O viață
Când m-am născut, nimeni nu m-a-ntrebat dacă doresc
Pe un pământ să stau o viață, sau dacă vreau ca să trăiesc
Ci pur și simplu m-am născut, într-un pătuț micuț
Fără să pot să mă gândesc, de ce chiar eu azi m-am născut?...
Când am crescut, nu mă gândeam la "ce va fi și mâine"...
Ci, mai inocent, în tot ce încercam să fac, să încropesc
Mă avântam în viață, neștiutor și fără nicio frică
Crezând că totu-mi aparține, și-n tot mă regăsesc!
Visând spre veșnicie, gonind sălbatic printre lumi
Scăldat în grația divină a celei mai frumoase pe pământ
Mă înălțam până la ceruri, ca să revin apoi tot frânt
Și să renasc în tine, din dragostea-ți curată!
Nu pot să cred că nu mai ești, și strig în inima-mi străpunsă
De dorul tău din nou mă prăbușesc, în agonia-mi cruntă
Încerc din aripi să mă-nalț, din răsputeri, nu vreau să cad
Dar tot mai jos mă lași purtat, te uiți la min' și nu îți pasă.
Și am căzut. Trezit în amorțeală, crezând că-s mort,
Vroiam să aud a tale șoapte, să cred iubirea ce ți-o port.
Abia acum am realizat, un amănunt ce clar că mi-a scăpat
Degeaba încercam să zbor, căci aripile... tu le-ai furat!
Râdeai, crezând că voi rămâne jos, zdrobit și fără de putere
Te îndoiai de-ele mele încercări, gândeai că-s fără vlagă...
Și totuși, e crunt când cineva te-nșeală, dar mult mai cruntă pare
Propria-ți înșelare, căci m-ai văzut puternic, cu mult mai sus, în zare...
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre aripi
- poezii despre viitor
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Să uit că fără tine nu mai pot
Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic mă voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.
Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.
Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.
Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.
Când mă privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.
Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre ochi verzi sau poezii despre nuntă
Dimineața-i de mătase
Eu cred că acum gândesc mai mult,
În astă dimineață de mătase,
Lumina soarelui eu o sărut,
Pe fața ta când s-arătase.
Eu cred că mă răsfăț prea mult,
Să fiu mereu în feerie,
Să te trezesc cu un sărut,
Pe fața ta din lenjerie.
Tu ești un vis de dimineață
Ș-așa vreau să mă trezesc,
Trecând ușor noi doi prin viață,
Frumos așa vreau să trăiesc.
Eu cred că singură pot să fac,
Tot ce doresc și să iubesc,
Că ființa ta e al meu leac,
Pe altcineva ca tine nu găsesc.
Eu cred că ziua trece-n asfințit,
Urmând ușor drumul pașilor
Ș-așa cu tine eu m-am trezit
Și azi și mâine, până mor.
poezie de Eugenia Calancea (10 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre sărut sau poezii despre răsfăț
Greșeli, schimbări și ajutor
Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.
Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.
Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.
Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.
Dar n-am vrut să fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.
Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.
Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.
Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.
Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.
Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre dorințe, poezii despre schimbare, poezii despre durere, poezii despre ajutor, poezii despre suferință sau poezii despre stele
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre foc, poezii despre devenire, poezii despre amintiri sau poezii despre alcoolism
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28
În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Fața Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?
Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătușa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?
Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veșnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?
Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?
Cînd sub păcat și cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi dorește,
ci vrea copii.
Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!
Și-ai vrut atunci din suferință
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.
O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor să-Ți fiu,
și totuși, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aștepți ca fiu.
Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Și totuși, Tu aștepți și-n mine
Mireasa Ta.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre legi, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre monarhie
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre școală, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet
Doamne
M-am maturizat rămânând aceeași...
Am crescut până ai spus Tu să mă opresc.
Pot vedea până unde decizi Tu că pot vedea.
Aud doar ce îmi este dat să aud.
Dar m-ai lăsat să simt, să gândesc și să visez fără limite.
Și totuși...
Ce să caute cineva ca mine într-o lume atât de rea?
Ce lecție m-ai trimis să-nvăț și, mai presus de toate,
Când o să mă-ntorc?
Chiar nu știi
Cât de mult mă doare
Să trăiesc într-o realitate în care nimeni nu mă înțelege?
Chiar nu auzi
Cum te strig plângând în somn și te implor
Să mă salvezi?
Chiar nu simți
Cum caut refugiu ca o corabie lovită de furtună care...
Respiră aerul unei lumi gata să o înece?
Chiar nu vezi
Cum mă chinui să trăiesc printre ei,
Rugându-mă Ție să nu devin
Una de-a lor?
Să nu fiu, Doamne, te implor...
Să nu fiu indiferentă
Și să arunc cu ură peste tot în jur,
Fără să-mi pese
Pe cine lovesc.
Nu știi?
Nu auzi?
Nu vezi?
Nu simți?
De ce taci?
De ce continui să mă speri cu tăcerea ta dureroasă?
Ce jucăm noi doi încontinuu?
Ce joc absurd și imatur?
Sau poate Tu vorbești
Și eu sunt incapabilă să aud?!
Ce drept am să te judec, Doamne?
Căci Tu oricum n-ai ține cont de fericirile mele...
Inutile
Tu deja m-ai binecuvântat,
Făcându-mă altfel...
Tu ai încredere în mine
Și nu m-ai părăsit nicio clipă
Pentru că știi că fără Tine
Nu aș fi decât
Una dintre ei...
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre somn, poezii despre salvare, poezii despre realitate sau lecții de engleză
Te rog, nu mă uita!
mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranța unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiți, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să știi!
îți promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!
iau din mine și vreau să-ți dăruiesc
totul, adunat în clipa din existența mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să știi!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de neființa mea
te rog,
nu mă uita!
arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrențuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aștept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus și el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă și de iarnă, putrezite,
aduți aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, și exiști cu adevărat
oare m-am înșelat?
sau
ești în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite și apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenușa rispită?
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre existență, poezii despre creștere, poezii despre toamnă, poezii despre timp sau poezii despre sânge
Îți aduc Isus onoare
Îți aduc Isus onoare
Și te laud și îți cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ
Cânt iubirea ta Divină
Și eu Numele-ți cinstesc
C-o viață fără vină
Tu mi-ai dat și te iubesc
A ta milă eu o cânt
Și iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veșnicie
Îți cânt Doamne a Ta Ființă
Pururea eu te slăvesc
Și Isuse prin credință
Ființa mea îți dăruiesc
Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat
Mai aproape azi de Tine
Și Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt
În Lumina Feței Tale
Ființele să ne zidești
Să ne fii izvor și cale
Pe brațe să ne primești
Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viață fără vină
Și un duh Ție supus
Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viața-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea
Ca să fim ai Tăi Isus
În veci și în veșnicie
Să-ți cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îți fie
21,21-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
M-am ascuns în gândurile tale
M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni să nu fiu găsit.
Să simt îmbrățișări fatale...
Să mor din dragoste rănit.
Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Și tot în gândul tău... mă simt eliberat.
Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Și-apoi... în tine... mă topesc!
De-i frunza veștedă pe ram
Și n-am căzut jos la pământ.
E că în mintea mea te am,
Și-adorm mereu cu tine-n gând.
Și m-aș ascunde-n infinit.
Să pot să beau al tău nectar.
Nectarul vieții fără de sfârșit,
Că doar pe tine în suflet te mai am.
Tulburător... dar parcă prea real,
Îți simt sărutul dulce pătimaș.
O clipă să visez... și-apoi dispar
Din gândul tău cel mai gingaș.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre superlative sau poezii despre sfârșit
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre frumusețe
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri
Vreau răspunsuri... încă mai aștept!
Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i a mea vină.
Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!
Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aștept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aștept
de-o viață
și unde-i bucuria
să mă răsfețe
în fiecare dimineață??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopți fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?
Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în față am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAȚĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!
Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găsești în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!
Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
să văd de am dreptate
în cele socotite!
Și dacă am,
tu VIAȚĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!
L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieții
mi-e secat?
Și dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viața
știu,
va refuza?
Nu-mi reproșa că am trăit
ca Hermes,
știu că da,
dar dat-am tot ce am simțit
și altora!
Cu prisosință chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoști,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aștept!
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie sau poezii despre smerenie
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre râuri, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Așa cum ești
Tu ești frumoasă-așa cum... ești!
Nu-mi vei clinti nicicând simțirea!
Până și zâne din povești
Ar fi geloase pe iubirea
Care mă mistuie, mă arde,
Dar să renasc tot ea m-ajută
Când ale tale brațe calde
M-ascund de viață de e cruntă...
Ești minunată-așa cum... ești!
Copil, femeie, soră, mamă...
Chiar și când te împotrivești
Iubirii din prea multă teamă...
Și nu mai căuta răspuns
La tot ce vreau, la tot ce simt!...
Privește-mă și e de-ajuns -
Iubita mea, ochii nu mint!
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre gelozie, poezii despre frică, poezii despre femei sau poezii despre copilărie
Nu vreau
Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.
Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.
Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.
De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre dor
Eu nu mă pot întoarce la tine...
M-am întregit în pieptul tău venind la ființă timpul
și m-am desprins de trecătorii reci ai lumii;
desăvârșit, am trăit înapoia ochilor tăi
și a trebuit să mă ancorez de soare
să mă închin copilăriei tale, ca un bărbat puternic ce eram;
Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine.
Am trăit pentru a te respira în loc de aer,
și te-am respirat atâta vreme cât să iau forma luminii ;
mi-au trecut toate rănile pe dinăuntru
rănile mele au rămas în rugurile tale
din care mai târziu se va naște nucleul unei comete.
Căutându-mă înapoia întunericului,
tu nu poți străluci fără mine.
Durerea a venit când mi s-a lipit umbra de pământ
și m-am văzut lumină ștearsă în pântecul amurgului;
alergam de pretutindeni într-un vid.
Singurătatea a venit
atunci când n- ai mai putut să mă întregești cu tine,
deși pământul
se făcuse din nou verde în muguri.
Dar totuși trăiesc...
Trăiesc în voia vidului
între văz și auz, între miros și pipăit.
Și alerg...
Alerg cu moartea încolțită-n mine
până la orizontul care nu se mai sprijină de cer;
răsăritul este peste tot, curge de pretutindeni.
Și totuși trăiesc...
Trăiesc într-o lacrimă de-a ta
și nu mai simt prăbușirea
care m-a desprins de lume.
Tăcerea a venit din ceea ce nu mai are chip
și am rămas o mână pământ.
Sufletul mi se rotește în inima întunericului;
se face luminos, mai luminos, și mai luminos...
Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot întoarce la tine...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară, nr 129, septembrie 2012. Revista Centrului Cultural Focșani (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Mitch: Am plâns ca un copil în noaptea în care te-ai născut.
Dawson: Pe bune? Nu știam asta.
Mitch: Cred că am plâns 24 de ore neîncetat. Ținându-te în brațe, erai atât de mic, mi-am dat seama că nu știam că pot iubi pe cineva atât de mult, atât de repede. Din tot sufletul meu. O parte din mine era îngrozită. Să crești un fiu depinde de destin mai mult decât ar crede multe persoane.
Dawson: Așa e și să fii unul.
Mitch: Ai dreptate. Cred că am realizat ceva astăzi.
Dawson: Ce?
Mitch: Că datoria mea ca tată nu este să îți ofer totul despre viață, pentru că adevărul este că nu știu nici eu tot. Datoria mea este să încerc să te ajut. Și din când în când să potrivesc piesele unui puzzle.
Dawson: M-ai ajutat, tată.
Mitch: Sper. Dar viitorul tău, speranțele tale.. îți aparțin. Nu lăsa pe nimeni să-ți stea în cale. Nici măcar pe mine.
Dawson: Întotdeauna m-ai împins să fiu eu însumi. Să gândesc singur. Am făcut doar ce m-ai învățat.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre ajutor
- citate despre învățătură
- citate despre viitor
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre tată
- citate despre suflet
- citate despre prezent
- citate despre plâns
Raiul e prea departe...
Vreau să mă scufund
Spre fundul apei,
Mai adânc și mai adânc,
Până când voi rămâne fară de oxigen.
Caut adâncurile de comori,
Dar nu găsesc nimic
Sunt numai gunoaie
Apoi vin sus,
Doar pentru a mă scufunda din nou.
Vreau să mă avânt ca o pasăre.
Să fiu liberă ca ziua de mâine.
Vreau aripi pentru a obține,
Un zbor pe puntea raiului.
Branhiile sunt, de asemenea, eficiente
Ca să mă pot ridica la suprafață,
Iar în caz de cădere liberă,
Aripile mă ajută,
Să revin pe pământ.
Pământ, aer și apă,
Toate au fost pictate,
De Domnul pentru noi.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre păsări, poezii despre pictură sau poezii despre oxigen