Ritual
De pe buzele lumii șterg sânge și foc,
Morții își întrupează caricaturile pe loc!
Omenirea își lasă gândul desculț în neant
Și cu mâinile-n cruce s-ascund de atentat.
Neliniștea își întinde umbrele lungi,
Ritualul mărturisirii se lasă-n genunchi.
Dumnezeu ne-ascultă din spații adânci,
Frica de viață ne-așează pe brânci.
Iartă, Doamne, fântâna de sânge și foc,
Morții ne privesc în bătaie de joc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- poezii despre cruce
Citate similare
Miezul mocirlei
Fulgurații de foc și de sânge
Îngerul morții lacrimii strânge
Goluri de milă în plină durere,
Caninii se topesc de plăcere.
Foamea virgină-n cântec duios
Strivește greierul confuz, nemilos.
Generații iau repaus în neființe
Stropi de venin, înăbușite dorințe.
Luna risipește evantaie-n vitralii,
Arome de sânge-s în nări de canalii,
Crucea n-are astâmpăr în piatră,
În singurătatea-i umbrele latră.
Toamna se mută în torțe de fum,
Mii de iubiri împrăștie scrum,
Ocean de-ntrebări urcă în țară
Pe ceru-i de zgură a-nmiita oară.
Suntem hologramă aprinsă în foc?
Sau stirpea de azi e fără noroc!
Port imagini adânci în sufletul meu
Și miezul mocirlei crește din greu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- poezii despre ocean
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plesnește talpa...
Plesnește talpa în țărână,
Se-nalță sânge-n foi de carte,
Luna mai toarce fir de aur
Ca vrajă pentru lunga noapte.
Ecoul bâzâie ca-n oală
Nedeslușind văpăi de foc,
În mine un butoi de smoală
Își soarbe setea din noroc.
Plesnește talpa și curg vise
În dorul soarelui arid
Unde îmi pun pe axa lumii
Gândul iubirii, să-l aprind.
Amară-dulce e prigoana
Tălpii plesnite în țărână,
Se vindecă atunci când morții
Întind ușor spre noi o mână.
De cad, mă-nalț împărătește
Prin ușa visurilor mele,
Un ideal purtat în largul
Iubirilor zidite-n stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre idealuri
Sfârșit previzibil...
Soarele răsărise la apus într-un dans bizar de abandoanare a răsăritului...
Umbrele amurgului se dispersau într-un zbor cu viteze astronomice și lumina căzu pe pământ cu o greutate neînțeleasă și insuportabilă...
Lumea, îngrozită, într-un exod fantasmagoric se retrăgea spre păduri într-o degringoladă greu de oprit...
Țipete, groază, scâncete de noi născuți, o mulțime dezorganizată și surprinsă de cataclismul schimbării mișcării solare...
Cu puțin în urmă o bombă nucleară zdrențuise scoarța pământului în Siberia... Valul de fum radioactiv se împrăștiase cu viteza taifunului asupra lumii...
Un ocean de fum, un deșert în foc și fum, ca o reptilă flămândă șerpuia printre ultimile secunde ale vieții...
Aripi de înger pluteau prin labirinturile fumegânde ale aerului intoxicat cu otravă...
Undeva, un pui de căprioară, rătăcit de ciută își dădea ultima suflare...
Valul morții scormonea în măruntaiele Terrei, carbonizând pulsul interior al planetei...
Luna se apropie de soare, și într-un zgomot infernal își amestecară trupurile... bucâți de foc și piatră, într-un dans demonic se prăbușeau peste anotimpuri...
Dumnezeu, nemișcat, cu ultimile cuvinte: Iartă-i, că nu știu ce fac, își dădu ultima suflare, vărsând peste pământ lacrimi de sânge...
Un ocean însângerat își întindea aripile în univers...
Omul-neom își mai strigă o dată nebunia, declanșând iadul pe pământ...
Poate, un fir de iarbă, de sub cenușa Satanei, va fi un nou început...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre viteză, poezii despre lumină, poezii despre iad sau poezii despre groază
Vânătoare
Dumnezeu a ieșit la vânătoare.
Își încordează arcul,
Scoate din tolba cu săgeți o unealtă a morții
Și... liniște.
A greșit ținta!
Sânge?!
E al vecinului de la parter.
Dar el nu era un păcătos!
Nu contează.
Important e că Dumnezeu a tras cu arcul.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre vânătoare, poezii despre vecini, poezii despre greșeli sau poezii despre Dumnezeu
Ce frumos se lasă cucerită lumea prin foc și sânge!... Prin foc sacru, prin sânge albastru.
aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (iunie 2004)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre sânge, aforisme despre frumusețe, aforisme despre foc sau aforisme despre albastru
În visul păcatului
Noaptea albastră mi-a pus în vis păcatul
Tras pe buzele căpșunilor de două buburuze
Identice cu mirosul poienii în care caii pasc
Din părul tău așchii de foc cernut în spuze.
Noaptea albastră mi-a pus viața-n cupa
Vântului din care beau cu inima ecouri
Îngerii ce călăresc pe șeaua anotimpului
In vitrina împodobită cu false bibelouri.
Noaptea albastră pune aripi de încercare
Melancoliei din pista de aer cu brațele goale
Înfipte în spuza plămădită în poezia iubirii,
Peste caii mei buburuzele dau rotocoale.
Visele stivuiesc în cer jar de stele, în poiene
Fire din părul tău înnodat cu regina nopții
Unde își întinde hamacul răbdarea păcatului
Mai albastru decât rătăcita viteză a morții.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre vânt, poezii despre păr sau poezii despre poezie
Durerea urlă în hățuri de sânge
Pentru carnea de om sfârtecată
Asfaltul și macadamul latră,
Durerea urlă în hățuri de sânge,
Lacrimi îngheață, ochiul se stinge.
Aripa morții atârnă-n neștire
În firave statui albind de uimire,
Europa cu bunătatea-i măreață
Primește reculul cuvântului viață.
Aleargă pe-ascuns hainul, atacă
Prin propria-i făptură și pleacă
Fără iertare, fără omenie, oricând
Cu sufletul negru în cuib de pământ.
Europa cu bunătatea-i măreață
Primește reculul cuvântului viață,
Durerea urlă în hățuri de sânge,
Pacea renaște, pacea învinge!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre sculptură, poezii despre pace, poezii despre ochi sau poezii despre negru
Valea Morții
În Valea Morții pietrele au suflet,
Merg rectiliniu sau se tăvălesc
În vana lacului secat
De stelele cu iz lumesc.
Nu poartă vre-un veșmânt de ceară
Să toarne-n forme lungi cuvinte,
Nu caută-n învălmășeală
Nici arhitecții de morminte.
Totul e pașnic și mă miră
Că-n Valea Viilor mereu,
De-atâta ură și durere.
Ne tăvălim spre Dumnezeu.
Suntem noi oare pietre sfinte
Călcate de sfinți în picioare,
Sau suntem pietrele de moară
Născute în vieți trecătoare?
Albaștrii ochi ai cerului
Privesc mai curios ca noi,
Din vălul stelelor de noapte
Curge nectarul din puroi.
Dă mâna piatră, nu fi rece
Ca sufletul ce-l port în trup,
De-aș avea vieți din altă viață
Aș vrea o nafură să-ți rup!.
Așa aș vrea să scot misterul
Din torsul tău în văi adânci,
La urma urmei suntem frații
Înfrânți de propriile stânci!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre trup și suflet, poezii despre înfrângere sau poezii despre viticultură
Umbrele morții
Amenință moartea și seceră vieți
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceți
Și crucile-mbracă în alb cimitire.
Își caută prada în tot și în toate,
Ne cerne prin sită și schimbă destine,
Stau clipe de viață de cer agățate
Și umbre tăcute pășesc prin ruine.
Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerșindu-Ți speranțe, urcuș spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!
poezie de Angelina Nădejde (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre durere
Pe scenă
în balans
picioarele urcă neliniștea pe tavan,
ochii caută în tinda cuprinsă de flăcări, gândul nopții
cuvintele răscolesc emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng din rouă frunzele diminetii,
povestea de iubire intră în joc
secvențe rupte în intersecții dansează ritualul morții,
pe scara ce duce spre vis
gloria dă nume omului, efemeride vin la cină.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre povești de dragoste, poezii despre picioare sau poezii despre jocuri
Clipa
Magma fierbinte-a vulcanului
Depășește zona-nchipuirii,
În rostogolirea-n pat
Își jură dragoste mirii.
Idealul e-o veșnicie?
Spuma devine piatra ponce,
Dulcegăria de-o noapte
Se scrie cu sânge duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre promisiuni, poezii despre nuntă, poezii despre devenire sau poezii despre depășire
Forme
Eu mă-mbrac
Și ea se dezgolește.
Își pune sânii-n teasc
Și și-i strivește.
Abia aștept
Sacramentalul foc
Din care beau
Și ard
Pe-o formă
Cu noroc.
Mă-nalț în vraja
Clipei bachice
Visând, trăind, iubirea
Formelor tenace.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perseverență
Sprijinul aracilor
Și îngerii prind gustul vinului,
Lebăda fulgeră aripa destinului,
Stelele numără lumânările de ceară
Dosite-n suflete cu inima amară.
Tăria cuibărește marginea de foc,
Obrazu-noadă lăcrimări pe loc,
Pupilele cu semne de povară
Își îneacă oful în vin cu scorțișoară.
Cască neputința diforma plângere,
Butoaiele își pun sutiene cu ugere,
Toamna vrea să-și parfumeze gustul,
În clipele de taine prelungește mustul.
Eu te-am văzut, sămânță de lumină,
Citind răbdarea-mi paharelor din mână,
Și dacă vrei ca să trezești sugacii,
Nu mai visa, îi sprijină aracii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre must sau poezii despre lumânări
* * *
Cu umbrele în lesă oamenii trec
de o parte și de alta a minții
își fac în dreptul inimii un foc
din petale de cretă
adorm în mers
și se îmbrățișează într-un salut fad
în timpul acesta invers
ceasul îi întreabă cât este ora
iar ei în genunchi cad...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre ore, poezii despre inimă sau poezii despre ceas
Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblânzește deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când își căuta pulsul prin teroarea nimicului...
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre teroare, citate despre sperieturi, citate despre religie, citate despre puls, citate despre obstacole, citate despre moarte, citate despre gânduri sau citate despre Dumnezeu
Ne odihnim o clipă pe o rază
Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge și foc.
Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.
Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.
Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanțuri cuprins.
O mână întinsă robește cuprinsul
Armelor de sânge strânse-n cojoc,
Tu îmi dai din timp felii de pâine
Suprapuse-n săruturi de foc.
Ne odihnim o clipă pe o rază
Pusă între ramurile înfipte-n cer,
Un stol de fluturi zboară în stomac
Descuind al inimii mister.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai sau poezii despre sărut
Menandro
Pe calea lungă dintre doi
Îndrăgostiți de-o viață
Apar și umbre, apar și ploi
Și pete moi de ceață.
Copiii îi privesc zâmbind,
Le place a lor stare,
Cu farmec s-au trezit iubind,
Mai au o încercare.
Se țin de mâini, privesc prelung
La pozele pătate,
Așteaptă, Doamne, să-i ajung
În jungla de păcate.
De-aceea mă transform în leu
Și caut căprioare
Să le adap din curcubeu
Cu sânge din izvoare.
Și voi privi cum între noi
E dragoste și viață
Până când soarele în ploi
Depozitează gheață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre mâini, poezii despre lei, poezii despre gheață, poezii despre fotografie sau poezii despre curcubeu
Apă și foc
Hai să ne jucăm un joc:
apă și foc,
eu să îmi ascund sentimentele,
tu să mi le cauți,
când ești aproape să zici foc,
când ești departe să zici apă;
tu să îți ascunzi sentimentele,
eu să ți le caut,
să zic întotdeauna foc.
Hai să ne jucăm un joc,
să țină cât
toată viața
și
toată moartea
la un loc:
apă și foc,
foc, foc...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre apă sau citate de Gigi Stanciu despre apă
Revino
Revino mai des și îmbrățișează-mă,
senzația că iubesc revine și mă îmbrățișează
când memoria trupului se trezește
și o veche dorință-mi pătrunde iarăși în sânge,
când buzele și pielea își amintesc,
iar mâinile simt din nou vechi atingeri.
Revino mai des, îmbrățișează-mă noaptea
când buzele și pielea își amintesc...
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
și naște-mă bătrân
și abia apoi
adu-mă-n floarea tinereții,
când duc în spate a mea știință,
să fiu cu mintea de pe urmă
în anii cei frumoși,
să vin din moarte înspre viață,
să nu mai am în minte frica morții,
să stau încrezător în fața sorții
si de nimic să nu mă tem.
Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,
să-mi spună basme cu eroi,
acolo unde nu-s copii
flămânzi și goi,
acolo unde tot ce-i rău dispare,
acolo unde toți se bucură
și moartea moare!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre încredere, poezii despre știință, poezii despre tinerețe sau poezii despre supărare