Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Wang Wei

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrânețea mi-a devenit companion.
Din greșeală, într-o viață trecută, m-au făcut poet.
Unei existențe – căreia nu-i mai aparțin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moștenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză, spaniolă și portugheză.

Citate similare

Traian Abruda

1960, toamna

mama mea a fost spirt
de deșteaptă și a murit în 2011

tatăl meu a boxat prin portul constanța
la numai 17 ani – a murit liniștit în 87

fratele meu bine mai tânăr a mu
rit anul trecut fratele meu a murit

eu m-am născut din părinți
naturali în 1960, toamna

fiica mea e la londra – ea nu
spală vase de sânge

și mai scriu poezii ca să nu
omor benevol niciodată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Juan Calero Rodriguez

Nostalgie

Azi m-am întors la fosta mea casă
dar n-am putut intra.
E plină de amintiri.
La ușa ei este țara mea,
orașul meu, poporul meu, viața mea, lumea mea
fără a putea să le cuprindă.
Nu-mi mai aparțin.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Percy Bysshe Shelley

Tatăl meu care era proprietarul prăvăliei de pantofi
Și care devenise bogat potcovind cai
M-a trimis la Universitatea din Montreal.
N-am învățat nimic acolo și m-am întors acasă,
Cutreierând câmpurile cu Bert Kessler
Si vânând prepelițe și rațe sălbatice.
Pe Lacul lui Thompson trăgaciul armei
S-a agățat de copastia bărcii
Și glonțul mi-a făcut o ditamai gaura în inimă.
Un tată iubitor a ridicat deasupra mea această piramidă de marmură,
Pe care un artist italian
A sculptat trupul unei femei.
Lumea spune că cenușa din urna cu numele meu
A fost împrăștiată peste monumentul lui Caius Cestius,
Undeva pe lângă Roma.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

O fiară desăvârșită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Metamorfoză

o râpă de singurătate s-a așternut între noi
când ai atins cu vorbele tale
timpul prezent
durerea mea s-a așezat zacă pe caldarâmul tăcerii
iar eu neputincioasă o priveam ca pe o străină
i-am presărat în picurii de lacrimi
cunună de mărgăritare
iar veninul l-am așezat
în pocalul nestins
al Iubirii

un nor de ură se plimba peste sufletul meu
când ai plecat ca un fugar din
viața mea
nedumerirea mea s-a răstignit pe Crucea Învierii
iar eu împietrită o contemplam ca pe o Apocalipsă
i-am făcut corăbii
din suspinul meu
iar catargul l-am ridicat
pe puntea îngustă
a Speranței

un oftat repetat îmi derula amintirile
când tu ca un Don Quijote rătăceai
prin lume
iertarea mea se amăgea cu otrava minciunii
iar eu debusolată o țineam la piept ca pe o fiică
i-am făcut leagăn de orhidee
din durerea mea surdă
iar pe stative i-am împletit
în zale de rubine
rugă
de Împăcare și Armonie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

* * *

aș vrea îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care le poți mirosi
și cuvinte pe care
poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
putea să îți scriu
cum e mori
din viață în viață
sufocat de neputința regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aș putea putea
de ce nu
îți povestesc draga mea
cum e te faci că ești viu
milenii după milenii
și ceilalți se prefacă
că te cred
dar gândesc
ar fi prea trist
îți scriu
despre toate aceste nimicuri
și plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puțin ciudat
nu-i așa
primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...

putea să îți scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gura mea

uită formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă

inima mea uită de maniere. inima mea uită aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.

laura, laura, laura.

îi repet din nou numele, iar și iar, în mintea mea, ești laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o să mă îndrăgostesc de ea.

acel păr castaniu pre
face praf
pre
fac ne
afectat de acei ochi albaștri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum cheamă

dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi

o să-i zic:
laura.
zâmbește.
zâmbește din nou.
o să mă îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbește.
zâmbesc.
mergem în aceeași direcție.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgostești de mine.
vei fi a mea.
ești a mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

Scrisoarea

aș vrea îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care le poți mirosi
și cuvinte pe care
poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
putea să îți scriu
cum e mori
din viață în viață
sufocat de neputința regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aș putea putea
de ce nu
îți povestesc draga mea
cum e te faci că ești viu
milenii după milenii
și ceilalți se prefacă
că te cred
dar gândesc
ar fi prea trist
îți scriu
despre toate aceste nimicuri
și plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puțin ciudat
nu-i așa
primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...
putea să îți scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sara Teasdale

Visele din inima mea

Visele din inima și din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.

Dacă acesta ar trebui să mă părăsescă,
Prefer mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Și au fost apoi uitate – ca ploaia de mai ieri.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 28 decembrie 2017.
Distribuie
Mirela Crâșmaru

* * *

Niciodată atingerea
nu a fost mai delicată,
ca în noaptea în care m-ai iubit
cu Cerul în palme,
iar mâna ta nu a fost niciodată mai blândă
și mai catifelată, asemeni unei petale roșii
de trandafir răsfirat pe pielea mea albă.

Niciodată până atunci
nu mai simțisem tâmpla ta
atât de aproape de inima mea
pulsând
eternitate..

Știi?
Niciodată Eu
nu am mai iubit Cerul
la fel ca în noaptea aceea
Iar Tu
niciodată nu ai mai ascultat
glasul Lunii
în pieptul meu
șoptindu-ți numele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenul meu

Prietenul meu a venit aseară la mine,
Abia mai respira. Ce ai? l-am întrebat,
Ce e cu starea asta îngrozitoare?
S-a așezat încet pe podea, cu fața lui dumnezeiască,
Nu se mai ținea pe picioare.
Ce s-a întâmplat? îl întrebam eu, ce s-a întâmplat?
Nu părea să mă mai cunoască.
Privea dincolo de mine și atât,
I-am atins cămașa, era udă de sânge,
Avea o rană strălucitoare la gât.
Nu plânge! i-am spus dintr-odată, nu plânge!
Deși nu plângea. Privea dincolo de fereastră,
Era înspăimântător de frumos,
Dar nu mai avea nimic sub cămașă,
Nimic din penajul lui fabulos,
Doar două cioturi însângerate,
Doar două răni din care sângele șiroia.
Unde-ți sunt aripile? l-am întrebat
Unde-ți sunt aripile? am urlat.

poezie de din Fața ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Eram pregătită să scriu un poem

dar noaptea a venit brusc
ca o lovitură de topor în creștetul zilei
și am început plâng
până când o mână caldă
mi-a șters tristețile

eram pregătită îndur tăișul aspru al cuvintelor
dar fereastra s-a spart din senin
ca și când o inimă s-a izbit de ea
și noaptea sângera tot mai tare
iar plânsul meu se aduna într-o palmă atât de caldă
încât am crezut că s-a făcut dimineață

eram pregătită să scriu un poem
al unei vieți
în care nu mă mai recunosc
poezia mea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Constelații

ar trebui -ți vorbesc
despre oamenii din ziua de azi
cu ură și brutalitate
astfel încât la despărțirea ta
de acest pământ
să nu regreți nimic
stai cu ochii ațintiți
spre constelațiile în care
ai visat mereu ajungi
să nu mai privești
niciodată înapoi

în spatele tău nici măcar mormintele
celor dragi n-au rezistat
nici măcar mormintele
ultimilor înțelepți
să nu te mire ce s-a întâmplat
cu noi în această vreme
întreaga planetă a fost profanată
clipă de clipă
de noii zei ai distrugerii
iar din cenușa cărților
niciun imn închinat vieții
nu s-a mai ridicat

privește așadar constelațiile
fărâme de amintiri
din lumea unui Dumnezeu
care a coborât pe pământ
și a devenit om
pentru a cunoaște
sentimentul sfârșitului

oh, suflet al meu
zburdalnic printre atâtea făgăduințe
te-am rostogolit prin cuvânt
peste văile timpului
doar pentru a cunoaște sfârșitul?

pentru cine mai curge
ultima lacrimă?

poezie de din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Salcia

Legata de un sentiment crud,
Ma contopesc intr-un mod armonios
Pe lemnul unei emotzii noi.
Prin nervuri de salcie,
Vibreaza cantece de cor.

Intind mana,
Prinzand un fir invizibil,
Firul unei amintiri,
Franturi din mintea mea,
Se nasc si se imprima in salcie.

Si cu mine, din tine,
Stau si scriu cantece
De dragoste pentru cei care,
Nu ii mai pot iubi.

Sufletul meu se inaltza,
In bratzele tale primitoare,
Salcia mea, protectorul meu.
Imi esti complice al sentimentelor.

Ma nasc in tine,
Reusesc sa ma imprim,
In tine, prin noi.
Distantza ce ar fi fost sa fie milenii,
Stralucind acum in esentza ta,
Eliminand vidul.

Pacea si linistea mea,
Toate gandurile mele
Se regasesc in tine,
Salcie....

poezie de (29 martie 2011)
Adăugat de Dorina ArdeleanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Stilul de viață

Am stilul meu, nimic nu schimb
Nu vreau, nu pot si nici nu stiu
Ca sa privesc altfel in zori
La multi, grabitii trecatori
Care au gand departe dus
Si pentru ei desigur nu-s
Decat persoana oarecare
Venita-n drum din intamplare

Am stilul meu de-a exista
Si pentru nimeni n-as schimba
Nici vorba mea nealterata
Nici patima din gand curata
De a trai cinstit si drept
Chiar daca pasul mi-e incet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După ce am câștigat Oscarul, salariul meu s-a dublat, numărul de prieteni s-a triplat, copiii mei au devenit mai populari la școală, măcelarul meu s-a dat la mine și menajera mea mi-a cerut o mărire salarială.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toți bărbații

Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea –
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi -și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
Aș dori, chiar toți –
Unii tineri, veseli,
Alții deja morți...
ierte,
când nebună cer –
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.

poezie de din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Cărtărescu

Mi s-a întâmplat în această viață cel mai trist lucru cu putință: dintr-un poet am devenit un autor.

în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Am făcut o greșeală

Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.

Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.

Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.

Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.

Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat că dreptatea-i universală
Și m-au furat toți... m-au lăsat cu mâna goală.

Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.

Am făcut o greșeală...
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.

Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!

poezie de (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joey: Pacey, am vrut -l văd pe Dawson în seara asta nu pentru că pentru patru luni a fost iubitul meu, ci pentru că mi-a fost prieten aproape toată viața. Și ca prieten, l-am rănit foarte mult și nu m-am simțit mai puțin vinovată în aceste trei luni. Așa că da, am fost preocupată, m-a făcut să-mi pierd șirul gândurilor, dar inima mea? E de nestrămutat. Trei luni în care am cutreierat mări și oceane nu au reușit să o zdruncine și nici nu o să las nesiguranța ta facă asta. Inima mea nu a plecat niciodată de pe barcă. Nu te-a părăsit niciodată. Și din câte observ nici nu o să se întâmple asta prea curând.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce să scriu într-un eseu despre dorul meu de școală? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!