Ochiul de vis

Dintr-un alint
Zilele-mi pleacă
Prin labirint
Visul să-mi treacă...

Nopţile-mi cad
Coapte pe ruguri,
Gerul uscat
Strigă din muguri...

Zâmbete coc
Ploi de iubire,
Îngeri de foc
Mor în neştire...

Marea-i un dor
Curs în uitare,
Visul-un zbor,
Ochiul - o mare...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare

Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îţi apar în cale.

Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.

Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.

Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veşnică uitare.

Marea-i mare,
Totuşi nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Şi putină informare.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil

Când eram copil cuminte,
Gândul bun îmi da povaţă,
Să-mi adun la drum fierbinte,
Toată dragostea de viaţă.

Năzuind la vreme calmă,
Drum de soare, vis de foc,
Adunam avântu-n palmă
Şi fântâna cu noroc.

Mi-aprindeam de zbor menirea,
Sorii care-mi ard în fire
Şi-mi strângeam nemărginirea,
Într-o slovă de iubire.

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ţi aduci?!)
Se-apleacă şi cad iar şi air.

Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Şi dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!

Rubiniu must... Şi cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Şi-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi şi cer;
Valul cald mângâind
Pescăruşul în zbor,
Gânduri vii,
Paşi ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune şi foc,
Din cădesri şi urcuş,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Ţâşnind don pământ.
Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Luminiţe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe ţintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, şiroind
Printre munţi de bazalt.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A uita"

Mă simt ca un templu
Şi nu poţi ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară şi rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina şi pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi şi dor.
Se-nalţă-n tăceri minarete...
Şi pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
O mare de îngeri, un cer de speranţe,
Un cântec atât de divin!!!
Din ochi, o câmpie cu margini de stele
Cu roze şi sângeri de foc –
Însemne de îngeri...
Genunchiul mi-l plec
Şi în plâns de trecut,
Încerc, oh, stăpân călător,
Durerea să-mi uit. Sunt eu "a uita", oh, divină uitare!
Şi uit, ori încerc
A uita ce mă doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer şi pământ mai aştept un cuvânt
Şi o notă să cadă în mare.
Eu, pe ţărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ţi adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îţi spun
Şi să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, şopteşte-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux şi reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n braţe de muze...

Între mare şi cer e atâta mister
Şi o taină de viaţă bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă...

Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...

Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...

Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd, să râd
Şi să m-arunc în mare...

Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...

Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...

Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari...

Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Şi iadu-o să mă ceară...

Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...

poezie de Gabriela Chişcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de vis

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
şi zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanţe, pe-o harpă stricată.
Romanţele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecând prin fereastra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut să te-aducă agale.

Cad frunze-n fereastră, venite pe rând,
e toamnă târzie şi parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
cu brâuri de foc aruncate pe nară.
Sau poate-i doar vântul ajuns din trecut
la uşa închisă, cândva într-o toamnă,
cu-n singur zăvor dintr-un dor neştiut
lăsat de uitarea ce-avea să se-aştearnă.

Te-aştept la fereastră s-apari din neant,
la margini de vis să te văd împăcată,
din harpă un ultim acord consonant
să-mi spună că n-o să mai pleci niciodată.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem riscant (după Rumi)

vreau să mor în ochii tăi, iubire
răvăşit de foc mistuitor
spulberându-ţi când o amintire
când amprenta tristului meu dor

vreau să mor în ochii tăi, iubire
ca un vultur, care-n ultimul său zbor
cade ca o piatră peste fire
să renască iar nemuritor

vreau să mor în ochii tăi, iubire
într-un lan de flori ca un fior
să dispar lăsând ca moştenire
un poem la fel nemuritor...

poezie de Iurie Osoianu, după Rumi (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dor...

Cine esti tu? dor...
De-am ajuns sa mor,
In padure intr-un trunchi
De copac, si-un gand.

Cine esti tu? dor...
De-as putea sa mor,
Fara tine-n mine azi
Usoara, si libera-n zbor.

Cine esti tu? dor...
De ai casa in mine,
Cu radacina si miez
In minte si trup alergi.

De unde vi? dor...
Din ce anotimp
De esti grabit sa sapi
Cu glas si popas indelung.

Cine te naste? dor...
De-ti permiti sa sezi,
Stapan te numesti
In casa si sufletul meu.

Cum poti tu? dor...
Sa vrajesti in minti,
Sa alerg prin paduri
Ametita de licoarea ta.

Tu esti nascut de mine,
Din ce-am pierdut,
Din tot ce-am avut,
Si saraca sunt de ele.

Ratacita si mahnita-acum,
Zac in padure pierduta,
In tacere si multa durere,
Dintr-un dor, ce e stapan.

poezie de Adelina Cojocaru din Surâsuri înlăcrimate (31 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul uscat –
În zori ulucile gardului
Înflorite.

haiku de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşează-mă în coşul cu muguri

Aşează-mă în coşul cu muguri
Unde visele înfloresc în iubiri,
Frământă-mi lutul trupului bătrân
Cu palmele tale finuţe, subţiri.

Lasă-ţi unghiile în riduri de carne,
Unge-mi sufletul cu tinereţea ta,
Voi alunga asfinţitul străbun
Să ardă mocnind pe-o rază de stea.

Fii dulce ca versul ce veşnic îl scrii
Luminând tăinuiri de poveste,
Înfăşoară-mă în volume de top şi vom fi
Floare de vis pe-ntinsele creste.

Aşează-mă la sânu-ţi de dor şi iubire,
Intră cu mine-n în foc şi-n tumult,
Visul iubirii pe loc va-ndulci
Coşul cu muguri în trup renăscut.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi te visez...

Mi-e dor de tine, mamă... şi ce dor.
Mă prind trecuturi... şi uitări se-adună,
Poveşti, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Şi pâinea frământată, din cuptor.

Poveşti, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniştit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.

Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Şi gânduri rătăcind, de-atâta dor.

Când ai plecat eram prea mic, să ştiu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ţi mai fiu.

Mai am în mine doar o umbră grea,
Un gând strivit, de vreme şi uitare.
Copacul, care-atunci era prea mare,
E azi nimic, pierdut în mintea mea.

Azi te visez... cu visul de copil,
În care, lăcrimând, îmi pui pe rană,
Din vorba ta, cuvânt de sfântă hrană,
Unui plecat, departe... în exil.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb...

Pe căile gândului meu
Doar suspine curg mereu,
Nici dorul nu mai e dor,
Nici iubirea ta fior...

Nici toamna nu-i anotimp,
Frunza din crâng n-are timp
Să-mi lase verdele-n prag,
Pe-alei paşii celui drag.

Nici ceru-nalt nu-i senin,
Nimic nu miroase a crin,
Nopţile-s atât de reci...
Mă-ntreb, tu când o să treci?

De ce nu vii, de ce nu pleci?
Mă plimbi prin ploile-ţi reci...
De ce toamna mi-e pustie,
Iubirea veşnic târzie?

Gândul mi-e un labirint
Plin cu frunzele-ţi de argint,
Ce cad pe alei cu dor...
Toamna iubirile-mi mor.

poezie de Camelia Boţ (11 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Eu mâine poate am să mor
Cui rămâi tu oare?
Plec de acasă călător
Spre veşnica uitare.

Eu plec în neştire
Cu sufletul plin de iubire,
Aştept a lumii mântuire
Şi a vieţii rânduire.

Rămas bun aş vrea să-mi iau
De la toţi cei de acasă,
De la toţi ce stăruiau,
Adio viaţă păcătoasă!

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

Când am fost ură am fost mare,
Dar astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.

Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,

Şi înălţarea e-n iertare.

rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor, Rondelurile pribege (1927)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de-o iubire...

încă mai ştiu cum timp de o iubire
m-am scris în mintea ta cu-nfrigurarea
neliniştită, tulbure, fragilă,
cu care pe nisip se scrie marea.
şi-ţi încăpeam sub pleoape până-n vise!
sub palma ta pe trupu-mi au crescut
seducătoare anotimpuri de tandreţe.
acum, prin scrum de îngeri, pasul mut
mai bântuie cu dor lipit de talpă
pe ţărmuri sufleteşti nedescifrate.
mi-e dor să-ţi ating tâmpla, părul, ochii,
cu ploi de mângâieri neterminate,
preţ de-o iubire să-ţi mai curg prin vene
ca nesfârşirea mirosind a flori
şi-a verde tânăr scurs în iarba lumii.
mi-e dor de-atâta drag să mă mai dori,
să-mi baţi în inimă cu-nfrigurarea
cu care pe nisip se scrie marea...

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn de iubire

Alint de lumină
Şi pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,

Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.

Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze şi taină,
Ne cheamă, ne cheamă...

Dansăm în iubire –
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!