Uitat de sine
Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate,
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane,
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane
Încătușând iubirile, jurate-n veșnicii de moarte.
Mă spăl cu timpu-ți pur din pielea-ți de fiori,
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum 'n liniștea sublimă a lacului tresaltă nufăr...
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.
Sunt tot un vis în nopțile ce-mi port osândă,
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-și mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Și mă sfârșesc de dor, cu sufletul la pândă.
Îmi bate în voalul de timpan chip, ce-ai cum pulsul,
Ce loc și-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta un buchet de roze... îți așteptând ajunsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre roz
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
"My way"
Îmi flutură petalele, ce-am rupt să fac parfumuri,
Pe lângă simț, tuleie, ce-mi freamătă emoții
Când pașii nu-i aud, pășind uitate drumuri
Ce tot percurg, copil, să duc sfârșitu-mi sorții.
Îmi prind pupila-n larg s-adun imens lumină,
S-o sparg, când n-o mai fi, în cremene, scântei,
Ce până atunci le arunc din piatra-mi bizantină,
Rostogolind din ea nisipurile-mi "on my way".
Mă strâng, tot arcuit, din multele parcursuri
Ce-mi ard corpul de atins, de-nflăcărări-femei,
Jertfite pe-un altar de-amor, zorind apusuri
Ce încă-mi plutesc lacrimi, spălându-mă-n my way.
Privesc la mâini, ce întind spre chipu-mi din oglindă
Să-l reîntorc ca poza cu dată din album,
Din lumea de atunci zâmbind, azi suferindă,
Pe care-o port doar eu, de atunci într-un acum.
Sunt o scrisoare pusă, ce tot eu o citesc,
Căci a ajuns tardiv, cum timpul nu-i temei
Să-l am un alibiu, că sunt cel ce pășesc
Pe aleea în rătăciri, ce-o tot parcurg, my way...
... Ca întindere de bun, ce-o vreau s-am biografie,
Scrisă model de suflet la zmei, holteii-mi zei
Ce-mi populează mintea, o scorbură în hârtie
Ce-o umplu, un zețar, c-un cenușiu my way.
N-am nicio clipă gândul că nu voi fi o zi,
Pentru că nu am vină să ceară condamnare
La tot ce am fost, o parte, fără a se ști c-aș fi...
Că-s din cei cu pedeapsa ce nu mor fruct... cad floare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre tipografie, poezii despre scrisori, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Iluzie de-o revedere
Îți aud pașii, ca pe-o rimă,
Ce-mi bat înfrigurate alei
Împolenite în flori de tei,
Pe spuse simțuri... tot victimă.
Din depărtare adii esențe
Ce numai mintea mea le știe,
De puf de plopi, de păpădie,
Pe străzi, când ne topeam prezențe.
Și trece sunet adiere,
Iar iris curge prin pupile,
Spălând ca-n lacrimi de copile
Dorul, să te-am etern mistere.
Am streașină la ochi inima,
Pierdută în drum de așteptare
Și gând mi-e suflet, într-o floare
Te vrând sublimă, cum vers, rima.
Dar strada e-n miraj, pustie
Și trup am scorbură, e gol,
Trădat, cum dragostea în vid rol
Și mintea în scrum... de-o agonie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre versuri
- poezii despre trădare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tei
- poezii despre sunet
- poezii despre simțuri
Monolog de fidelitate
Ce-ai vrea să-ți spun mereu la nesfârșit să-ți placă
Să stai cu gând pierdut în coate pe birou
Să nu mai vezi nimic, să n-auzi... Eu ecou
Să-ți fiu de chip, de gesturi, prietenul de joacă?
Ce nuanță de culoare să-ți dau la chip, la păr,
S-o atingi pe-obraz cu palma visând gânditoare?
Ce nuanțe să-mi fac sufletul; ți-ar place, care-s oare
Să-ți colorez gând, vise, cum florile de măr?
Care-i parfumul clasic, monden sau futurist
Ce-ai vrea să-ți fac din carnea ce-ai tremur, în amor
Să-mprăștii-n cercul Lunii la poli, ecuator,
Să revii să-mi ceri izuri din șipul de ametist?
Ce fluturi să-ți trimit să-ți zboare-n pântec, stern,
Să-i simți o frământare când mi-ntâlnești privire
Și să nu-și piardă aripi de vrut în risipire...
Să m-ai o crizalidă și-n solzi de drag să-ți cern?
De unde să m-adăp să-ți dau picuri de apă
Să te-mbăt seve-n sânge, să mă curgi fine lacrimi,
Să-ți limpezesc din simțuri, torent să fii de patimi,
Să-ți umpli piept de-o mare iubire, stând să-nceapă.
Sunt tot o mică parte din mine ce-ți fac daruri
Colet cu funde roșii și c-un răvaș de apel,
Ce-mi închin tot întregul cu idilicu-mi rebel,
Că nu știu alt suav, sublim, de-atâtea haruri!
Nici nu te-am întrebat când inim-am străpuns
Fără să-mi aparțină și ți-am lăsat-o frântă
S-o porți ca pe-un implant, cum frunza-n pom ce cântă...
Ce-o pierzi însă când anii-nspre iernuri reci s-au scurs.
Așa că mă pun gajul să-ți rămân vieți promise
Și de mă porți trup-suflet să-ți fiu pe scrin seiful;
Să poți să-ți pui alături inima-n scris cu cifrul...
Gând-simțuri să deschidem când ne vrem trupuri-vise.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre păr sau poezii despre promisiuni
Maladie
Te simt, celula ce-mi lipsește,
Ce n-o mai am, o aștept să vie
Să-mi intre în corp, ce-mi răvășește
Tot ce exist... mi-ești maladie!
Și de-mi pătrunzi sub scoarțe adânc,
Hipnoze sunt, o feerie!
Din aer, ce respiri, mănânc
Să zac de tine... maladie!
Alergi prin mine în filete
De simțuri în talaz, ce-adie,
Îmi tulburând nopți incomplete,
Ce-ți caut trup... de maladie.
Când fără vlagă pot sfârși
Cum versul trist de-o elegie,
Cu sternul sfâșiat voi fi,
Te așteptând... o maladie...
Convalescent indefinit, de dragostea ce ți-o port ție!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre tristețe, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre existență sau poezii despre corp
Volum, de tine
Din timp, ce l-am prins în coperți,
Pe raft de-o minte, în librărie,
Te caut când spuneam, "mă ierți",
Să te citesc iar, reverie...
... Din suflet, suflu praf depus
Să-l șterg cu palma, o uitare,
Să mă simt iar topit, răpus,
Tot te așteptând o alinare...
... Îți sorb cuvintele din buze,
Ce le-am tipar, înscris în file,
Ce le parcurg de călăuze
Să nu-mi pierd visele fosile.
Mă încânt de sunet de citate
Rămase veșnic pe timpan,
Din glas, ce-mi bântuie etate...
Ce-o strâng în pumn, să-i storc alean.
Am ochi orbiți la noi imagini,
Vidați cu chipu-ți diafan,
Pictat pe tot ce-ntorc în pagini...
Te aștept în cartea mea... roman.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reverie, poezii despre pictură, poezii despre lectură sau poezii despre imagine
Plângând
Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.
Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.
Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.
Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.
E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!
Mă prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre prietenie, poezii despre moștenire sau poezii despre hârtie
Subiect... la persoana a doua
Ce pun mai întâi, cu literă mare?
"Tu",
cu siguranță
și nu
mint... că m-am pus la încercare
și eu, de unul singur, n-am nicio importanță...
și sunt tot derivații, antonime
legate,
precum "Ți" e,
ce înseamnă că toți, sau că toate,
ca celelalte, zise ale mele... îs anonime,
ce le port scrise-n palme, ca pe-o chiromanție...
plus gând, ce e-n etern preocupat
de "Tine"
sfâșietor,
de amintirile de bine
neîncetat,
până la paradox... și nelipsită și tot mor de dor!...
... mai sunt;
e ziua "Ta",
e tot al "Tău"
și peste poate, "Te"..., nespus într-u' intimitatea mea,
șoptit, cum pulsu' de mărunt...
doar simț în juru-ți, un halou, subiectu' despre care se tot spune... al "Său".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre paradox, poezii despre minciună, poezii despre intimitate, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Insistent
Când ai plecat, ai uitat izul de înapoi,
Atinsul pielii, toată buze înroșite
De atâta sânge, lavă caldă de amândoi
Și atâta dor strigat în șoapte înăbușite.
Te-ai prelins toată, din torente un șuvoi
Cu purul cald de lacrimă în sudoare....
Ești doar un nume, nu romanul cu eroi,
Doar ai rămas parfumul dintr-o floare.
Mai umpli rama, se-aplecând încă pe scrin,
Ce-o țin cu suflet, să nu cadă-n disperare
Și-mi țin doar gând de amintiri, le tăind spin...
Plutind din vise, înlăcrimate cât o mare.
Poate te întorci, cum valul din oceane,
Mai înspumată, într-un galeș de privire,
Să mă topesc printre genunchi-ți în volane,
Ce i-am atins și-i mai ating în amintire.
Sunt tot aici, scurs tot răvașul de amor,
Doar loc să stai, pe timpu-mi ce încă-l mai am,
Făcut buchet, tot numai brațe, pline dor,
Portretul, veșnic, dinspre stradă, pus pe-un geam...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete sau poezii despre ocean
Moartea pe bucățele
Cu orice moarte, a altuia, din mine se tot moare,
În gânduri, amintiri, palpabil, vise spuse, chiar iubiri;
Rămâne un vid, cum golul în stomac și-n mintea schizofrenic...
Nu mai e timp s-anini pe-un spațiu! Numai remușcare
Apare brusc, tardiv pierzi zilnic contur firii,
Ce-o mutilezi în conuri de retină, în nodul frenic.
Se pierde din ce e, ce-ai adunat cu tine, ce-ai,
Lăsând încet, încet, un fluviu cumulat în amnezie,
Căci cei ce pier, te știu, te iau fărâme, pleci,
Ești tot mai rar în vorbele-n eter; doar "vai,
Pe unde-o fi și el, nu l-am zărit de mult, de-o veșnicie"...
Se strânge cercul pân-a fi doar "mine", te tot treci.
În straniu paradox te izolezi, cu știință, n-ai repere,
Că nu mai e punct, sprijin, glume nu-s la fel, nici drame
Și trena-n urma nemișcării reci e tot mai scurtă, introvertită
În resemnare surdă, lacrimi seci... Îți pierzi avere,
C-o dai -și-ai alergat-o o viață- vrei doar ceva drame,
Atât cât să-ți faci ultimul voiaj, fără împrumut... că lumea-i oropsită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre umor sau poezii despre spațiu și timp
Afizic
Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în impoderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.
Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.
Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...
... Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre fum, poezii despre frumusețe sau poezii despre delicatețe
Onomastică terestră
Colind, colind două mii treisprezece, pentru o ultimă dată, oară,
ca pasăre ce-și uită puii, până ieri puf, spre o Africă ce-o zboară
la șarpe, doar ce-i dezbrăcat de piele, o așteptând pană neavută,
rămas reptila târâtoare ce-și cântă solz, în solz, era-i tot mai, tot mai pierdută.
Ar, ar pământ cu plug, îl zgândăr riduri, brazdele adânci
în ultimu' anual periplu de păduri, mări, de câmpii, de faleze, de lunci,
pe-un calendar de eternitate, un treisprezece întors în treizeci și unu,
ce vis l-aș vrea, să mă întâlnesc cu mine, voi, explodând fericirile... nebunu'!
Urez, urez azi, de pe-o ultimă bancă a nopții într-un șezând, alt an,
c-un strigăt, dincolo de orice disperare, în vibratoare unde până și-n ultimul timpan,
că piere iar un pic o lume din parcul meu cu bănci și multe, multele alei,
dar las, cu șișul scrijelit pe-o șipcă, să vă fie cel mai bun, "să aveți toți, să ai totul ce vrei!"...
... plini brațele cum bucuriile de flori de tei, sprinteni, ușori cum artificiile scântei, nemuritori, o lume, ne sărbătorind cu toții ziua, dragii mei!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre urări, poezii despre trecut, poezii despre superlative, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Neomenesc, sentimente
Ce-o fi în sufletul pădurii când pierde toamna atâtea frunze
Și marea oare ce-o simți când nu mai poate atinge trupuri?
Orașul cum de nu se plânge, când în vacanțe-i pleacă grupuri?...
La cinema câte amoruri deplâng albitele de pânze?
Și parcurile n-or fi triste când recele copiii alungă,
Iar râurile de-aia îngheață, că susur nimeni nu le-ascultă?
Cum strada tace necălcată, se strânge în sine, plumb de mută?...
Doar cimitirul suflet n-are; nimeni nu-i pleacă... stă să plângă!
Rămân, să-mi iau asupra tot, ce-mi lasă pe inimă... o dungă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre râuri sau poezii despre plumb
Drumul cunoașterii
Ca eu să te cunosc,
mai întâi trebuie să-ți efleurez privirea,
apoi să-ți tulbur mintea ca un mosc,
să mă primești în gând, gândirea,
să iau un loc în suflet,
să-ți ating într-un tot tremur mâna,
de care să mă prind dintr-un răsuflet,
să mă apropii mult de corp, întins pe râna
pe care să-l pătrund
pe toatele intrări, cotloane
și unde să mă vărs profund
de mine, să mă uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
când dezbrăcat tot, gol
de umbre... numai o umbră pe pământ
e numai adevăr, nu se mai joacă rol,
ci numai pur și simplu dăruirea
total, până la oase... trosc,
când e doar câteva minute fericirea
de-a fi, să pot să te cunosc
și să mi te repet minute, ore, zile, ani...
ce fac din fire, firi, bălani...
pân' n-o să mă mai recunosc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre ore, poezii despre nuditate sau poezii despre minute
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre bine și rău, poezii despre ochi, poezii despre miere sau poezii despre lumină
Vrute speranțe
Când drum întins e-n așteptare
De pas știut, se înfrigurând
Când nu e semn de călătoare,
E precum gând te vrând, de vrând.
Când pista-i doar o decolare
De vise în dor, le acumulând,
Te aștept din zbor să-ți cer iertare...
Mă frâng privind, te vrând, de vrând.
Când marea are gustul tău,
Din pielea atinsă, îți înotând
O vară... îți jur, m-afund în hău,
De n-am să sper, te vrând, de vrând.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre prăpăstii sau poezii despre iertare
Ploios
Picură iar, cu bile ce se sparg peste necazuri noi,
Ca-ntr-un masaj benefic să adoarmă gânduri,
De la eșecuri, amânări, când nu mai merg zilele ploi...
Ce n-au mers niciodată de altfel, în atâtea, atâtea, atâtea rânduri.
E precum salt, când bați cu pas elanu-n groapă
Și-n loc de zbor te frângi rănit, întins pe sol,
Când încercări s-au terminat, orice speranță șchioapă
Și iar și iar, la linia de start, e numai vid, e gol.
E contra firii, a naturalului, cum picurii din nori,
Ce grei cum sunt se înalță în caier și se desfac flocoane
De alb imaculat, se murdărind în gri, adeseori...
Cum oare ghinion nu poate și el să se evapore-n broboane.
De rău s-ar putea stoarce, cum ce-i murdar se spală
Și, pus la vânt, cum visul, s-ar aroma balsam...
N-ar mai fi deznădejde, leac ar fi de-orice boală
Și tot s-ar șterge, pur, cum ploaia în pic... pe geam.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau poezii despre nori
Printre picături
Sunt femecat cum se prăvale apa
În șuvoaiele de picuri grei și ascult
Din Mariane, înecat mesaj, din groapa
Abisului adânc de timp, peste demult.
Mă-ncânt în cântul-ropot de pe tablă
În mii de cai galop; cum ralul pulmonar
Venit cu aburii -stând îngeri, ca să cadă-
Din tau, savană-n răget, rugă de altar.
Mă spăl prin canioanele din creier
-Odată cu torentul de-amintiri-
Mă prăbușind în melancolicul descreier
Necontrolat purtat, apos în năluciri.
Mă las atins de picurii-n masaj
Pe piele, din durerea răului de-azur
Ce-mi strânge timp în umed derapaj
De suflet răspândit, fără control, contur...
Am tremurul în barbă, dar sunt pur,
Spălat pe bronzul arămiu încins de soare...
Sunt tot topit și-o umbră de-abajur
M-acoperă, șoptind... "E ploaie și te doare..."
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre masaj, poezii despre durere, poezii despre creier sau poezii despre cai
Nestatornic
Cum oare copilu-i din mine și nu-i cum sunt eu, partenera...
Și gând ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Și cum de sunt eu de atâția de ani și-uit de mine, mă întreb în oglindă,
Iar visul ce îl am l-am avut de copil, l-am trădat, trădător... se perindă?
Cum inima îmi spune -ce-i drept că o am- și mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pură rămasă la fel către acceași se întreabă și ea- ne dezminte
Și nașterea vrută, adulată de toți, de ce-o tot girăm să ne poarte
Amarul de ani și ne zbatem să fim... Pentru ce subiect... Obiect, pentru moarte?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre naștere sau poezii despre inimă
Neguri deșarte
Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departe
Și nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?
Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,
Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?
De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?
Ori e deja acolo și face un pustiu
Din liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,
Acoperind seninul cu negrele-i cortine?
Întoarce-te! Lumina îți e aici, aproape,
E-n tot ce te-nconjoară, în cei ce te susțin,
În tot ce-n visul nopții îți e frumos sub pleoape
Și-n gândul ce mă-ndeamnă în brațe să te țin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativități înșelătoare
Sufăr cu timpul, cu care nu mă înțeleg,
Pentru că numai eu dau, iar el ia
Și, mă induce în eroare, căci tot el, zice, pune la-ntreg,
Iar de la mine tot se scade, pretinzând că doar el dă ceva.
Sufăr cu spațiul, mi se tot reduce din ce-am al meu loc,
Nu mai am un același acces, sunt uitat c-aș fi fost
Pe unde eram, îs acum alte chipuri, cheia are un cu tot alt breloc,
Cu efigie nouă... e doar scaunu' același, nu mai ocupa vechiul post.
Sufăr și de imagine, în lipsă, căci dispar, virtual
Nu se aude de mine, cum odată eram, subiect,
Nume propriu... doar așa raritate, îs doar rarul, un accidental,
O speranță ratată, de-o iubire odată, vreodată proiect.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli sau poezii despre descreștere