Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Copac

Mă îngroș de viață, ca inelele de pom
Și mă răsfir în mințile de cunoscuți, prieteni.
Mai pic, prin accident, de frunzele căzute, dorm
Și mă dau fruct, sau con... de umbră, mă amestec ceteni.

Îmi pun platane, să mă încânt din pliscuri
Și rădăcini m-afund în amestec cu de-ai mei.
M-agăț sămânță, să nu pierd lumina de pe piscuri
Și-mi privesc umbra în fel și chipuri, ard scântei.

Mă îndoiesc de atâtea vânturi, că n-am scut
Și mă mai frâng, dar rămân drept, ramuri îmi strâng
Încet, încet mă umplu scorburi tot... Un început
De gol, ce-o fi o zi, un ciot, ce ploile îmi plâng.

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Decont

Îmi fac decont de ruperi
dintr-o memorie uitată
călătorind cu gândul în tavan
cu ochii ficși, uscați
din când în când,
în rest au licărul de neavând
figurile de tați
ce-au părăsit copii taman
când școala nu e terminată...
și veșnic vor trăi cu întreruperi...

Îmi sunt și colegii
sau prea mulți prieteni
ori simpli cunoscuți, de-un leat,
ce nu-i zăresc pe străzi
deși cu dor îi caut!?...
Este ca-n meciul cu balonul aut
când nu e nimeni -l arunce înspre corzi
și-alergători pe-o ață totul au lăsat
în cursa doar de dus, sub ceteni...
din dat c-un zar și n-au trișat, oh, blegii...

Și-ncă se duc, se pare c-au chemare
de schimbat de... țară
și-acum pleacă ușor
--i doar democrație-...
dar nefast le pleacă și copii
indiferent mai tineri, sau maturi de-ar fi...
se duce-o seminție
din care-s sigur parte și-am să mor
la fel, așa-n nepusă masă, într-o doară...
căci tot remarc, nu se răspunde la-ntrebare...

Deja e-un rău imens de gol
că tot mai greu regăsesc,
caut printre alții ca și mine...
și nu-i chiar dacă mă tot uit în jur
și-mi caut dialog... nu un oarecare
c-așa sunt eu; ce nu cunosc, doare
și încă nu-mi vreau tur
c-am încă ceva sacru-n vine
și-o groază de istorii le povestesc...
îmi joc propria piesă tot mai greu, n-am parteneri de rol...

Aș putea da-neștire nume
poate-n "attach" la câteva imagini
-din cele ce cu siguranță-ncurc-...
ca-ntotdeauna n-am dat importanță
la ce nu mi-e profund util...
aproape o rușine, eu plecatul în exil,
în loc să mă fi străduit, nu-n aroganță
de trecător așa prin viață, doar să mă descurc...
Sunt vinovat, fără de margini,
poate de-aia-ncet, încet, rămân singur pe lume...

poezie de (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzători

Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.

Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.

Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.

Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.

Vă vând asigurarea vieții, după moarte,
Oricum nu vă servește la nimic.
Vă vând și diplome, fără faceți carte,
Doar semnați primirea când dați bani în plic.

Vă vând averi, ce n-ați putea avea...
E prin notar, legist, judecător.
Nu-i important, fii tu al cuiva;
Costă un pic, dar ești... moștenitor!

E țara unde totu-i de vânzare
Și nu doar bunuri, tot ce nu gândești.
Cu ban, nu-i adevăr, banditu-are crezare;
Dintr-un țigan... ai vițe împărătești!!!

poezie de (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce...

... nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng,
parcă știu dinainte, fără nimic știu, că mă frâng, frâng
epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt
și n-am minte deloc, nu știu cum e voiaj, cât de crunt, crunt
cum înconjur de zâmbet, -l pot crede, când pot ce să cred, cred
e numai frumos și doar bine o să fie, bun purced, îl purced
căci mângâi învăț, că mă mângâie palme și noapte și zi, zi de zi
mi se spune, mereu, nu înțeleg mai nimic, mi se spune c-așa tot va fi, tot va fi
și se pare vreau, răsfăț căci cuvinte presimt, oh presimt,
nu mă las, îmi strâng mâna în gingii că n-am dinți și mă mint, mint
la rându-mi, de mic, fiindcă am crez -s cu toții la fel, tot la fel
ca și mine un nud, orb aproape, ce plâng după același model, ce model
imperfect și cum minte n-am, cum, cum de naște din bun orișice, orișice
ce se adude în ecou undeva, într-un rid de pe frunte, ce-i plină de riduri... de ce e, de ce e, e de ce?

poezie de (25 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"My way"

Îmi flutură petalele, ce-am rupt fac parfumuri,
Pe lângă simț, tuleie, ce-mi freamătă emoții
Când pașii nu-i aud, pășind uitate drumuri
Ce tot percurg, copil, duc sfârșitu-mi sorții.

Îmi prind pupila-n larg s-adun imens lumină,
S-o sparg, când n-o mai fi, în cremene, scântei,
Ce până atunci le arunc din piatra-mi bizantină,
Rostogolind din ea nisipurile-mi "on my way".

Mă strâng, tot arcuit, din multele parcursuri
Ce-mi ard corpul de atins, de-nflăcărări-femei,
Jertfite pe-un altar de-amor, zorind apusuri
Ce încă-mi plutesc lacrimi, spălându-mă-n my way.

Privesc la mâini, ce întind spre chipu-mi din oglindă
Să-l reîntorc ca poza cu dată din album,
Din lumea de atunci zâmbind, azi suferindă,
Pe care-o port doar eu, de atunci într-un acum.

Sunt o scrisoare pusă, ce tot eu o citesc,
Căci a ajuns tardiv, cum timpul nu-i temei
Să-l am un alibiu, sunt cel ce pășesc
Pe aleea în rătăciri, ce-o tot parcurg, my way...

... Ca întindere de bun, ce-o vreau s-am biografie,
Scrisă model de suflet la zmei, holteii-mi zei
Ce-mi populează mintea, o scorbură în hârtie
Ce-o umplu, un zețar, c-un cenușiu my way.

N-am nicio clipă gândul că nu voi fi o zi,
Pentru că nu am vină ceară condamnare
La tot ce am fost, o parte, fără a se ști c-aș fi...
Că-s din cei cu pedeapsa ce nu mor fruct... cad floare.

poezie de (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Damnate citadele

Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, -nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp schimb, înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".

înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".

Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!

Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, strige-un vinovat; "Greșești!"?"

Mi-a rămas lângă, o resursă, s-o întreb pe ea; "Mă mai iubești?"...

poezie de (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndoieli

Străbat de ceva timp un spațiu ce mi-l umplu
Și culmea, nu mai știu cum sunt, de însumi îndoi,
Neștiind de poame oi face din acumulările-mi altoi,
Cum pom, de-i alipești o creangă și alta, e singur, el... și cuplu.

Tot m-am pretins deștept, cu limite rigorii,
Căci am acumulat propriul știut, citite,
Cu crez de evoluat din gloatele cernite,
Colorând sub meninge un cenușiu valorii.

N-am fire de pretenții, înot în modestie,
Dar rămân uluit când vorbe îmi sună gol
Printre emuli de zise, ce poate își scriu vreun rol,
La fel și ei, cerșind cununi în tuș, hârtie.

Numai emul, fostul, l-am tot crezut arhaic,
Îl convertind adesea cu schimb de emulații,
Blajin pozând în critic la false disertații,
Când limba-i ponosită, cum mistic ar fi laic.

Revin, se îmbătrânește, dar parcă înspre copil,
Căci numere-s pe deget de câte fac o sumă,
Din adunat de-a ști... cum pom nu e-o legumă,
Ca de-aia din sămânță, din nou, din pueril!

E tot mai plin Pământ de mult futil de lene,
Se cască adânc abis între știut, prostie
Și, ce va fi e mister; de neștiut reînvie,
Sau poate-i alt știut... de carnivor din gene?!?

poezie de (23 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răvășiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără știu, deodată.

Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!

poezie de (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptare

Aștept să-mi spui, ca-n ultima instanță,
Ce-mi ceri ca să mai stai cu mine,
C-am martori mulți îți câștig creanță
Să crezi ce-ți zic; ce mult țin eu la tine.

M-am dus mângâi chipuri pe altare
Și m-am pierdut cu mintea sărutându-i,
Visând mistificat pe tine, arătare
Ca o fecioară, suflet implorându-i.

Stau prosternat în lenea inerției,
Privind alei, neștiuți trecători,
nu te pierd de apari, cum pierderea avuției
Când crezi c-o ai, la fel, de atâtea ori.

Opresc femei ce-ți seamănă pe stradă
Și explodez la zgomotul de pași,
Când step pe lespezi sună-n serenade...
Cum mersul ce-ai când vii, sau când lași.

Îmi pun în tâmple glasul cu al tău ton
Și mi-l mixez în șoapte auzite,
Ce întorc mereu cum disc de-un gramofon...
Sunt pâlnie, mă umplu, îs "tu" ispite.

Îmi curg vederi, pe închis, deschise pleoape...
Stau răsturnat pe ovalul din retină
Crucificat, până ce lacrimi, ape
M-arunci, să pic și nu am nicio vină.

Te strâng în așternut, miros de pernă
Și adorm drogat de-un iz împarfumat,
Pierdut subit... și-am corpul o cavernă,
S-aștept să-mi umpli timp, însingurat.

poezie de (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Obiceiuri

Îmi mut carabalâcul des, nu țin la loc, nu-s un statornic,
Nu cred în lucru, în imobilitate,
C-ar fi păcat să nu cunosc dreptate...
Ce-i rară, atât de rară și-o ador... atât de dornic.

Îmi plimb ideile printre mulțimi de sameni,
Îmi caut simț la fel, prietenii
descarc de vorbe, prin hârtii...
Că-i rar, atât de rar, întâlnești om... oameni.

Îmi vând comori, ce tot credeam un bun, palpabil,
Dar despart să mă reînnoiesc,
nu prind vechi, un iz ramolesc...
Că-i rar, atât de rar, rămâi tânăr... stabil.

Îmi tot încerc să-mi mai fructific timpul, zile,
și sămânță, chiar de am lăsat
Pui, nu-i la fel și, versul mi-am semnat...
Că-i rar, atât de rar, pe raft... eu, facsimile.

poezie de (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Februarie

E noapte și-i rece, afară
e umed și totu-i pierdut ;
singurătatea începe doară
căci oameni în jur n-am văzut.

Încep să mă-ntreb dacă oare
s-au dus ale vieții clipiri.
Ce viață, ce gânduri, splendoare
primeam peste tot cu priviri.

Ce ceață! Nu-i nimeni prin preajmă
și cred că încet îmi pierd calmul
Iar locul e gol, plin de spaimă.
Aici pân' și eu îmi pierd charmul.

Dar unde aflu, de ce?
N-am terminat de trăit încă-n lume.
Aștept în răcoare s-aud tot ce zice
liniștea oarbă ce-mi provoacă spume.

E-o stare de frică și teamă de-orice
lucru ce-l simt sau chiar de-l gândesc ;
m-așez 'grămădit pe jos să îmi plece
măcar o secundă ochii ce pândesc.

N-am liniște, n-am pace, n-am aer,
n-am nici putere strig și nici cui,
că de-ar întinde o mână, eu ager
m-aș prinde de mâna oricui.

Acesta e iadul sau poate
doar purgatoriul în care nu cred.
Poate aici îmi mai pierd din păcate.
Miroase a vină, a groază și-a putred.

Ah, viață nebună ce-am trăit acolo
pe când eram zeul suprem,
nu m-am așteptat o secundă
ca eu ajung la extrem!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Halucinație

Simt iar că mai îmi pierd din mine, ca într-o ablație
de proprietate,
las indus în pierderea de-a mea intimitate,
până la moarte aproape, de se cere, înamorat pân' la halucinație.

Nici nu mai știu de-mi mai păstrez conștiința, îs ca o epilepsie,
un spasm de gânduri, minte,
parcă curg iar înspre gol de noi pupile, în adânc fierbinte
și moale revărs, tot stors, mă încânt de cea mai gravă maladie...

O fi posibil, cum se zice, dragoste fie?...

poezie de (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râvnită genealogie

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.

resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... să-mi fac integritate.

Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.

La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!

Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă...
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot sui și trunchi nu se destramă.

Nu știu unde urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, reîncep aventură...
Sunt strigăt și răspuns aștept... ca orice om!

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori știu prin amintiri cu nori,
De câte ori văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Predare de minim inventar

Am inima-ncolțită-n rupte vene și artere
Și-mi culge-o lavă caldă; în erupție
Sunt preambul către-un nu știu, plin de mistere
În sentința... pentr-o așteptată execuție.

Îmi curge corpul, tot o apă caldă
-Mai sunt ceva carbon, să am la iarnă,
-oxigenez, un pic, din frunze ce mă scaldă-
Mă pierd din biologic, într-un mineral... sub iarbă.

E singura soluție a recuperării;
predau la ființa ce-o iubesc!...
E timpul să-mi răspund răscumpărării;
Să redau, tot, ce am primit... Dumnezeiesc.

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pădurea

Încântătoare maiestoasă...
Visări de-nalt, printre poteci.
Îi simt suflarea răcoroasă
De trunchiuri zvelte, ape reci.

Ce mic sunt printre colosali
Cu vene groase-n rădăcini...
Miresme de giganți florali
Se scurg din vârfuri de tulpini.

simt în trup de uriaș
Ce-mi dă fiori de neștiut.
Îmi caut riduri de făgaș...
simt infim, sunt un pierdut.

Iuțesc și inimă și pas,
M-afund în pat de frunzăriș,
Am gât uscat, sunt în impas...
... Ajung, scald în luminiș.

E plin pământul de verdeață;
E reavăn, cu mirosuri fine.
Narcise-mi dau parfum de viață...
E tril și zumzet de albine.

M-afund cu pieptul printre flori,
Jur-împrejur e-un verde sobru.
Sunt mii de falnici slujitori...
Rămân cu ei... copil de codru!

poezie de (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pom

Sunt ca un pom încercuit de ani
Și nu pot să mă mișc de rădăcini,
Apăsător, de multele tulpini
Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani.

M-am întins ramuri să fiu multe cuiburi
Și-am pierdut tot ce-am adunat în frunze
Și găurit mi-am vindecat din scorburi
Cu triluri... Timp mi-am încântat cu muze...

Și florile m-au părăsit în fructe;
S-au dus semințe, nemaiștiind de carne
Și am rămas nins, golaș pe creste abrupte,
Tot nemișcat, nici vânt să nu răstoarne.

Am plâns cu sevă după putregaiuri,
De râs nu știu, că n-am fost mângâiat
Decât în vaiete de-un Pan, rapsod de naiuri...
Iar cer zbor, adesea am implorat.

Mi-am făcut umbră singur și-am și dat
Și nume-n coajă mi s-au scrijelit...
Poate-am iubit, ca șișul încrustat
Când s-a înfipt... și drag mi-am altoit.

Câtă pădure-s mame, tați căzuți,
Fără o vorbă, doar legănând
Întrebător de pomu-are virtuți...
Și nu știu; vântul n-are niciun gând!...

Mă privesc singur oglindit în picuri
Din ploile ce m-au spălat, m-au făcut mare
Și n-am alt dor decât mor hârtie-n plicuri,
Împrăștiat scrisori din Lună, până-n Soare...

poezie de (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Rădulescu

Professional killer

Mr. Jack n-are scrupule
aștern pe masă tăcerile tale
și toate întrebările împușcate în tâmplă
atunci când mi-ai fugit din carne
iar el
încet
foarte încet
îmi desface singurătatea de piele
oasele ei se dizolvă neputincioase pe fundul unui pahar
încă unul îmi zic
și-ți crucific umbra

și totuși
secundele astea mor din ce în ce mai greu
Freya

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Punct fierbinte

Fulger, aș vrea țin în palmele făcute pod,
să strâng ca într-un căuș
ceva nepieritor
și să îmi ard din munte, să mă fac fum, un nor,
scânteiez pe cerul jucăuș
întins într-un venin miriapod
atotdistrugător,
o bulă de lumină ca de pluș,
ca un vampir, doar brațe, dinți, apod
și veșnicii să dau, din mușcătura ca de un arcuș,
din șerlac îmi scuipând tunet, fior...
poate o-i fi Dumnezeului, un punct... de arătător.

poezie de (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parte de popor

închin la firul, plin cu noduri de necazuri,
de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni
-înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri-
ținute în zborul de cocori colilii înveșmântați, pentru ai mei buni
și simt răspuns în palmele crispate de speranță
să nu-i las doar în somnul lin, de veci...
trag din gândul, în filete împletite, a lor romanță,
cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...
îmi fac colac de sfoară de la tei și mi-o pun vers,
ce-l țin pe frunte ca un laur... și cutremur naște,
că dau de laț cu înăbușire de trecut neșters,
ce vreau -l țin un manuscris, ca Biblia, -l renasc Paște.
Nu știu de ce m-alătur parte la trecute oase
și, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...
e, poate, popor e-un simbol, cremenea fără crevase
și vreau fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.

Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte țării... un păcat.

poezie de (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un dor nebun de shakespeare

încearcă și îmi vine
să dau un cal albastru
dar tot cal
și nu vreau regatul în schimb
sunt urmașul lui otello
ăla cu desdemona cu părul tuns des
demona cu lentile de contact
se uită în ochii mei sângerii albaștri
și îl vede pe romeo
iar eu pe julieta o văd sub bal
con de umbră (?!) - polonius
în alt colț fumând opium
pe scenă apare hamlet și troilus
am încurcat piesa în nebunia mea (?!)
încurc personaje
le amestec și marele will nu mă iartă
nu are nevoie de un uituc - desdemonele
stau acasă înșelate plâng
se uită pe telefon - îl ad
miră pe lear
poetul lear nu regele lear (?!)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook