Femeile, femeile...
Mă ierte bunul Dumnezeu,
Nu-s chiar deștept, dar nici prea bleg,
N-am apucat decând sunt eu,
Sexul frumos să-l înțeleg:
Păi, când le vine dumnealor
Să se mărite cu-n bărbat,
Îl cată-n orice colțișor,
Pân' dă de unu-adevărat:
În primul rând, un "Făt Frumos"
Ce e și greu la portmoneu,
Să aibe,-apoi, chiar de prisos,
Lângă un Ford, și un bemveu,
Inteligent, manierat,
La toate bine pregătit,
Să știe de gătit, călcat,
Devreme-acas' și nepilit...
Nici vorbă de vreo fufă-n sat,
Un pocăraș cu-ai lui amici,
S-asculte ce i s-a trasat,
La așternut să fie brici!
Și-apoi, să fie rezistent
La nazuri, fițe, cicălit,
Prin somn, și-atuncea, evident,
Să-și ceară scuze c-a greșit,
Că de-aia zic, modest cum sînt,
Plus că, nu umblu cu perdea,
Ca toate de pe-acest pământ,
La fel făcu nevastă-mea,
Când, norocoasă și-a găsit
Un "Fat Frumos" bine dotat,
Cu calități ce, eu, vădit,
Puțin mai sus le-am menționat,
Numai că... și io-s fericit(!)
Regret am unul, mititel,
Pentru săracu' prăpădit...
Ce-o să pățească... vai de el!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inteligență
- poezii despre somn
- poezii despre sex
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre noroc
- poezii despre modestie
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Făt Frumos
Știți voi povestea cu un Făt
Frumos, deștept, bogat, dotat
Cel mai visat erotic, hăt...
Dintre amanți, cel mai votat!
Și-avea un cal cum altul nu-i,
Frumos, deștept dar și dotat
Cât timp stăpânul bate-un cui,
El sta de șase, devotat.
O Cosânzeană-l aștepta
Pe Făt Frumos, ca de-obicei,
El, punctual, se înfrupta
Din nurii ei... nuri cei mai cei...
Dar nu gândiți că numai ea
Îl aștepta... nuuuu, mai erau
Vreo douăzeci, stea după stea,
În așteptau, visau, doreau...
Fiind deștept a înțeles
C-ar fi extrem de egoist
Să-l țină numai una-n stres
Așa c-a devenit... artist.
Și-a încropit registru bun
Cu evidențe la ieșiri
Pe ore, zile, loc... duium.
Și-ajunse Făt Frumos... la știri!
poezie de Petrică Conceatu (7 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre știri
- poezii despre zile
- poezii despre votare
- poezii despre visare
- poezii despre stres
- poezii despre ore
Necazuri familiare
Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!
Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,
Dar să fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ți se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,
Nu mai zic de bani, halal!
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,
Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în șapte ani,
N-a avut vorbe, scandal,
Că Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,
N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,
Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,
Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz
Cât de scump a devenit,
C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre... parastas!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre soț, poezii despre scandal, poezii despre plâns, poezii despre ochi negri sau poezii despre noapte
Prea târziu
Noi ne iubim de mult, și fără ură,
Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură;
Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău,
Și totuși parcă ne desparte-un râu.
Ce ne desparte nici nu știm prea bine,
Dar știm de undeva că răul vine,
Ca de sub sol un gaz otrăvicios -
Se ofilește tot ce-a fost frumos.
Io-s vinovat ori tu ești vinovată?
Viața toată-i pată lânga pată.
E prea târziu să ne mai despărțim.
Nu mai e tare mult, mai stai. Murim.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre bine și rău, poezii despre viață, poezii despre râuri, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre gură sau poezii despre frumusețe
Slavă Ție!
Cred în unul Dumnezeu,
Ca orice om de pe Pământ,
Căci a crede nu e greu
Viața e un lucru sfânt.
Tot ce-i pământesc, frumos,
Te atrage spre păcat,
Care om nu-i păcătos
Și greșit n-a mai călcat?
Pe nimeni n-am umilit
Am făcut și câte-un bine,
Nu știu când am și greșit?
Spuneți voi, Puteri Divine.
Muezini, strigând credință
Prea înaltului Allah,
Călugării cu pocăință
Care doar mătănii fac.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pocăință, poezii despre greșeli, poezii despre Dumnezeu sau poezii despre Allah
Cucul meu
Dragii mei, v-o spun cinstit,
Știți, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea;
Singurul cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
"Fii, băiete, mulțumit
Că pe lume te-am adus!";
Vin aseară prăfuit,
Cum vin eu de obicei
Dup-un șpriț mai prelungit
Cu amicii buni ai mei,
Intru-n casă ca un fur
Pe fereastră, nu port chei,
Ce să vezi, aud, v-o jur,
Cântând cucu' ora trei(!)
Că uitai ca să vă spui
Doar un amănunt, parol,
Cucu-l am la ceas, în cui,
Pe peretele din hol;
Pe moment, isteț cum sînt
Și de praf și de sudori,
Mă apuc la fel și cânt
Precum cucu' de opt ori,
Că nevastă-mea, prin vis,
Cucu-l numară mereu,
Știind, mai mult ca precis
Când pe-arenă apar eu;
Nu cumva să vin târziu
Și nici vorbă... afumat,
Pe la unșpe, mort sau viu,
Să mă aibe vrea în pat,
Însă azi, când m-am trezit,
Mă-ntrebă, să vezi belea,
Când aseară am venit?!
Sorbind dulce din cafea,
"Pe la unșpe, draga mea"
Îi zic io, nevinovat,
"Da, te cred ", confirmă ea,
"Cucu chiar l-am numărat,
Dar ceva este cu el,
Vreo rotiță s-a slăbit,
De o vreme, nu mă-nșel,
Semne dă că-i ramolit,
Uite-aseară, a cântat
De trei ori, când ai venit,
S-a oprit și-ncă o dat',
A cântat cam răgușit,
Apoi, de vreo două ori
A zis "cucu", a tușit
Și-ncă de vreo patru ori
A cântat și-a râgâit,
Și-n final, așa, cu scârț,
Greu de tot a cucuit,
După care-aud un pârț
Foarte scurt și gâtuit"...
Cucul meu, cadou primit
De la tata, când mi-a spus
"Fii, băiete, mulțumit
Că pe lume te-am adus!"
M-a adus, nu zic că nu,
Da' al dracu' cuc din hol
S-a prostit, auzi și tu!...
Mă va da-ntr-o zi de gol!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Sexului frumos
Doresc să contrazic "sexul frumos",
Care-i privește pe bărbați cu ură,
Considerând că n-au nici un folos
Fiindcă-s vicioși peste măsură:
Că sînt bețivi și-apoi scandalagii,
Că leafa când o iau n-o pun pe masă,
Că-s cartofori bolnavi, sau tablagii,
Că unii mai lipsesc și nopți de-acasă...
Așa că voi veni cu-o explicație,
Încât mă simt chiar foarte ofensat,
Fi'nd vorba de a noastră reputație
Și de onoarea oricărui bărbat:
Stimate doamne, nimeni nu-i perfect,
Deci înțelegem, suntem doar maturi,
Printre bărbați mai e câte-un... defect,
Cum și pădurea are uscături;
Dacă doriți s-aveți "bărbat model",
Care nu bea și nici nu chefuiește,
Care nu intră în niciun bordel
Și nopțile din pat nu le lipsește,
Un individ ce banii nu-și aruncă
La cărți, barbut, sau doar să-i prăpădească,
Ce nu mănâncă doar fripturi sau șuncă
Și nici nu pune limba pe Fetească,
Puteți să-l căutați pân' obosiți!
Credeți-mă că nu fac bășcălie,
În două locuri poate că-l găsiți:
La casa de nebuni, sau.... pușcărie!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre mâncare, poezii despre bărbați, poezii despre salariu, poezii despre reputație sau poezii despre păduri
Ce-și dorește o femeie?
Ce-și dorește o femeie
Ceas de ceas și zi de zi?
Îți spun eu acum, bărbate,
Dar atent te rog să fii!
Vrea mereu să se trezească
Mângâiată de-un sărut
Dăruit de cel pe care
L-a primit în așternut.
Vrea să fie alintată,
Protejată și iubită,
Vrea să fie, câteodată,
Nu surprinsă, ci... uimită
Uimită c-o vorbă dulce,
Uimită cu-n gest frumos,
Gest făcut de cel pe care
Îl iubește al ei soț.
Și mai vrea, de sărbători,
Când se-mbracă mai... festiv,
Să-l surprindă pe-al ei soț
Privind-o.... admirativ.
Să citească-n ochii lui
Dragoste, respect, mândrie,
Să-i audă gândurile:
"O iubesc! Oare ea stie?"
Și ușor, luându-i mâna,
Într-un gest cavaleresc,
Să-l audă că-i șoptește:
"Ești frumoasă! Te iubesc!"
Ce-și dorește o femeie?
O floare, din când în când.
Dar nu că-i vreo sărbătoare.
Ci că lui îi dă prin gând
Să-i facă o bucurie.
Gândul lui a fost la ea,
Că doar știe cât de tare
Floarea o va bucura.
Uneori, la ceas de seară,
Dup-o zi obositoare,
Când o vede supărată,
S-o întrebe ce o doare.
Să nu stea cu nepăsare
La televizor, în pat,
Ignorându-i suferința.
Asta nu-i de acceptat!
Dacă vede că-i nervoasă,
"Cu fundu-n sus", iritată,
Să aibă puțin răbdare,
Că nu e ea vinovată.
Precis are un motiv serios,
Doar că lui îi scapă
Ai puțintică răbdare,
Fii drăguț și o să-i treacă.
Ce-și dorește o femeie?
Un bărbat nu poate stii....
Vrea să fie prețuită
Și iubită zi de zi!
Ea continuu dăruiește
Muncă, timp și energie.
Face tot ce-i stă-n putere
Pentru a-ți fi bine ție.
Ție, celui ce-i ești soț
Și copiilor, la fel.
Viața ei este-n viteză,
Are ritm de carusel.
Uneori te amețește,
Simți că ritmul nu-l poți ține
Și tot ea te-ncurajează:
"Nu-ți fă griji, că va fi bine!"
Și când tu ești obosit,
Dup-o zi istovitoare,
Ea, chiar de-i mai obosită,
Tot te-ntreabă ce te doare.
Cu-n zâmbet și-o mângâiere
Te-nvelește și îți spune:
"Odihnește-te, iubire,
Și-o să fii mai bine mâine!"
Ce-și dorește o femeie?
Hai serios, oare îți pasă?
Vrea să fie fericită!
Vrea să-i fie bine-acasă!
Vrea ca soțul ei să-i fie
Și prieten și iubit.
Vrea ca lui să-i fie bine,
Vrea să-l vadă fericit!
Să îi poată povesti
Câte-n lună și în stele,
Zilele să le împartă,
De-or fi bune, de-or fi rele.
Din priviri să se-nțeleagă
Și să râdă amândoi
De vreo glumă de demult
Gustată doar de ei doi.
Și acum, în încheiere,
Dacă tot n-ați priceput
Ce-și dorește o femeie,
O s-o iau de la-nceput!
Stați puțin, că am glumit!
Dragi bărbați, nu disperați!
Știm că n-aveți timp de astea
Sunteți oameni ocupati.
Ce e cu-atâtea pretenții?
Fetele-au înnebunit?
Oare ele nu observă
Că noi am încărunțit?
Nu prea mai avem răbdare
Pentru chestii... siropoase.
De stăm prea mult într-un loc
Ne-apucă dureri de oase.
Pentru voi, ai noștri soți,
Să facem un rezumat:
Ce-și dorește o femeie?
Vrea un minunat BĂRBAT!
Unul care s-o cunoască,
S-o accepte, s-o iubească,
Să-i fie mereu alături,
Lângă el să-mbătrânească.
Să se certe, să se-mpace,
Să se bucure-mpreună,
Să-și aline suferința,
Să-și facă viața bună.
Fetelor, vă spun acum,
Și cu asta-am terminat:
Îl avem chiar lângă noi
Pe-acel minunat BĂRBAT!
Doar că el s-a... camuflat
Ne iubește-n felul lui,
Așa cum numai el știe,
Așezat și liniștit,
Fără multă poezie.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre căsătorie, poezii despre umor, poezii despre sărbători sau poezii despre ritm
Lia: Cât este de frumos! Don Juan... Afurisitul! Chiar este frumos. Înțeleg perfect de ce toate fetele își pierdeau capul după el; hmm, chiar și eu... Cred că întotdeauna am înțeles asta... Dar eu sunt norocoasa de care el s-ar fi îndrăgostit, sau cel puțin așa susține el. Sper să nu fie doar o minciună de-a lui, menită să mă amăgească, să mă cucerească și pe mine de partea lui...
replică din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune, citate despre noroc, citate despre minciună, citate despre iubire, citate despre frumusețe, citate despre fete sau citate despre Don Juan
Scrisoare unui vechi amic
Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!;
Le-am auzit și-apoi, find însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara,
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân m-au deocheat,
Însă de când, și eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
Măi, ce frumos și ce chipeș băiat;
Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste
.
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat
De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre scrisori, poezii despre pensie, poezii despre parcuri, poezii despre mândrie, poezii despre mamă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoare unui vechi amic
Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos și ce chipeș băiat!";
Le-am auzit și-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân' m-au deocheat,
Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos și ce chipeș băiat";
Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat
De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către străbunicul meu
Nu știu cum o fi în rai,
Dar la noi, ca tot săracu',
Străbunicule să ai
Pile și tot dai de dracu'!
Nu-s povești, nici nu bârfesc,
Dar ți-o spun fără perdea,
Câte șuturi eu primesc
Personal pe pielea mea,
Nici nu îți imaginezi
Prin ce cazne poți să treci,
Nu e timp s-o fredonezi,
Sau ridichea s-o mai freci,
Ca să vezi de ce am parte,
Mama ei, azi, de belea!
M-a pus dracu' să-nvăț carte
Și-am un post de muhaia,
Eu, cu facultăți, chiar două,
Doctorat neplagiat,
Ani de muncă, peste nouă,
De a nins ori c-a plouat,
Birocrat în minister,
Acte, lupte, dat din coate,
Pe teren, fără șofer,
Chiar și sâmbetele toate,
De-aia, mare mi-e necazul,
Când îi văd pe șefii mei,
Cum aiurea freacă prazul,
Că nu-s membru ca și ei...
Societate de maimuțe...
Făr' să aibe-n cap nimic,
Și-au făcut bisericuțe,
Sau..."partide", cum ei zic,
Nu de fotbal, ce vorbești!
Ei cu d-astea nu se-ncurcă,
Sunt, dacă-ți mai amintești,
Ca pe vremea ta, de țurcă,
Ce se schimbă, fi'nd votați,
Tot la patru ani odat'
Când, și șefii sunt schimbați
Cu alți membrii buni de stat,
Și... să fac un pas nainte
Ca oricare nașparliu,
Puteam fără pic de minte
Simplu, doar membru să fiu,
Ȋnsă eu, membru... în fine,
Nu-s... în papuceii mei!
Că, nici mort nu-mi șade bine,
Să joc țurca ca și ei,
Astfel că, în minister,
Chiar de-ți pare cam sinistru,
Avansat să fiu nu sper...
Tot un membru-i pus ministru!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre schimbare, poezii despre ministere sau poezii despre vorbire
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,
Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,
Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre soție, poezii despre chirie sau poezii despre înțelepciune
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre Ion sau poezii despre Gheorghe
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-mi aplec smerit genunchii...
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre mâini, citate de Elena Farago despre mâini, citate de Elena Farago despre frumusețe, poezii despre creștere sau citate de Elena Farago despre creștere
Rugă pentru ziua Schimbării la Față
Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viață decât bine
Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău...
Lasă-mă să-Ți spun că nu se poate
Să rămâi mereu așa cum ești,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Și când toate sunt așa precum voiești...
Lasă-mă să-Ți spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput să răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viață mai umană...
Fă să fie-așa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...
Fă să fie bine pentru bine
Și, la fel, frumos pentru frumos
Și să fim și noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.
rugăciune de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Ion Minulescu despre schimbare, citate de Ion Minulescu despre viață, poezii despre plată, citate de Ion Minulescu despre frumusețe, poezii despre copilărie, citate de Ion Minulescu despre copilărie sau citate de Ion Minulescu despre bine și rău
Vremuri noi
Din vremea când trăiam, copii, la sat,
Și până azi a' toate știutori,
Chiar de-omenirea dacă s-a schimbat,
Eu doar la țoale, rar, în sărbători ;
Pe-atunci era rușine și respect,
Iar de nu dam un ban pe disciplină,
Cum tata era om foarte corect,
Săptămânal îmi da câte-o chenzină,
Păi de făceam cumva câte-o trăznaie,
Mă lua cu-a lui curea la întrebări
Și mă-nchidea la mine în odaie,
Nu apă, mămăligă, până-n zori ;
Ionel al meu, computer, telefon,
Un patefon cu plăci d-alea d'o șchioapă,
Iar lâng-acel TV pân' la plafon
Are și-un bar, copilu'.... rău de apă,
Așa că eu, când vreau să-l pedepsesc,
Ca tata, când veneam din sat hai-hui,
De mă-sa doar îi zic, să nu-l jignesc,
Și-apoi mă-nchid în dormitorul lui.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre săptămâni sau poezii despre rușine
Economia capitalistă
Se spune că-ntr-o țară, cum sunt atâtea-n lume,
Cu oameni minunați, la fel ca-n România,
Săraci și amărâți, dar puși mereu pe glume,
S-a inventat ceva, salvând economia,
Și cum am menționat, având ei mintea brici,
Savanți, cercetători, cu diplome sadea,
Facură din rahat, cum dracului, un bici,
Lucrat profesional, care mai și pocnea!
De-au dat navală mii și mii de investori,
Mergea economia, și bursa era sus,
Nici aur, nici petrol, chiar producând furori,
Ajunse-orice rahat, cel mai cătat produs,
Că bice se vindeau, la moda fi'nd pe-atunci,
Cum ar fi trebuit să fie și-azi la noi,
Pentru parlamentari, când dorm adânc, pe brânci,
Să ii trezim pocnind din bici pe lângă boi...
Și-a mers excepțional această treabă mare,
Vreo câțiva anișori, profit sută la sută,
Veneau dolarii-n val, curgeau ca din căldare,
Până-ntr-o zi, în zori, când începu să pută,
Căci banii cum veneau, o luau pe o cărare,
De nu înțelegea niciun juristconsult
Cum oare ajungeau la câțiva-n buzunare,
Iar lumea sărăcea din zi în zi mai mult...
Pân-a-nceput să pice, când nu se așteptau,
Și bursa, și moneda, industria sublimă,
Nu din motiv că bice nu se mai căutau,
Ci, nu se mai găsea, nicicum... materie primă!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre sărăcie, poezii despre petrol, poezii despre parlament, poezii despre numismatică, poezii despre modă sau poezii despre inventatori
Nepoții
În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,
Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,
Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!
Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!
Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...
Că de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soacre, poezii despre prostie, poezii despre lumină, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
Roata
S-a întâmplat demult, nimeni nu știe,
Când prima dat a fost uimită gloata,
Din ginta nu știu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,
De s-au mirat un secol, două poate,
Privind cum se rotea cu întrebare
Deștepții ce-și dădeau și-atuncea coate:
La ce-ar putea fi ea folositoare?! ;
Târziu de tot, când plugul inventară,
Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă,
La roabă,-apoi la car, apoi la moară,
Având mai lesne pâine, mămăligă,
Și-au învârtit-o-n cântec la fântână
Și-n lut olarii străchini toate pline,
Făcând în viața lor doar cu o mână
Mai multe și mai iute și mai bine,
Pân-au găsit că-n abur e putere
Și rând pe rând, cetate cu cetate,
Pe drum de fier, urcând prin bariere,
Au cucerit în goană ca pe roate,
Croind apoi cu osiile-i unse
În aur negru supt și de sub mare
Cărări de mintea noastră nepătrunse,
Pe Lună chiar făcând-o călătoare,
De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate,
Pe munți, pe mări, prin aer sub aripă,
De roți să fim mânati, că-s mici, dințate,
Și-a lor supuși în orișicare clipă,
Fără să știm de mai avem vreo țintă,
De coborâm, urcăm, cum unii spun,
Care de-o vreme-ncearcă să ne mintă
Că ne-am afla, de fapt, pe drumul bun.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre negru, poezii despre mămăligă, poezii despre muzică, poezii despre munți sau poezii despre lut