O furnică
O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vișinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.
"Un' te duci așa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Și mai ai până-n chelie
Două dealuri și-o bărbie.
Nu vrei tată să-ți arăt
Cum iei drumul îndărăt?
Să-ți mai pun o întrebare
E aproape de culcare:
Unde dormi, aici, departe?
Într-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?"
Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neștiut,
Îngrijat de ce-o să zică
Maica stareță furnică
De-o lipsi din furnicar,
Și-o așteaptă în zadar.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vișine
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre iarnă
- poezii despre hărnicie
Citate similare
O furnică
O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.
Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar ești atât de mare
Și de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!
Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orișicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecți, ia și ridică!
poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre furnici sau poezii despre frică
Când amintirea din trecut
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul vechi și cunoscut
Mă-ntorc din vreme-n vreme
Cu gândul că mă vei primi
Cu aceleași dragi cuvinte,
Acum, la început de zi
Încerc, ca mai-nainte.
Să-ți amintesc de un trecut,
Ce-i unicat în sine,
Ce sufletul mi l-a făcut
Să bată pentru tine,
Dar, în zadar aștept pios,
Să îmi alini durerea,
Ca o furtună te-ai întors
Necunoscându-ți vrerea.
Din tot ce mi-ai mărturisit,
Cu atâta bunătate,
Convins am fost că, în sfârșit
Vom merge mai departe.
Dar te-ai schimbat întâmplător,
Ca norii printre stele
Și mă sfidezi necruțător
Făcându-mi nopțile mai grele.
Dac-ai simți foarte puțin
Din rana ce mă doare,
Eu aș scăpa de-atâta chin,
De dor și de vâltoare.
Dar ești cum nu mă așteptam,
Nepăsătoare-n toate,
Mă lași de viu să mă destram,
Și-o faci pe mai departe.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
Naivitate II
Ce chin să-i fii și să nu-ți fie...
Să nu mai poți simți cum te râvnim,
Noi toți, cei ce am vrea să-ți devenim
Eliberarea din sclavie.
Cum poți trăi în colivie,
Când tot frumosul e de partea ta?!
Și-atâtea inimi demne, ca și-a mea,
Te-ar scrie pentru veșnicie.
De ce te-ai stinge-n tragedie
Lângă un rău ce nu e necesar?!
Nu poți schimba ce este în zadar.
Iubirea nu e agonie.
De unde-atâta sărăcie,
În inima ce-o vrei și nu te vrea?
În felu'-acesta riști s-ajungi ca ea,
O altă tristă poezie.
De-ar fi iubire, ar fi vie,
Dar ceea ce trăiești... e altceva.
Rolul iubirii e de a salva,
Nu de a ține în robie.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre sclavie, poezii despre inimă, poezii despre tragedie, poezii despre sărăcie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Blestem de dragoste
Când ți-o fi lumea mai dragă,
să-ți pice dreapta beteagă
și s-ajungi la cap de pod,
cerșetor slut și nărod.
Din puterea ta a plină,
suptă de vreo curviștină,
să rămâi sfrijit ca paiul,
urle-ți ghiersul ca buhaiul,
limba să ți se-mpletească,
să vorbești pe păsărească,
să te topiești de-a-n picioare
galbin, ca o lumânare!
Să nu fie boală rea
care-n tine să nu dea:
ardi-te-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!
Cânte-ți popa din Scriptură,
să-ți văz dáfinul pe gură!
Crai parșiv, din țigănie,
că m-ai omorât de vie
când m-ai luat din casă fată
crudă și nevinovată,
și m-ai spintecat în două
sub cerul cu lună nouă.
Și-n loc să mă iei mireasă,
m-ai lăsat să zac borțoasă
și te-ai dus duce-te-ar apa
unde și-a dus mutul iapa!
Dar de-o fi și-o fi să vii
iar în brațe să mă ții,
să-mi săruți țâța și gura
și să-mi stingi din sân arsura,
vedea-te-aș tot cum te știu:
nalt, bălan și cilibiu,
cu ochii arzoi ca focul:
Aduce-mi-te-ar ghiocul!
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre vorbire, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre poduri, poezii despre ochi sau poezii despre nuntă
Blestem de dragoste
Când ți-o fi lumea mai dragă,
să-ți pice dreapta beteagă
și s-ajungi, la cap de pod,
cerșetor, slut și nărod.
Din puterea ta a plină,
suptă de vreo curviștină,
să rămâi sfrijit ca paiul,
urle-ți versul ca buhaiul,
limba să ți se-mpletească,
să vorbești pe păsărească,
să te topești de-a-n picioare,
galbin, ca o lumânare!
Să nu fie boală rea,
care-n tine să nu dea!
Ardite-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!
Cânte-ți popa din Scriptură,
să-ți văz dafinul pe gură!
Crai parșiv, din țigănie,
că m-ai omorât de vie,
când m-ai luat din casă fată,
crudă și nevinovată,
și m-ai spintecat în două
sub cerul cu lună nouă.
Și-n loc să mă iei mireasă,
m-ai lăsat să zac borțoasă
și te-ai dus, duce-te-ar apa,
unde și-a dus mutul iapa!
Dar de-o fi și-o fi să vii,
iar în brațe să mă țâi,
să-mi săruți țâța și gura
și să-mi stingi din sân arsura,
Vedea-te-aș tot cum te știu:
nalt, bălan și cilibiu,
cu ochi arzători ca focul;
Aduce-mi-te-ar ghiocul!
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Toamna-n vie...
Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin țăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...
Morți pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie și-o s-o ție
doar de-o fi să fie vie...
Via s-a uscat și-nvie
numai dac-ar fi să vii
s-o stropești cu apă vie
vie moartă... nu învii?...
Vii la vii să vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlnești cu cea mumie
și te pui să tai la vii...
Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii să vezi ce fac prin vie
morți țăranii după vii...
Vie moartă... nu învii?!
poezie de Gheorghe Gurău din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre toamnă, poezii despre sat, poezii despre frunze, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre copaci sau poezii despre apă
Furnicuțele harnice
De cu zori și până-n seară,
Furnicuța boabe cară
Pentru al său mușuroi...
E mai harnică ca noi!
Cară boabe numeroase
Pentru zilele geroase...
Tricotează zi de zi,
Haine pentru-ai săi copii.
Are cămăruța plină
Și muncește zi-lumină,
Ca sa aibă-ndestulare,
Iarna, cât o fi de mare.
Căci de-o fi nepregătită,
Puii cum și-i mai alintă?!
Ea-i învață să muncească,
Viața-n sârg să și-o trăiască.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre vestimentație, poezii despre seară sau poezii despre muncă
Cuvântul
Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o carticică.
Din slove am ales micile
Și din înțelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă,
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Și nu mai știu...
Farmece aș fi voit să fac
Și printr-o ureche de ac
Să strecor pe-un fir de ață
Micșorata, subțiata și nepipăita viață
Până-n mâna, cititorule, a dumitale.
Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o țandără de curcubeie,
Măcar nițică scamă de zare,
Nițică nevinovăție, nițică depărtare.
Aș fi voit să culeg drojdii de rouă
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei și cenușa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu știi de unde și cum.
Am răscolit pulberi de fum..
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre rouă, poezii despre nevinovăție, poezii despre mâini, poezii despre fum sau poezii despre cărți
Un epitaf nescris pe mormântul tatălui meu
Aici zace-un croitor
În Craiova cunoscut,
Era un pic inovator
Multe haine a făcut.
A-mbrăcat sute de oameni,
Pe primari și pe boieri
Și pe bieții craioveni,
Mulți din ei fără averi.
A-mbrăcat actori de seamă
Pentru piesele jucate,
Comedii sau melodramă.
Fie-i păcatele iertate.
A muncit din răsputeri,
Legile le-a respectat,
A primit elogieri,
Niciodată îngâmfat.
A făcut două războaie,
Pentru țară a luptat,
A simțit rana văpaie,
Un român adevărat.
Un omagiu îi aduc
Și-o aducere aminte,
C-un respect foarte adânc
Și o dragoste fierbinte.
Dormi în pace, tată bun,
Să-ți fie tărâna ușoară,
La cap să-ți crească un gorun,
Să-ți fie moartea primăvară.
epitaf de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre război, poezii despre respect, poezii despre primăvară, poezii despre pace sau poezii despre moarte
Lizuca și grădina fermecată
Lizuca s-a făcut mică, și sare-n grădină,
Întâlnește o furnică, drăguță și fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine ești, nu ești furnică, nu te cunoștem,
Ai și tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, și-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbești, suntem prăpădite
Rămâi și doar ne privești, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau și peste mâțișori, căzuți la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâțișor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, și toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, și tu n-ai putut?
- Eu sunt mâțișor plăcut, și sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, și sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, și te pun în apă
Ești căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine ești, nu ești o floare, nu ești nici furnică
Ai picioare mișcătoare, și mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre supărare, poezii despre sperieturi, poezii despre mamă sau poezii despre dor
Țară
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... și s-o întreb în fiecare zi... Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre patrie sau poezii despre mâncare
Bunica și nepoțica
"Nu mai tot da din picioare
Că de-acum ești fată mare "
E normal așa să-i zică
Că e încă fată mică.
epigramă de Florea Ștefănescu (martie 2011)
Adăugat de Florea Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre virginitate sau epigrame despre picioare
Coboară, Doamne, Sfânt...
Ai venit din puritatea sfântă
Și-ai omenit ca frate între noi,
Te-ai luat cu relele la trântă
Și-ai luminat căzuții în noroi.
Seninătatea Ta ne este-nvățătură,
Ai fost, vei fi, cârmaciul minunat
Ce azimă-ai adus în bătătură,
Cu peștișorii dulci ne-ai săturat...
Ai ridicat ologul în picioare,
Orbului lumină pus-ai în pupile,
Ai făcut minuni atât de uimitoare,
Ai lăsat credința în suflet de copile.
Ai adus pe Tatăl în suflarea lumii,
Crucea întru El tu ai purtat
Până-n osândire, în durerea culmii
În cuie pus pe dânsa te-ai lăsat.
Ai murit sub ochii tuturora,
Între pietre ai fost pus pe veci,
Dar a venit la Tine aurora
Și ai urcat la rangul Tău de regi...
Te-ai înălțat în ceruri lângă Domnul,
Tatăl Tău și-al nostru Tată Sfânt,
Pentru voi îngenunchează omul
Și la Voi se roagă pe pământ.
Rugămintea mea e dureroasă,
Mă seacă nedreptatea în rărunchi,
Coboară, Doamne, Sfânt la mine acasă,
Fă-mă demn să nu stau în genunchi.
Adu-mi iarăși lumina Ta divină,
Învață-mă, ca-n Raiu-ți, să zâmbesc
Pe plaiul mioritic, o gradină,
Cu românescul sânge s-o cinstesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre durere sau poezii despre zâmbet
Sunt o mică furnică între zeci de boi ce încearcă să mă împungă, însă... ironia este că ei sunt prea mari ca să le pot face față și să-i schimb în ceva mai bun, iar eu sunt prea mică pentru a mă putea atinge ei, nici măcar nu mă pot călca în picioare, fiindcă mă strecor.
citat din Natalia Păun (1 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre picioare, citate despre furnici sau citate despre boi
Ursitoare
Lună... nuferi... lac... și stele...
Și-o femeie printre ele
Ce-și aruncă hainele,
Să-și afle ursitele.
De o vreme, nu mai știe
Ce-i real, ce-i poezie...
Dragostea îi dă târcoale
Și ea se topește-n soare.
Plânge, cântă și dansează,
Nu mai știe de e trează.
Se trezește-n Răsărit
Și visează la iubit...
Are doruri multe, -o mie...
Și visează că e... VIE!!!
Își dorește întâlnire
Pe un nufăr de IUBIRE,
În argintul lacului,
La cântul brotacului...
În noaptea de catifea
Cu El se va bucura
De-a dragostei fericire,
Împletită cu uimire
Și tumultul de simțiri,
Ce nasc jaruri în priviri...
Cu sufletul îl îmbracă
Și-l iubește și dezmiardă...
Cu săruturi nesfârșite
Și cu doruri împlinite...
Alintându-l până-n zori,
Învelindu-se cu nori...
Când visa, așa, pe iarbă,
El sosește și o-ntreabă:
"Aici ești, iubită dragă?!!!
Te caut de-o viață-ntreagă!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi
Trist
Mi-ai promis, Doamne,
Că, după așa dezamăgire,
Voi avea și șansa mea...
Dar nu e loc pentru iubire
Când știu, nu mă iubește,
Ci o iubesc doar eu pe ea...
Nu credeam vreodată că voi suferi,
De știam ce va veni,
Poate nu mai sufeream...
Te-am așteptat, dar în zadar,
Și am să caut puterea de a striga într-o zi
"Nu te mai iubesc cum te iubeam"
Tată, mi-ai promis iubirea ei,
Mi-ai dăruit doar vise
Și azi mi le iei pe toate...
Nu știu, Părinte, în schimb ce vrei,
Dar deja lupta-i pierdută, flăcările-s stinse,
Nimic nu se mai poate...
Pentru tine, Iulia, am numai lacrimi,
și ură, și iubire, sunt toate adunate,
Și știu că voi mai suferi...
Nu mi-ai dat măcar o șansă, o șansă măcar,
Și șansa ce-o vedeam s-a dus și mai departe,
M-ai lăsat să lupt ca orbul, în zadar...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Credcabanuiesti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre cadouri
Chip de înger
O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare și văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingășie
ș-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranță,
ce poposește o clipă-n viața mea?
Și poate tu mă poți ajuta,
în toată durerea asta grea.
Ești ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea strălucește de departe
și eu aș vrea să-l pot îmbrățișa,
dar nu pot, m-amăgesc,
ești speranța mea de viață,
vreau să vii în visul meu,
să mă porți-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
și chiar aș vrea să-ți mulțumesc,
că te-ai purtat frumos cu mine
și chiar tu de ești destinul meu,
tu ești îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau să mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ș-acum mă trezesc la realitate
și durerea dispare în totalitate.
poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre întuneric, poezii despre realitate, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe sau poezii despre ajutor
Târziu în suflet
S-a făcut târziu în suflet,
îl strâng cu mâna de pe drum
mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el,
în timp ce noi mergeam din om în om,
întrebându-i ce mai fac cu viața.
A nins așa de frumos
că ne-au rămas pașii în zăpadă
(să mai zică cineva că n-am existat!)
în timp ce râdeam.
Aici, pe unde-am ajuns,
e foarte departe și frig,
și-aș mai vrea să aud o dată
povestea aceea
despre noi
jucându-ne
dincolo de deșerturi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ninsoare, poezii despre existență sau poezii despre deșert
Furnică cu furnică, fie cât de mică, face mare mușuroi.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre furnici
Am întâlnit un înger
O noapte se coboară de stele insoțită
Și nici măcar o lună un drum nu-i lumina
Ajunsă la răspântii de drumuri obosită
S-a întins oftând pe iarbă alături de o stea
Dar m-am rătăcit și eu în jalnica răscruce
Venind pe-acelasi aspru drum și cu multă trudă
M-am așezat de-o parte alături de o cruce
Și de o gingașa făptură de-a nopții rouă udă
Eu am privit cum doarme de vise chinuită
Și tremurînd adesea cu-ntreaga ei făptură
Dormea fără de grijă în aripi învelită
Cu fruntea-n mâini lasată și zâmbetul pe gură
Se-ntinse noapta toată pe strania răscruce
Privind gingașul înger ce îi stătea-nainte
Cu poala luminată pe care drum s-apuce
Și cu-ntregul său alai de stele ofilite?
Înger, din care Univers cu minuni stelare
În zbor te-ai rătăcit prin lumea mea străină?
Umil păgân îți voi sta cucernic la picioare
Să primesc în suflet iubirea ta divină
Înger, tu vei gasi la pieptul meu curat un loc
Senina-ți frunte să-ți așezi și drept mulțumire
Arzând frumos tămâie și un fir de busuioc
Vom cânta-mpreună din a cerului psaltire
Marin Voicu
poezie de Marin Voicu (20 martie 2021)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor