Muntele verde

Mă întrebi de ce locuiesc pe muntele verde;
Zâmbesc şi nu răspund, pentru că inima mea este lipsită de griji.
Aşa cum frunzele de piersic curg în avalul râului şi sunt duse nu se ştie unde,
Eu trăiesc într-o lume aparte – care nu se află întru totul printre oameni.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut o perioadă în care eram ocupată cu propriile mele probleme şi griji. Apoi, am călătorit în acele zone unde există victime ale minelor de război, am mers pentru prima dată într-o zonă de război şi am văzut acolo oameni care aveau cu adevărat nevoie de ajutor. Cunoşti oameni care nu mai ştiu unde se află părinţii lor sau copiii lor şi care nu au suficientă hrană. Apoi, te trezeşti dintr-o dată şi îţi dai seama cât de norocos eşti şi îţi dai seama că grijile tale nu reprezintă nimic în comparaţie cu problemele acelor oameni. Nu îţi mai faci griji pentru tine, îţi faci griji pentru ceilalţi şi, astfel, evoluezi ca om. Asta m-a ajutat să scap de falsele griji din mintea mea. Şi te face să ai o viaţă fericită.

Angelina Jolie în revista "Psychologies"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-o ladă

locuiesc într-o ladă antifonată de gânduri
copilul singur al maturităţii mele
duc pentru el toate amintirile devenirii
o tolbă cu scrisori netimbrate

sunt prizionerul anticar
achiziţionez şi vând oameni fără nume unor măscărici

pe planeta mea lucrurile sunt simple
bat cu ciocanul în peretele vecinului;
îmi răspunde prin calorifer

când apa nu mai curge la robinet
bem gaz şi totul intră în normal
insectele nu mor aşa uşor

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă întrebi

Dacă mă întrebi unde locuiesc
locuiesc aici îndărătul munţilor.
Munţii-s departe dar eu sunt aici.
Eu trăiesc în altă lume
iar tu trăieşti în aceeaşi lume.
Nemărginită-i lumea noastră
totuşi greu de găsit ca şi heliul
de ce să aduni bani pentru zeppelin?
Mai bine revendică-ţi un filtru de nitrogen
un filtru de acid carbonic, un filtru
de hidrogen, un filtru de alte gaze.
Revendică-ţi un filtru de infamii
şi pe deasupra şi un filtru de viaţă.
Simţind că te sufoci tânguieşte-te.
Ei şi! Toată lumea se sufocă!
Şi totuşi toţi privesc cu braţele încrucişate.
Un mare înţelept a spus
"Şi se făcu o beznă atât de densă
încât n-am văzut stelele"
De fapt el s-a gândit doar la faptul
că se apropie noaptea.

poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lureen Newsome: Spunea mereu că îşi doreşte ca cenuşa să îi fie împrăştiată pe muntele Brokeback, dar nu am fost niciodată sigură de locul unde se află acest munte. Credeam că muntele Brokeback este acolo unde a crescut. După cum îl ştiu pe Jack, poate că este un loc imaginar, unde cântă păsări albastre si se află un izvor de whisky.

replică din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă şi rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu

"cânt de parcă
nu m-aş fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă

şi totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul îşi deschise porţile
pentru cei mulţi

aşa îmi şopti
Lebăda albă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuiesc sfinţii

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat şi de
ultimul pătrar de lună din colţul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care şchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele vieţuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc şi celor fără adăpost
unde locuiesc
aceşti oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetaţi de Cuvânt
unde
locuiesc aceste fiinţe înaripate şi cum de şi-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi faci griji pentru mine. În ciuda unor aparenţe dezastruoase, viaţa mea se scurge într-o perfectă armonie; mă dedic întru totul reflecţiei. Sunt ca un hipermetrop care priveşte în depărtări, e vrăjit de orizonturile vaste, iar prim-planul îl distrage doar atunci când un obiect opac îi împiedică vederea.

citat celebru din Albert Einstein (8 septembrie 1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cea nenumită (V)

Sunt multe draperii în casa ta lipsită de griji,
Unde extazul ţine cât e noaptea de lungă.
... Ce sunt vieţile îngerilor, dacă nu nişte vise,
Atunci când nu sunt trupuri iubite în odăile lor?
... Furtunile îndoaie vârfurile nucilor,
Roua lunii îndulceşte frunzele ramurilor de scorţişoară.
Ştiu prea bine că nimic nu poate ieşi din această comuniune –
Totuşi, cât de mult mă ajută să-mi alin inima!

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înşine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viaţa aşa cum nu e ea
Şi vinu-l sorb încet ca şi cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeşi în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieţi
Scriu viaţa aşa cum a fost ea o dată
Şi vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine ştiut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învăţat din ele tot n-am învăţat,

Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede şi nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbeşte
"E totul creat doar de mintea ta"
Şi totul se risipeşte...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

Acolo ne este moşia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti şovăielnic? Spui că religia este lipsită de importanţă? Sunt întru totul de acord cu tine. Întrebarea este ce semnificaţie are pentru noi cuvântul importanţă. Cât de importanţi suntem tu şi eu? Cât de importantă este părerea ta sau a mea despre ce este important?

Richard Wurmbrand în Îmbătat de dragoste (1992)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul există în Linişte. Dincolo de aparenţele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniştea este fundamentul creaţiei, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniştea nu cere, Liniştea nu condiţionează, Liniştea nu aşteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniştea se oferă pe Sine, se dăruieşte în mod necondiţionat şi susţine, fără efort, existenţa sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniştea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniştea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniştea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Linişte, iar această Linişte se îngrijeşte de buna funcţionare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conştient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniştea nu face zgomot şi nu cere atenţia sunetului - tocmai de aceea este nesfârşită.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de Faur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam

că trăiesc într-o ţară liberă
şi conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în faţa celor care
şi ei au căzut în genunchi în faţa
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viaţă intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea fiinţă când se închideau
sau deschideau şi totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii? Mă tem că sunt ceea ce literaţii numesc mizantrop. Ah, dacă îmi spuneţi de cutare ori cutare, atunci ştiu ce să vă răspund. Eu nu văd oameni, inima mea e nominalistă. Văd însă făpturile care îmi stârnesc afecţiunea, admiraţia, invidia, senzualitatea, nehotărârea, iubirea. Viaţa mea e plină de fiinţe cu nume precise. În rest, dacă e vorba de oameni, sunt cu totul şi cu totul mizantrop. Sunt adeptul zicalei: un om, e bine; doi, merge; trei, e deja aglomeraţie; patru, devine vacarm; cinci – e deja intolerabil.

Horia-Roman Patapievici în interviu
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, când eşti tânăr, mergi la discotecă şi îi judeci pe cei care nu trăiesc aşa cum o faci tu. Bătrânii sunt plictisitori, cei de vârsta ta sunt fraieri că nu îşi trăiesc viaţa. Apoi, îţi faci o relaţie şi o familie. Tinerii care pierd vremea în discoteci sunt proşti şi nu înţeleg ce este cu adevărat important în viaţă. Apoi ajungi bătrân şi cei tineri sunt retardaţi pentru că aşa e "tineretul din ziua de azi". Până la urmă singurul prost e ăla care judecă fără să înţeleagă că fiecare om se află într-o etapă a vieţii ce trebuie onorată şi respectată, şi nu judecată. Ce e bine şi important pentru tine, probabil e doar pentru tine şi nu eşti cu nimic mai bun doar pentru că eşti la o anumită etapă, diferită de a altora.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pe calea unei nădejdi. Aşa şi reuşesc să ies din contingent. Altfel n-aş putea să trăiesc cu uşurinţă în atmosfera actuală. Pentru că formaţia mea este de umanist, de carte, de cultură, aşa cum o înţelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam nişte modele, pe care am încercat să le urmăm, scara de valori era cumva fixată. Trăiam într-o lume sigură, în măsura în care cultul valorilor stabile îţi poate da ţie sensul unei stabilităţi.

citat clasic din Zoe Dumitrescu Buşulenga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul

Reflecţiile parcă mă duc în altă lume,
Curg cu frică spre necunoscut
Şi chiar de întâlnesc obstacole
Ele vor continua să existe

Agitaţia sublimă îmi arde răbdarea
Pentru că observ cum în sus totul e lin
Dar în partea de jos nu se linişteşte
Şi totuşi amândouă sunt din aceeaşi lume

O ferigă pare fericită, alta tristă,
Una îşi descoperă punctele negre,
Alta se înfăţişează doar în veselie verde,
Dar toate sunt şi trăiesc la fel

Noi ne întoarcem şi reîntoarcem,
Ne privim şi ne uităm,
Ne atingem şi apoi ne împingem,
Ne etalăm şi ne închidem
...
Trăim printre noi şi ne amestecăm,
Ne asemănăm şi ne deosebim,
Toţi suntem pe filmul nostrum,
Dar fiecare are scenariul său

Ne conglomerăm printre vicii şi neajunsuri,
Ne numărăm banii mai mult decât paginile vieţii,
Ne ducem înspre nenorocire şi în final
Cădem pradă asupra propriei capcane vicioase.

poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni de o curăţenie perfectă, care locuiesc în case mizerabile. Există oameni de o curăţenie mizerabilă, care locuiesc în case perfecte. Restul lumii se află pe undeva la mijloc.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-o sferă

Locuiesc într-o sferă,
Tangenţial, un punct atinge cerul
înlesnind poemului să modifice
cuvintele pe la spatele meu,
despletindu-se în lume.
Ploaia cade în cercuri, ca nişte puncte mari
îndoind bulevardele oraşului.
Amestecat în zare pluteşti ancestral în visarea târzie
când spaţiul fără profil revendică ţărmul.
Deznodământul verde rămâne
o pată finală risipită în ceruri.
Vidul înghite rămăşiţele ude
şi nicio apă verde nu mai coboară din nou.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!