Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Li Bo

Prezentând vinul

Privește cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Privește ecluzele strălucind ca niște oglinzi acolo sus, în munți,
Mătase neagră azi dimineață, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde dorește,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în fața lunii!
De vreme ce pronia cerească ți-a hărăzit talent, folosește-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un vițel, ațâță-mi apetitul –
Și pregătește-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Și pentru tânărul învățat, Tan-chiu,
Aduceți vinul!
Nu lăsați niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, dați-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!

Ce sunt clopotele și tobele, tacâmurile scumpe și comorile?
Lăsați-mă să fiu veșnic beat și niciodată rob rațiunii!
Oamenii solemni de odinioară și înțelepții sunt uitați,
Dar marii băutori rămân întotdeuna faimoși.
... Când prințul Chen la un banchet în Palatul Perfecțiunii a cumpărat
Pentru zece mii de monede o damigeană de vin, mulți au râs,
Considerând pierduți acei bani plătiți în exces.
Du-te și cumpără vin, și-l vom bea împreună!
Roibul meu cu pete albe, ca o floare,
Blanurile mele scumpe,
Dă-le servitorului să ne cumpere vin bun,
Vin în care vom înneca necazurile și nenorocul a mii de generații!

Li Bo (701-762)

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Unii oameni vin și pleacă și sunt uitați. Sunt însă alți oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă, dar nu sunt niciodată uitați. Ei vin, pleacă, dar și după ce pleacă, rămân aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un poet a spus odată: "Întregul univers este un pahar de vin." Noi probabil că nu vom ști niciodată în ce sens a spus-o, pentru că poeții nu scriu pentru a fi înțeleși. Dar este adevărat că dacă ne uităm la un pahar de vin destul de aproape noi putem vedea întregul univers. Avem lucrurile din fizică: lichidul stors care se evaporă în fucție de vât și vreme, reflexia din pahar; și imaginația noastră adaugă atomi. Paharul este un distilat din rocile pământului, și în compoziția sa vedem secretele vârstei universului, și evoluția stelelor. Ce mulțime ciudată de chimicale sunt în vin? Cum s-au format? Avem fermenții, enzimele, substraturile și produsele. Acolo în vin se găsește o mare generalizare; toată viața este o fermentație. Nimeni nu poate descoperi chimia vinului fără descopere, precum a făcut Louis Pasteur, cauza atâtor boli. Cât de viu este vinul roșu imprimându-și existența în conștiința celui care îl privește! Dacă mințile noastre mici, pentru conveniență, divid acel pahar de vin, acest univers, în bucăți - fizică, biologie, geologie, astronomie, psihologie și așa mai departe... -- amintiți- că natura nu știe asta! Așa că asamblăm totul la loc, și să nu uităm în cele din urmă pentru ce este. Să-l lăsăm să ne dea încă o ultimă plăcere; beți-l și uitați tot!

citat din
Adăugat de Cătălin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Six Not-So-Easy Pieces: Einstein's Relativity Symmetry and Space-Time Paperback" de Richard P. Feynman este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 39.99 lei.

Despărțire

Ieri am auzit că și el ne-a părăsit;
Azi dimineață mi-au spus că a murit cutare.
Mai mult de trei sferturi dintre prieteni și cunoștințe
Au suferit o schimbare, trecând în Ținutul Duhurilor.

Pe cei care-au plecat nu-i voi mai revedea niciodată;
Ei, din păcate, sunt descompuși pentru totdeauna și pierduți.
Cei rămași – unde-s acum?
Împrăștiați – o mie de mile între ei.

Cei pe care i-am cunoscut și iubit în viața mea,
Pe degetele unei mâini – câți mai pot număra?
Doar pe guvernatorii provinciilor T'ung, Kuo, Li și Fēng,
Doar patru.

Tânjind unul după altul, am albit cu toții.
Ne-am rostogolit prin lumea trecătoare ca un val de maree.
Ce păcat că festinurile și glumele zilelor de demult
Au dispărut, devenind amintiri,
Iar noi am ajuns ceea ce suntem acum!

Când ne vom întâlni iarăși și vom bea un pocal de vin
Și, râzând, ne vom privi ochi în ochi?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul dricarului (I)

Toate care au viață trebuie aibă o moarte;
un sfârșit timpuriu nu înseamnă că ai trăit puțin.
Aseară eram la fel cu ceilalți oameni;
în această dimineață sunt înrolat pe lista morților.
Când sufletul și respirația sunt spulberate, unde se duc? –
de ce forma se risipește și este încredințată golului din lemn?
Băiețelul meu, plângând, își caută tatăl;
prietenii apropiați regretă și jelesc.
Acum când nu mai știu nimic despre pagubă și câștig;
cum aș putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va ști dacă-am trăit în onoare sau în rușine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinul bisericesc

De mii de ani (nu-s născociri)
Se face vin la mănăstiri,
Desigur, pentru liturghii,
Dar vin și pentru veselii.

Și papii, patriarhii, iată,
Sunt oameni care se desfată:
Din cele omenești ‒ chiar vin,
Nimic lor nu le e străin.

Vezi Patriarhul Daniel
Ce roșu e în obrăjel,
Chiar nasul uneori i-e roș
("Nu-i fac" acuma un reproș):

Desigur, este "vinovat"
Vrun Cabernet, Merlot curat.
Luați aminte viața toată:
Și-un vin mănăstiresc îmbată.

pamflet de din Elogii vinului și viei (5 ianuarie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Li Bo

Justificare

Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul și Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se rușineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma și de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minții fertile a înțeleptului.
Amândoi, tămăduitorul și înțeleptul, sunt mereu însetați –
De ce am căuta clarvăzători printre zâne și zei?
Trei cupe deschid larg ușa paradisului;
Bea o carafă plină și universul îți aparține.
Deși extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenții nu-l vor cunoaște niciodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinul și cumpătarea

Când vin, de orice soi, tu bei,
Chiar vin ce e iubit de zei,
Să fii atât de cumpătat,
n-ajungi niciodată beat.

poezie de din Elogii vinului și viei (8 ianuarie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Labiș

Primele iubiri (I)

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Și către el privirile-și țintesc-
Un codru nesfârșit de coarne brune,
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint,
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Și-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mișcătoare.
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beție.
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat și sună
Oglinzile ritmându-și-le-n dans,
Și brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un amețitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Și stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

poezie celebră de din Primele iubiri (1956)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un om bun

I

Un om bun nu moare niciodat㠖
Cu o rugăciune și o vorbă bună,
Cu brațe-ajutătoare și inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:

Trăiește pentru tine și pentru mine –
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem și lumină, har grației divine.
Un om bun nu moare niciodată.


II

E cel care-acceptă ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă și de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă și-i ușurează povara, în exces.

S-ar putea prăbuși într-o nefericită zi,
Cu ochii și pumnii strânși, acolo-n zloat㠖
Dar, deși noi vom fi cu toții triști și vom jeli,
Un om bun nu moare niciodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea, vin ploi...

vin ploi, iubita mea, vin ploi
și se așează peste noi
și nu vom ști de suntem doi,
și nu vom ști de amândoi

vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
și sus pe cer micuții grauri,
vor ciripi cărându-și daruri

vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
ești orișiunde printre ele,
pe constelați cu inele

vin norii noștri, pufăind
ești prinsă de un vânt profund,
ești prinsă între foi arzând
un vers îți scriu, îmi este gând

vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua și tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cântec de pahar

Bachus e demult în văile declinului
Azi eu sunt singurul Zeu al Vinului!
Sărăcuțul n-are talentul care se cuvine
Pentru a intra-n competiție cu mine,

Eu pot, mai mult ca el, bea zece balerci. Pline.
Întocmiți o altă lume, o, voi, puteri divine!
În care să existe doar Vin cu arome fine:
Unde Vinul fie singurul produs; în fine,

Să fie aer, mare și pământul care ne suține –
Iar tot Vinul... doar pentru mine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea – și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie țină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez – umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Necazurile

Sunt nenorociri, belele,
Suferințe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeți, dureri,

Care, spun cu fermitate,
Toate vin și nechemate.
Iar când vin, eu asigur,
nu vine unul singur,

Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri

Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.

poezie de din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doină pentru sufletul meu

mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrânețe și de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când chemi.

atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii și sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.

uneori m-ai făcut simt că am aripi
că pot zbura și eu între pământ și cer
ca păsările libere, m-au învățat a ciripi
și m-au însoțit cu triluri prin raiul prosper.

cu spiritul credinței cred că nu voi risipi
iertările, învățăturile pe care ți le cer.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George G. Asztalos

Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!

o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii

sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine

doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea

iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
și nu se mai pleacă niciodată

tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silențios
în utilitarisme nenoricite

da omule te-am învățat
gândești ca mine
te-am simțit că simți ca mine
dar niciodată n-o să-ți dea
nimeni puterea și bucuria
iubești ca mine

pentru
mie viața mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâșiat inima
și eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "!nfraRouge" de George G. Asztalos este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 7.99 lei.

Ardealu' meu de pe cer

de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alții pe când
își mai exercita facultățile vitale și când era beat
de îndrăgibil

dincolo de munți și păduri
dincolo de dracule noctambule
și de certuri pe nația
lu' mama lu' Dumnezeu

de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudățenii cu fițe turistice
sunt eu și tu și toți care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie

de unde vin singura viță nobilă
care ne adeverește e pâinea
și sarea pământului
e tot ce ne ține liberi și de nebuni
așa împreună

de-acolo mi-am montat pe ochi
un fel de risipire turmentată de zădărnicie
pentru că via s-a hâit și peste ea
sau chiar peste tata crește pădure
iar bucuria mea
e un fel de vis și de ciudă
cu lacrimă înghițită mereu
de mânie

poezie de din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George AsztaloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La chanson passive de la nuit

Căderea grea a somnului
trosnește mai greu decât căderea ploii pe mii de mașini
mii de grădini, mii de umbrele sub care se ascund
mii de capete cu mii de iluzii.
Fire de iarbă lungi se întind
ca îndrăgostiții dimineților
se amestecă prin genele noastre negre, somnoroase
atinse adesea de frunze ce cad ca și cum nu ar fi fost niciodată.
Cad ca stramoșii, cad resemnat.
Vom învăța și noi, oare, căderea?
Ne vom ține timid de mână cu timpul
și când ne va da drumul, îl vom lăsa să ne întoarcă spatele?
Purtăm pe sub pleoape lacrimi
și-n somn uităm de durere
ca să uitam în durere de somn.
La buletinul de știri nu vor spune niciodată
că s-a inventat un leac
pentru uitare.

poezie de (9 decembrie 2009)
Adăugat de Diana DancuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adina-Cristinela Ghinescu

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Și toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege exist...
Și plâng... și râd... și nu mai rezist!

Cumplite simțăminte s-aleg dintre trăiri,
Și mă privesc în una... cum respiri;
Și stai și te privești a te găsi...
Dorind intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulți...
Să îmi vorbesc, când tu nu știi s-asculți...?
Nu știu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Și strigă nume noi, ce nu le deslușesc.
Așa de tulburată aflu eu cu mine,
Atât de împărțită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n fața ei... stau în fața mea...
Și m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Și pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârșit pe care-l scriu acum...
Și-apoi închid final vechiul album.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
dau pomană pentru voi, ca un creștin.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii aruncă.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
să vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-și ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
iasă-n locul meu la țintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, -i pomenim!
și liniștea cu clopote bată.

Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări că e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook