciot.
Braț plin de mușchi,
licheni, lichele...
Și fabricăm... și suntem "puști"
de jagardele!
Distrugem tot,
-c-avem atomul
ce ni s-a dăruit, la făcut hoit-
specia OMUL!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânătoare, poezii despre timp, poezii despre planete, poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri sau poezii despre Apocalipsă
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
și naște-mă bătrân
și abia apoi
adu-mă-n floarea tinereții,
când duc în spate a mea știință,
să fiu cu mintea de pe urmă
în anii cei frumoși,
să vin din moarte înspre viață,
să nu mai am în minte frica morții,
să stau încrezător în fața sorții
si de nimic să nu mă tem.
Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,
să-mi spună basme cu eroi,
acolo unde nu-s copii
flămânzi și goi,
acolo unde tot ce-i rău dispare,
acolo unde toți se bucură
și moartea moare!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre frică, poezii despre încredere, poezii despre știință, poezii despre tinerețe, poezii despre supărare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cimitir
Eterul morților din seve,
Oprite-n ultimul depou,
Se emanând nopțile, aieve,
Prin fantomaticul cavou.
Alei de pași pierduți sub cruci
De-o lume-n vârste înghețate,
Se perindând în vis, năluci
Din inimi plânse, rugi 'nălțate.
E viața moartă-n firi ovale
De timp ce n-a ales vechime;
Cu poze veșnice actuale
Din chip voalat, fără asprime.
O grădiniță-n flori sădită,
Răspândind morții în polen,
Miere, nectar... cruce învechită
În lemn, lângă un monument, solemn.
Egalitatea nu-i transmisă
Nici dincolo de sol, nu-i cer,
Iar reînvierea-i compromisă
De mult... Doar jindu-i... efemer!
Oraș ce-ntr-una doar primește
Făr-a permite evadare;
E-un rai de leș ce odihnește
Într-un etern inert... iertare.
E depotoarul ecologic
De îndrăgostiți ce nu-și dau mâna,
Unde trecutu-i antologic;
Poate îngropa omor, minciuna!
Din loc în loc pământu-i reavăn
Printre eșarfe alb-pătate
De jurământ, regretând seamăn
Uitat... cum florile-s uscate.
Este și loc de reunire
Impusă, ori poate mult voită,
Cu nume pus sub răstignire
Și-o dată, ce se vrea înnoită...
E ultimul dineu de fast,
Locul de veci în amintiri,
Ce încet dispar ca un balast,
Răscolit doar de pomeniri.
O lume uriașă adună
Tenebrele-n subsol, în șir,
Nesimțitoare în Soare, Lună...
Fără tic-tac, ceas... cimitir.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre vârstă, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre religie sau poezii despre rai
Moartea
Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții,
căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început,
nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut!
E demografic "pan", în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă
și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...
... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere.
De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire
cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre populație
Nemulțumiri de-o iarnă
Nu iubesc iarna, de loc frigul că ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc cu albul ei ce pur ne minte
Că mai curată ar fi, doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.
Ne face și copii să fim, să ne jucăm pe niște scânduri
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând că-i moale și e fermă
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri,
Sau avalanșe răsuflarea în puf ne e inerție eternă.
Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin mă face iarna; în rit să-mi fac tăiș din fier!
Și ce-i mai rău e că an sfârșește și-i trecere fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele.
Îmi face contul anual; "Câte am făcut? Cât am fost stors?"...
Și m-amăgește-odată-n plus cu artificii în loc de stele!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre nemulțumire
Soluția
Eu nu sunt eu, atunci când nu iubesc,
Numai o parte din mine trăiește;
E drept, mă mișc, muncesc, vorbesc,
Dar în esență, acționez orbește!
Nu cred că cei din jur mă înțeleg,
Probabil le par o curiozitate;
Fără iubire, nu sunt om întreg,
Viață trăită-n inutilitate.
Dați iubirii ce-i al ei, vă conjur!
O viață searbădă nu mai e viață
Iubirea e soluția, vă jur
Ce-ajută și morții să-i facem față!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vorbire, poezii despre promisiuni sau poezii despre muncă
Bizar sezon
În zilele de iarnă, scurte,
Se moare în "part time" ce e fire
Înspre nopți lăsând, nefiind să-nvârte,
Himere morții... s-o inspire.
Cum vis fugar topit real e
Și negrul cer în alb topește,
În fasturi sfinte ne e cale
Ca să îmbune geruri-peste.
E-un concentrat de suferință
A tot ce-i viu în vârf de suliți,
Cu mult amar de neputință
Se înglodând, murind pe uliți.
Speranța ar fi doar inedit
În așteptări înfrigurate
Topite-n dorul de sfârșit
De zile scurte îndelungate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Chiriaș
Întâmplător nefortunat,
Verigă dintr-un lanț de-avere
În care tot el dă și cere
Cu risc de-a fi expediat...
... E-umanul, tuturor egal,
Ce își plătește loc de... spațiu
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce dă, pe val.
E-n veșnică demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtându-le, ușoare, grele,
Sperând, cu timp, în relaxare.
Muncește-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
Să-l facă cuib sau loc de gală
Și-i veșnic cu puțin noroc...
... Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline
La cei cu moșteniri divine
Sau ce-au furat bătrâni... Golanii!
O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Să ne mințim, cum case-am luat
Și-acum pretindem echitate.
E-o țară de proprietari
Ajunși, crezând că sunt stăpânii
Nu de pereți de humă, brunii...
De inimi sunt torționari.
Pe cel ajuns să stea pe drum,
Vor fiecare rob să-l aibă;
Calici, pasionați să-l "ardă",
Să-l "facă" sclav de țarnă, scrum.
Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar...
Sărmane slugi de-averi și bani.
O lecție se vrea chezaș;
Că ce e azi proprietate
Poți pierde prin fatalitate...
Și-o recâștigi drept chiriaș...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre bani
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sadism
- poezii despre relaxare
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- lecții de engleză
Amețitoare hotărâre
Mă iau de azi de băutură
C-am mai avut de obicei;
Să am mirosul spirt de gură,
Prieteni mulți, multe idei.
Așa-m și locul la tribună;
Pot să vorbesc tot fără șir
Și de greșesc țuica-i nebună,
Iar de mă pierd tot nu-i vreun fir.
E mereu rost de veselie
Că orice glumă-i ca o perlă;
Accident... e-o psihopatie
Și de-i omor tot scapi de gherlă.
Nici de muncit nu e nevoie
Că oricum nimeni nu te ia;
De-i luni, marți, miercurea, o joie
Și vinerea-s... tot sâmbăta.
Doar duminic-ar fi o șansă
Dar e și slujbă programată
De popă; deci mai bine-n transă
Că piața muncii-i ocupată!?!
Așa sunt parte dintr-o horă
Ce-i de la țară-n cartier
Și e non stop, fără de oră...
Și-am și un șarm de pișicher?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre perle, poezii despre ore, poezii despre idei, poezii despre gură sau poezii despre greșeli
Dedicație
De m-ai uitat, e că ți-ai pierde mintea
Ce-am sechestrat-o-ntr-un seif de gânduri
Ce-l țin în palme și ascult când murmuri
La altul, tot ce te-nvățasem... Rugămintea.
Să nu mă uiți că ce-i mai rău e-a pierde
Când ți-a luat timp să mă ai fără pretenții
În lumea asta unde numai delicvenții
Pot să te-ncânte mimetind... Dezmierde.
Șă știi că sunt lipit de mine, te păzind
Și nu-mi rămâne liber mult, doar o fărâmă
Ce-o țin în așteptare, o exersând... iubind,
Să-ți fie cum un ruj, ce-l pui de vrei... Pe gură.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ruj, poezii despre gânduri sau poezii despre cosmetică
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre superlative sau poezii despre râs
De... scriere
Sunt parcă incapabil
să mă-nvăț minte
dintre atâtea experiențe;
ce oamenii, tot noi,
c-un implacabil
ce nu se dezminte,
ne facem zilele după pasențe...
doar cum ne pică, aleatoriu,
de-a lua fără de-a da-napoi,
de-a face viața altuia un purgatoriu.
Și mă încred cu obstinență
în fiecare, cu onestitate
crezând că totu-i lin,
decurge de la sine
așa cum trebuie când faci doar bine
și-aștepți returul; o prezență
de minimă moralitate
ce-ar putea preschimba destin...
Câtă, câtă credulitate,
pedeapsită de drept într-o fatalitate.
E lumea parcă invers,
nu ce-o știam de la părinți;
cu zâmbetul pe buze petrecută,
printre prieteni...
Parcă-i văd și-acum
cu chipuri ca de sfinți
ce nu știau cuvânt "pervers"...
altminteri n-aș fi fost un oarecum,
n-aș fi dat sufletului pinteni
să pic împins în deznădejde, în derută.
Sunt poate un neadaptat,
nu-s "up datat",
smuls dintr-un "poll"
ce astăzi nu mai are niciun rol;
o anacronică eclocvență
-că tot se judecă potență,
forța, dominare, avuție-
tot ce-i știut că-n moarte n-o să ție...
criterii unice de notorietate
ce nu le am nici eu și-a mea posteritate...
Sunt "error page", tipar de veche anatomie!
Nu mă uitați!...
Riscați să fiți la fel
niște neisprăviți,
în loc draconic să țipați
că voi sunteți cei blestemați
să vă mascați, simplu... țânțar
din anofel?!
... Mortal să înțepați,
să faceți lumea un insectar!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țânțari sau poezii despre zâmbet
Poeții în Regatul Morții (sonet omafial)
POEȚII ÎN REGATUL MORȚII
(sonet omagial)
Se frânge viața-n fragile destine
Și după moarte nu e dimineață,
Doar veșnicia înghețând speranță,
Pe sculptori de vers ostatici îi ține.
Și-au frânt aripi în labirint cu ceață,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreață.
De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-și plâng creatorul.
Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozește Fondatorul
De sorți, din colivia ce-i e casă.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre lumină, poezii despre sărăcie sau poezii despre sculptură
Vânzători
Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.
Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.
Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.
Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.
Vă vând asigurarea vieții, după moarte,
Oricum nu vă servește la nimic.
Vă vând și diplome, fără să faceți carte,
Doar să semnați primirea când dați bani în plic.
Vă vând averi, ce n-ați putea avea...
E prin notar, legist, judecător.
Nu-i important, să fii tu al cuiva;
Costă un pic, dar ești... moștenitor!
E țara unde totu-i de vânzare
Și nu doar bunuri, tot ce nu gândești.
Cu ban, nu-i adevăr, banditu-are crezare;
Dintr-un țigan... ai vițe împărătești!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre țări, poezii despre înălțime sau poezii despre valoare
Emulația morții
Dedicat lui Mircea Luncașu, "forever my friend"
Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naște viață-i doar o carte,
capitol scurt... de-a viețui.
Moartea-i inexistența lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viața, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ntre "nu-i", "avut".
Morți, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esență... etern "nu fiu"!
Viața e tot o despărțire
prin naștere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,
ea veșnicie... nu "pierit"!
E ea, murirea, o sfințire,
intrarea în sublim suprem.
De aceea morții, în fericire,
ne uită, nu ne vor... de-i vrem.
Doar ea murirea ne adună
pe toți, rămași etern fideli,
evadați vieții, o Scriptură
de nefiri... Ființe doar nițel.
E negrul dominant, e lipsa
preponderent universal,
iar nașterea-i numai eclipsa...
un fel de "a fi", nenatural.
Fărâme am fi dintr-un Bing Bang
ce-a rupt inexistentul veșnic,
dând viața... un "a fi" de ștreang,
doar dovedind "nefiind" cucernic.
"A fi" e doar o îmbrăcăminte
de forme de la un "neform".
O rațiune scurtă, minte
de la neantul... el conform!
Muriți, redevenim esență,
"netrăind" moartea de la viață,
tristețea, amar de-o existență...
ce-a dat doar la "ne fim" o față.
De acolo liniștea deplină,
chipul senin la cel murit
indiferent, găsind lumină...
ce tot mereu ne-a ispitit.
Am tot aprins-o celor morți,
ce ei o au ferice în negru,
odihniți, nebătând la porți
o viață... tot visând "integru"
de neatins... de-un viu tenebru...
La moarte, nașterea-i recul
și viața... mortului un emul...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre fericire, poezii despre vestimentație, poezii despre tristețe sau poezii despre odihnă
Fatalitate
Definitoriu nume de mister
cu nuanțe fără tandru;
cum agonia drogului din leandru
sorbit din palmele lui Lucifer.
Mai mult decât destin;
întâmplătorul pus la cale,
neașteptat final întruchipat în jale
în locul meritatului visat festin.
Un impalpabil, implacabil de deznodământ
cu programare neștiută, când înșeală
îngemănată infernal într-un tipar... fatală,
fără retur-pedeapsă, fără jurământ.
E tot ce neagă har, capacitate,
cu forța tăvălugului ce prăbușește sori...
E moartea rece, cruntă, a ultimei ninsori;
o grozăvie, fără Dumnezeu... Fatalitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre iad, poezii despre forță sau poezii despre droguri
Nevrut adiooo...
Refuz de amintire, de tristă consonanță,
Cutremurând profund, organe-n rezonanță,
Cu prăbușiri în spargeri de roci zidite stâncă
Până mai ieri... ce-un straniu refuz, la tot, cuvântă.
Se înșurubează sfredel spusa ce lasă gol,
Când fapta-i se succede, destramă, tragic rol;
Se sfâșie scenaric, precum cortina trasă...
Grilaj de deținut, sub mantia de-o rasă.
Rămâne os bolând sub carne tăbăcită
Ce împrăștie toxine prin inimă zdrobită
Înspre mintea ce se pierde în psihomatic hău,
Cum șiș făr-anestezic durere împlântă, rău.
Înmoaie brațe, tonus, ambiție, voință
Nefiind din propriul sine, intrus e, neputință
Ce lunecă avalanșă măturând tot, trecut...
Anoxic dând sfârșit, nesperând reînceput.
E-un patru de la școală nespus nici la părinți
Cuvântul "ad", de la, de scoatere din minți
Cu rondurile puștii, găuri de glonț și-un "i"
Vizor, ce înfige țeava "mortal", în loc de "a fi".
Un ultimatum scurt, de-o lungă ezitare
Tot zămislită-n gând, uitată, reîncercare
Fără răspuns, când nu-i nici un palpabil bio;
Se pare că și flutur din stern și-a luat... adio!
Doar unul e călău; el, ea... noaptea de-o ziuă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tragedie, poezii despre stânci, poezii despre roci sau poezii despre prăpăstii
Balada prostului... fără sfârșit
Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aștepți la recompensă;
Nici cel puțin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?
Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aștepți să-l ai fidel;
Nici cel puțin că-i speli păcate...
Ce ți le pune-n cârcă... el!
Când prostului mai dai o șansă,
Să nu te-aștepți să recunoască
Nici cel puțin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?
Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aștepți să-și plece capul...
Nici cel puțin să-și ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispășești... Țapul!
Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aștepți la modestie;
Nici cel puțin c-a înțeles
Că-i doar bun simț... nu măgărie!?!
Când prostului îi spui deștept,
Să nu te-aștepți la vreo favoare;
Nici cel puțin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!
Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aștepți s-o demonstreze...
Nici cel puțin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?
Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aștepți la argumente
Nici cel puțin... Nu-și are rost;
EL, umple săli de... parlamente!
... Și cum nu-i singur, are adepți;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza și iarba-s, de inepți!
Cert; poți să te adresezi... oricui!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre parlament, poezii despre modestie, poezii despre inteligență sau poezii despre frunze
Circuit închis
E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
și ciclu-i mereu
o viață onestă
de bun... derbedeu.
E totuși e-o hibă;
că nu mai rezistă,
s-a dus și nevastă,
copiii nu-l vor...
din casă colibă
și-a luat, c-a vândut-o
pe spirt
din canistră...
soți-a bătut-o
și altă năpastă;
s-a dus ajutor
și nu-i loc de vis,
că pat nu mai are
și casa-i un birt
și boala-i în floare...
Circuitu-i închis!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre rușine, poezii despre mâncare, poezii despre fumat, poezii despre flori, poezii despre căsătorie sau poezii despre copilărie
Atrofieri de-un cânt de lebădă
Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte
și să aud, am teamă, că sunt multele... cerințe,
iar mână țin la ochi, urât să nu deșarte
și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viața mi le plimbă.
Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârșit, solfegiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre plimbare, poezii despre pedeapsa cu moartea sau poezii despre lebede