Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie şi pieptar de lână de aceeaşi coloare, şi un tărtănaş conabiu, făcut cu igliţa; în mâni, mănuşi de imitaţie de mătase fără deşte. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ţinută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca nişte lipitori; dinţii cam negriţi de ristic şi de tutun; foarte veselă şi vioaie, vorbeşte şi gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate şi cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de raţă leşească şi pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât.

Ion Luca Caragiale în Art. 214 (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, Mihai

Eminescu? Era o frumuseţe! o figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru;un zămbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.

definiţie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, o figură clasică încadrată cu nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari — la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înlăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborît dintr'o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate mulţumirile trebuie plătite; înainte de a se căpăta, par destul de ieftine, în urmă, prea scumpe.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pampon: Mişelule, să ne desluşim, 'ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor; amăgeşti o fiinţă nevinovată... o femeie... femeie! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!...

replică celebră din piesa de teatru D'ale Carnavalului, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este foarte dificil, ca bucătar, să ai o femeie care să te accepte aşa cum eşti, o femeie care să se mulţumească cu locul 2 în viaţa ta, o femeie care să respecte faptul că cel mai important lucru pentru tine este bucătăria şi cariera, după aceea urmează ea, femeia.

citat din Florin Dumitrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care ştie toate câte se petrec în societatea noastră, şi chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - "contând, se înţelege, pe discreţia noastră" - că N..., cum e cam bolnăvicios, şi-a făcut testamentul şi lasă aproape toată averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubeşte la nebunie. Şi toţi, fireşte, am trebuit să zicem iarăşi: "Mare noroc pe Guvidi!"

finalul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca fizic, închipuiţi-vă un băiat cât se poate de bine, afară de o cam prea dezvoltată porţiune de cărnuri, cea ce, cum zic unii, denotă, în raţiune dreaptă, lipsa substanţei neponderabile care, dupe metafisiciani, constituie, împreună cu materia, fiinţa umană completă. Ca morale, este un june plin de talent şi viitor, o stea care promite, un soare pentru cerul întunecat al literaturei contimpurane, un fel de cap de şcoală, o producţiune fenomenale a timpului nostru, atlet în stil şi revoluţionar în Republica literelor. Este adevărat că n-a studiat decât vro patru clase primare, dar tocmai aceasta este marele cuvânt pentru care dânsul e revoluţionar în astă Republică nenorocită.

Ion Luca Caragiale în Cronici literare (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o femeie îşi ascunde sentimentele cu aceeaşi iscusinţă şi faţă de obiectul afecţiunii sale, poate rata şansa de a-l captiva, şi atunci n-ar fi decât o slabă consolare să crezi că lumea nu ştie nimic... Suntem toţi în stare să facem începutul singuri - o anumită preferinţă este destul de firească; dar prea puţini dintre noi sunt în stare să se îndrăgostească cu adevărat, fără încurajare. În 9 cazuri din 10 e mai bine ca o femeie să arate mai multă afecţiune decât simte.

Jane Austen în Mândrie şi prejudecată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale. Particularităţi: Meloman, ureche, memorie şi gust muzical bine dezvoltate.

Ion Luca Caragiale în articol (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălărie

Pălăria mea a ajuns în casă,
Niciodată nu credeam
C-o să fiu aşa de important
Să am pălărie în cap.

Când eram mic, fratele mai mare
Ne cam bătea - şi avea pălărie
Care îl dezvinovăţea
Şi umplea casa.

poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea întâi (1973)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poetastru

- Tânărul X..., are darul
D-a scrie-n poezie.
- Dar... carte ceva ştie?
- A-nvăţat abecedarul!

epigramă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţă

Un medic i-a recomandat
Să cam renunţe la fumat
Şi îi urmează sfatul bun
Doar cu răbdare şi tutun.

epigramă de Ion Petre Stoica din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul e prea puţin şi lumea prea multă.

Ion Luca Caragiale în Opere, III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăia care bat o femeie şi copii mici de ajung în spital sunt nişte viermi, nişte gunoaie, nişte carcase cu buletin, fără nimic pe dinăuntru sau în pantaloni.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, minciuna, adulterul, uneltirea mişelească sunt nişte nimicuri pline de haz de care râd toţi cu multă poftă.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse aşa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos...

Ion Luca Caragiale în Momente şi schiţe, Repausul dominical (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutetea

ce femeie frumoasă
şi ce pălărie frumoasă! ca oul
de raţă - ce culoare
frumoasă
şi ce omletă prea grea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul craiului atunci încalecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi face o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Şi merg ei o zi, merg două, şi merg patruzeci şi nouă, până ce de la o vreme le intră calea în codru şi atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân.

Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!