Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Vadim Tudor

Eminescu, la 33 de ani

Am vârsta christică, sfârșit de secol,
mă soarbe golul vremii înapoi
e viața mea cenușăreasa morții
ținută-n dreptul peșterii de voi.

Învăț să gust din toate, să mă mistui
cu ode-n metru antic mă-nfășor,
în părul meu a prins să înflorească
un liliac albit de-atâta dor.

Port tragedia pinilor de munte
sub care doarme un convoi de orbi.
tu, daimon rău, mândria mea nebună
în ce prăpăstii de ghețari mă sorbi?

La urma urmei, ce frumoasă-i lupta
chiar dacă-i strâmbă uneori, și grea,
chiar dacă mori cu dreptul tău în brațe
chiar dacă ei și-atunci te-or profana.

Așa precum e scris, să se întâmple!
s-or împlini scripturile în veac
eu știu că n-am greșit în fața țării
chiar dacă astăzi mă siliți să tac.

Îmi pregătiți de-acum o moarte lentă,
ați mai făcut-o și cu alții, știu
imperiul infiltrat ca igrasia
își cere jertfa câte-un spirit viu.

Și s-ar putea cândva să mă răpuneți
deși va fi destul de greu, vă jur
eu am în spate mânăstiri și codri
și siglele romane împrejur

Am în pământ un neam de oseminte
și altul sus, la fel de numeros
în cleștele acesta cine intră
e sfărâmat năpraznic, os cu os

Nu vă jucați cu pământenii țării,
sunt buni și blânzi, dar nu mizați prea mult
destule patimi ne-au rănit mândria
și ne-au spurcat lăcașele de cult.

Prea mulți ne spulberară în copite
pământul ca un mire fermecat
și aurul l-au ruginit cu sânge,
și pântecul fecund l-au ulcerat.

Lăsați această țară să rodească
să-și coacă pâinea, vinul să și-l bea
să-și crească pruncii fără de prihană
și viitorul cum și-l știe ea.

Nu scuturați voi roua de sub mierle,
nu veștejiți făpturile la flori,
în numele a căror drepturi sacre
parlamentați și vă simțiți datori?

Nu-i cal troian cabala voastră neagră
e un poney de bâlci, trăgând la dric
istoria nu are nici o roată
nu mai puteți întoarce, deci, nimic!

Mai bine v-ați întoarce voi acolo
de unde luați arginții putreziți,
noi stăm din veac la cina cea de taină
voi luați câte-o gustare, și fugiți

Vă zic o dată pentru totdeauna:
nu suntem colonia nimănui
de șerpi și de căpuși fanariote
suntem de-acuma până-n gât sătui.

E timpul, cred, să isprăviți odată
cu lenea și șantajul cunoscut,
au suferit și alții chinuri grele
și-au luat-o de la cap, și au tăcut.

Plecați-vă trufia, puneți mâna
pe plug și sapă chiar, că n-o fi foc
dați ascultare spiritului țării
și-acestor oameni fără de noroc.

Eu vă blestem prin gura celor simpli
crucificați pe dealuri și câmpii
sunt robii muncii și copiii țării
pe care voi îi vindeți, zi de zi

Ei nu știu toți prea bine ce se-ntâmplă
ei trag la jug, nădăjduiesc și mor
în timp ce saltimbancii și irozii
țes conjurații împotriva lor

Pe capul vostru și-al seminței voastre
să cadă veșnic sângele străbun,
fiți blestemați pentru aceste crime
pe care-aș vrea s-apuc să le răzbun!

poezie celebră de (1982)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 16 februarie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Voi parlamentari

Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident -înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Cojocariu

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
nu prea cred să fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.

Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot scriu.

Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtășești sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te miști prea repede
Și voi încerca -ți aduc aminte
Că unele lucruri pot dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puțin pentru mulți ani
Dacă știi niciodată nu voi putea
Să-ți alung toate temerile
Și nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot fac mai bine
E tot ce pot fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Oameni buni, încetați să vă mai întristați. Oare nu știți voi că tristețea vine din evenimente trecute ce se petrec în mintea voastră exact ca și când s-ar petrece acum? Oare nu știți că puteți să vă alegeți gândurile? Oare nu știți puterea de a decide ce e bine și ce e rău stă tot în mâinile voastre? Nu-i vedeți pe cei mai potrivnici decât voi, cu mai puține decât voi care zâmbesc și se bucură de ceea ce au? Nu v-ați dat seama până acum că ceea ce acumulați nu vă face mai fericiți? N-ați observat că și un zâmbet pus pe buzele încrâncenate ale unui om face să vă simțiți mai bine? Chiar trebuie să fiți egoiști înainte de a oferi? Dacă nu dați acum din leul vostru 10 bani, când veți avea 10 milioane, credeți veți oferi unul?! Fiți recunoscători pentru ceea ce vă oferă viața, căci este exact ceea ce aveți nevoie, chiar dacă nu e întotdeauna ceea ce vreți!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul

Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară

A fost o închinăciune a nației
În astă lume de dor și certuri
La Dumnezeu și bunul de Cristos
Sperând ca țării să-i fie de folos

Atunci au apărut ai noștri oameni mari
Oameni de știință dar și cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuși,
A fost un Noica, Tuțea, și un Aron Cotruș

Asupra țării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge și ură au apărut
Puhoi de bolșevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare

Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Țărâna să le fie ușoară celor ce nu mai sunt
Celor ce țara și-au iubit-o sub sfântul legământ

Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
Să văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Puric

Blestem de om sărac

Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani –
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!

Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!

V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.

Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.

Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării strângeți roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!

putreziți toți prin palate,
Toți spulberați să fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre omul frumos" de Dan Puric este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Denigratorilor lui Eminescu

Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.

El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!

Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.

poezie de din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Khalil Gibran

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în brațe
spuse: "Vorbește-ne despre Copii".
Și el glăsui.
"Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea
însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.

Puteți să le dați dragostea, nu sunt și gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteți vizita nici
chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați
să-i faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici ză-
bovește în ziua de ieri.

Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca
niște săgeți vii, sunt azvârliți.
Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta
și cu puterea Lui încordează, astfel ca
săgețile-I poată zbura iute și departe.
Și puterea voastră, prin mâna Arcașului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubește săgeata călătoare,
tot la fel iubește și arcul cel statornic."

poezie celebră de din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 17 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.

A noastră soartă

Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța urmașii
Vor trăi cum se cuvine.

Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.

Să cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.

Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut

Putem schimba istoria,
Clădim palate pe ruine
Nu să spunem asta-i soarta.
Va veni odată bine.

Am distrus ce am avut
Și căpeteniile sunt moarte
Dar doi oameni n-au putut
Să conducă-n țară toate.

Și acei care acum
Dau din gură ca-nainte,
Sunt acei ce cred că noi
Fân avem în loc de minte.

Însă noi știm răbdăm
Nu știu dacă bună-i calea
S-așteptăm ca peste toate
s-așterne uitarea.

Strigă suflete din groapă
Și copii rămași orfani
Plânge Dunărea de milă
Și ai țării veterani.

O lume-ntreagă ne privește
Milă este-n ochii lor
Când aud spun "săracii"
Simt -nebunesc și mor.

N-am avut de ei nevoie
Și sper că nici nu om avea
Căci nimeni nufără a cere
Cât ar fi viața de grea.

Va veni și ziua-n care
Ne vor cere înapoi
Ce-a venit într-o căruță
Va pleca într-un convoi.

N-ar fi pentru-ntâia oară
Când din bunătatea noastră
Alții foloase ar trage
Chiar cu mintea lor cea proastă.

Încredere s-avem în alții?
Doar în noi și e destul.
Căci de mila ăstor oameni
Îmi ajunge, sunt sătul.

Nu că am pierdut curajul
Sau încrederea în oameni
Da nu noi suntem cei ologi
Ci un popor de oameni zdraveni.

Și de credeți spun basme
Ia uitați-vă-n oglindă
Și ce veți vedea atunci
În al vost suflet să se prindă.

Veți vedea pe Ștefan, Țepeș
Brâncoveanu, Cantemir,
Pe Vladimirescu Tudor
Și pe viteazul Mihail.

Poezie aveți în sânge
Coșbuc, Goga, Minulescu,
Oameni de popor ca Creangă
Visători ca Eminescu.

Acești oameni, oameni mari
Vin dintr-un popor tot mare
Și cu ei noi ne legăm
Într-o națiune tare.

Și cum spun eu ce gândesc,
Spuneți ce aveți pe suflet.
Au venit vremurile-n care
Viața este fără scrupet.

De-a lungul anilor și-acum
Cu toții știu că îndurăm
Dar nu ne provocați prea mult
Căci încă știm să și luptăm.

Și-odată sângele când fierbe
Greu se poate domoli
Și toate-armatele străine
Nu ne-or putea iar potoli.

Feriți- dușmani nemernici
Feriți-vă de cei ca noi
Căci când e unul la necaz
Vom fi cu toții stil pe voi.

Noi v-am primit cu pace-n suflet
Când în pace ați venit
Ați venit cu gânduri rele
Peste graniți v-am gonit.

Ați plecat cu capu-n piept
Din istorie ne-ați șters
Dar în a istoriei poezie
Încă mai lipsește un vers.

Acel vers suntem doar noi,
Oameni simpli, doar români
Dar noi încă n-am uitat
Cine-au fost ai noști bătrâni.

Avem suflete curate
Și a noastră țară încă
Pe meleagurile lumii
Este cea mai-naltă stâncă.

Nu-i din aur ca a voastră
Nu sclipim doar în afară
Dar de vi la noi în iarnă
Vei pleca crezând că-i vară.

Seara ne plimbăm pe stradă
Nu avem inima mică
Nu ca voi frică de oameni
Doar de Dumnezeu ni-e frică.

Și acum că știți ce suntem
Știți ce-nseamnă omenie
Pot spun veniți în pace
Și prieteni vom fi pe vecie.

poezie de
Adăugat de Robert BotschSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Lucian: Și dacă, spre exemplu, vom sosi pe 29 ianuarie 2101?
Traian: N-ar fi convenabil pentru voi, pentru că misiunea planificată în căutarea voastră ar fi fost deja demarată cu o zi înainte; v-ați putea chiar întâlni pe drum... Desigur, dacă nu v-ați întâlni, cei porniți în căutarea voastră, ar putea fi anunțați să se întoarcă acasă, la acea dată încă putându-se păstra legătura cu ei; însă voi ați fi faliți; fără banii din conturi, care odată scoși, nu vor mai putea fi recuperați așa de ușor.
Alex: Lăsați, dom' director, că nu pentru a ne îmbogăți plecăm noi. N-ar fi nici o pagubă!
Nistor: Desigur; ce-am avut și ce-am pierdut?!
Lucian: Totuși, ar fi preferabil să ne întoarcem înainte de acea dată, nu din considerente materiale, pentru că nici unul dintre noi nu se gândește la bani.
Traian: Luci, cu tine la conducere, în funcția de comandant al misiunii, am convingerea că vă veți întoarce toți teferi și la timp, nu veți întârzia, deși nu din interese financiare; știu că nu acesta-i scopul vostru. Dar știu sigur -ți vei face datoria așa cum trebuie și că-ți vei conduce colegii spre un succes garantat.
Lucian: Mulțumesc, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
nu e totul bine-n țara mea.

Puteți să mă-ntrebați: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos și pe-ndelete:
- Eu știu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit și nervi și timp și viață,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muche de cuțit.

Puteam -mi fac în alte părți avere,
Puteam fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toți servii,
Să-l rod meschin și fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toți nervii
Și ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Țară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferință?
Nu-mi dați cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia ființă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Și n-am să pot -ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nvețe nebunia blestemată
De-a-i fi ușor când țării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toți o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deși putea zbura, dacă voia.

N-aveți la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala -mi luați,
Un singur leac îmi trebuiește mie:
Să-i pot vedea pe ceilalți vindecați.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numește Țară
Și leacul este ea și numai ea.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Cornelia Georgescu

Nistor: Mai mergem mult, șefu'?
Lucian: Nu știu, . De ce, te-ai plictisit cumva, ori ai obosit?
Nistor: Nu, șefu'. Dar claustrofobia mea...
Lucian: Văd ți-ai ținut-o destul de bine în frâu până acum. Cred că mai poți rezista puțin.
Nistor: Poate. Și totuși, n-am înaintat destul? N-ar trebui facem cale întoarsă?
Lucian: O să ne întoarcem, Nis, fii liniștit! Dar nu chiar acum. Ai răbdare.
Nistor: Nu-i vorba de asta, șefu'. Dar cred că am văzut detul pe ziua de azi. Dacă vrei, putem reveni și mâine, chiar mai devreme, de dimineață și putem continua.
Lucian: Cum?! Ceilalți... Vreți să ne întoarcem chiar acum?
Mihai: Știu și eu, Luci... Poate n-ar trebui întârziem.
Lucian: Nici nu vom întârzia. Totuși, mi se pare prea devreme să ne retragem.
Alex: Poate... Dar să nu pățim ce ați pățit voi doi, săptămâna trecută... Nu se știe niciodată.
Lucian: De asta ți-e ție teamă, bătrâne?! Nu cred că ar fi o problemă. Nu de data asta. Și nici nu cred că se va întâmpla așa ceva. Dar chiar de s-ar întâmpla, acum suntem toți, în grup, îl avem și pe Robby cu noi, deci, ne-am descurca. În plus, domnul Kuny ne monitorizează, ar observa imediat că s-ar întâmpla ceva, deci, n-avem de ce să ne facem astfel de probleme. Eu zic să mai înaintăm puțin, dacă tot am ajuns până aici. Voi ce părere aveți?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de copiii mei...

Nu vă speriați copiii mei,
Când va tuna și fulgera afară,
E dorul meu ce vine la voi
Și care pe voi vă cheamă.

Mi-e dor de voi copiii mei,
Comoara mea cea sfântă...
strâng la al meu piept,
Cu-o dragoste adâncă...

Chiar dacă astăzi părul meu
Pe la tâmple mi-a albit,
Voi sunteți tot copiii mei,
Pe care eu mult i-am iubit.

Și chiar oriunde aflați,
De mama să nu uitați,
eu mă rog în fiecare noapte,
Ca domnul să vă de-a sănătate.

poezie de (17 august 2017)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu n-am murit. Doar am plecat puțin. Revin

În memoriam: Paul Goma

Ca să le fie bine
Celor ce mă critică mereu
Am să mă las de mine
Și de condeiul meu.

nu mai sufere în van
Că scriu prea mult
Mai bine dorm pe un divan
Citind doar cărți de cult.

voi lăsa de scris
Și de speranța ce-am avut,
Voi părăsi cel manuscris
Pentru care m-am născut.

Scriind, credeam zbor
Mă avântam prea des eu în tării.
De fapt, mi-a mai rămas să mor
nu mai fac tristeți cu ale mele bucurii...

Sunt o ființă luptătoare
Și nu cedez ușor,
Dar și răbdarea capăt are
În resemnări înfășor.

Nu am rănit o floare
În viața mea.
Am ajutat de la pământ la soare -
Răsplată am doar ura grea.

În viață bucurii am căutat
Și-am semănat la fel
Dar, pentr asta-s vinovat
Și din durere port intel.

Dar nu vă bucurați, călăi,
Voi nu ați biruit acum și nici odată.
Eu n-am murit, cum cred cei mai răi din răi
Doar am plecat un pic. Revin. Cu opera mea toată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Dacă voi mai pleca în această misiune.
Traian: Nu spune prostii; sigur vei pleca! Nu se va ajunge atât de departe încât... Fără tine, n-ar mai putea fi vorba despre nici un fel de misiune. Dar nu, nici nu vreau -mi imaginez o asemenea posibilitate. Trebuie să se rezolve cumva situația asta; ia spune, acum, dacă tot suntem în oraș, ai fi dispus mergem împreună până la domnișoara consilier acasă, să stăm puțin de vorbă cu ea și cu părinții ei?
Lucian: Poftim?! Nu, dom' director, mai bine nu!
Traian: De ce nu, băiete?
Lucian: Ce rost ar avea?
Traian: Am putea-o convinge să-și retragă reclamația; nu-i timpul pierdut.
Lucian: Nu, lăsați... Nu cred că ea și-ar retrage-o.
Traian: De ce nu crezi? Deci, ai supărat-o totuși cu ceva?!
Lucian: Nu, dom' director, n-am supărat-o deloc.
Traian: Luci, din cuvintele tale, așa reiese.
Lucian: Înseamnă m-am exprimat greșit, deși s-ar putea s-o fi deranjat faptul că de vreo câteva ori m-a surprins când fetele din Institut s-au năpustit asupra mea; dar nu-i vina mea, nu eu le-am provocat!
Traian: Luci, eu te cred, dar cine știe ce-și închipuie domnișoara... Tocmai de aceea, pentru a evita pe viitor asemenea incidente, ar trebui -mi spui numele acelor domnișoare, să nu te mai deranjeze altă dată. Uite, îți promit chiar că n-am să fiu deloc aspru cu ele, nu voi lua măsuri severe împotriva lor, iar dacă nu va fi cazul, nu voi lua deloc, nici un fel de măsuri; vreau doar să le conving să te lase în pace.
Lucian: Credeți că ați putea reuși?
Traian: N-ar fi imposibil, dacă ele se vor dovedi înțelegătoare și cooperante. Te rog, Luci, măcar atât permite-mi fac pentru tine, dacă la domnișoara acasă nu vrei mergem, încercăm oprim acțiunea pornită împotriva ta; dă-mi o listă, măcar cu câteva dintre ele și repet, te asigur că voi fi foarte înțelegător cu acele fete, admiratoarele tale, iar tu știi prea bine că eu nu promit în zadar.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E timpul să plecați...

E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân' n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu...

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul să plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul... și-a expirat în van.

Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare...

Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă... tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură.

Uitați-vă în jur, place ce-ați făcut?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda... plecați cât mai e timp.

Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

De-o jumătat' de viată tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim... voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi...
Destinul prost fie... dar nu făcut de voi.
Voi știți locuiți doar în afară legii,
Să adunați prin furt averi și privilegii.

V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
Pe voi, ce-ați luat... și revoluția și morții.
Doar nu cumva vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

De dragul țării mele

De dragul țării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul țării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul țării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul țării,
-mi e așezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiți și voi la fel ca noi!
Păstrați mândria de român!

Fie binecuvântată
țara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu ne-ați înfrânt ( După Noi vrem pământ de George Coșbuc)

Creduli, deși erați din foști,
Ce-i drept, prin cap nu ne-a trecut
Că tot furați. N-am conceput
ne luați de proști.
Lacomi ciocoi, v-ați luat avânt
Călcând pe sacrul jurământ.
Și-atunci când ați lovit în noi,
Cu taxe și-alte dări purcoi
Și jug ne-ați pus, precum la boi,
Nu ne-ați înfrânt.

Astăzi, de-n fruntea țării stați,
Cu-apucături ca de satrap,
Vrem să vă intre bine-n cap
Că-n funcții cocoțați,
Sunteți că noi un vot v-am dat,
Iar voi lipseați, ori ne-ați sfidat.
Și-ntr-un așa solemn decor,
Văzând plenu-i dormitor,
În noi, sărman român popor,
Ceva s-a frânt.

Dreptate pentru potentați
Doriți, unul nu-i mai breaz;
Altă schimbare de macaz
Doar pentru-ai voștri "frați".
Cum să vă dăm noi crezământ
Când nu aveți nimica sfânt?!
zbateți pentru voi și-atât.
Speranța-n noi ați omorât.
Tot natul e posomorât,
Dar nu și-nfrânt.

Am vrea să știm ai cui suntem?!
Principiile-s vorbe-n vânt?!
De n-avem dreptul la cuvânt,
Ce drepturi mai avem?!
Au emigrat mame și tați.
Copiii noștri-au fost lăsați
La rubedenii, prin vecini;
Cuprinși de-nchipuite vini,
Privesc în zări cu ochi străini
Și suflet frânt.

În plen, cu greu vă adunați,
Să treceți aberante legi,
Al căror sens nu-l întelegi,
Când pentru noi votați.
În schimb, dacă primiți un pont
Ce vă mai varsă bani în cont,
Dați toți năvală-n parlament
Visând doar bani prin virament;
Elanul vostru-i iminent,
De neînfrânt.

Naziști, voi ne-ați catalogat,
Ne-ați insultat și umilit
Și prin noroi ne-ați tăvălit,
Că păsul ne-am clamat.
Vreți amnistii și grațieri,
Ce-s explicate în doi peri.
Cum de cei mulți vă doare-n cot,
Știm că în joc e-un mare pot;
Doar pușcăria-i antidot,
De neînfrânt.

Nu mai putem să mai răbdăm
Cum găști avide de șnapani,
Fură sub nasul nostru bani!
Cât să mai așteptăm?!
De mult ulciorul s-a vărsat,
ne-ați mințit și ignorat.
Până-n alegeri sunteți miei,
Ca mai apoi să vă dați zmei.
Nici de-ați fi neam de dumnezei,
Nu ne-ați înfrânt.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Foarte bine, frumosule! Așa e corect. Poate trebuia să ne fi făcut mai demult aceste promisiuni și astfel nu mai făceai toate aceste nebunii.
Lucian: Poate ... Nu mai contează ce-ar fi putut fi și ce nu. Nu putem întoarce timpul înapoi, pentru a îndrepta cele deja trecute. Important e ce va fi de acum încolo. Și v-am promis că de acum încolo nu se va repeta nimic de genul acesta! Asta pentru că aveți în continuare încredere în mine și doriți ca tot eu să rămân comandantul vostru. Și vă promit doar acest lucru se va schimba în comportamentul meu, adică va fi o schimbare benefică, sper. În rest, putem păstra totul așa cum este și cum a fost. Adică, tot prieteni suntem, tot astfel ne vorbim, eu tot nu vă voi da ordine directe, stricte, mereu am să vă ascult și voi ține cont de sugestiile voastre. mulțumesc pentru răbdarea de a mă fi ascultat, respect și vă iubesc pe toți, dragii mei colegi! Sunteți minunați! Și nu știu ce m-aș fi făcut fără voi... Atât am avut de spus. Acum vă puteți retrage. Consider că ați stat destul cu mine. În plus, nu mai rezist nici eu! Gata, oboseala își spune din nou cuvântul. Chiar trebuie să mă odihnesc... V- conduce până afară, la cercul colorat, dar mi-e imposibil! N-aș fi în stare revin în navă. Doctore, consider efectul somniferelor a trecut deja complet, dar oboseala a revenit în forță, deci, sper pot dormi acum.
Stela: Normal, frumosule, chiar trebuie să te odihnești. De putut, sigur poți, fără nici un risc.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Antistrofe

O, dacă voi, femei, ați veni
aici, printre noi, deși suferinde,
nu mai cruțate ca noi în viață, și totuși în stare
faceți din noi niște preafericiți.

De unde,
când se-arată iubitul,
îi luați viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine știe cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spațiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfășurați în mulțime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.

Voi într-adevăr mai sunteți aceleași?
Sunteți chiar aceleași copile
înghiontite în drumul spre școală
de un frate mai mare?
Voi, pure ființe.

În timp ce fețele noastre
se zbârceau, urâțindu-ne,
voi rămâneați pâine proaspătă.

Nici despărțirea de copilărie
nu v-atingea. Dintr-o dată
v-ați schimbat în ceea ce sunteți, dumnezeiește
și miraculos împlinite.

Noi, ca rupți dintr-un munte,
adesea de mici
colțuroși; uneori
ciopliți fericit;
noi, așchii de piatră,
peste flori prăvălite.

Voi, flori ale pământului, ale adâncului,
dragi rădăcinilor toate,
voi surori ale Euridicei,
voi care urmați cu credință
urcușul bărbatului.

Noi, adesea jigniți de noi înșine
lesne jignindu- însă, și cu plăcere,
și din nou la nevoie jigniți.
Noi, ca niște arme-așezate
cu furie-alături de somn.

Voi, ocrotindu-ne-acolo unde
nimeni nu ne mai apără. Ca un pom umbros
și îmbietor la somn e gândul la voi în reveriile celor însingurați.

poezie clasică de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce se cumpără argintul, chiar și de cea mai bună calitate, așa de ieftin? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!