Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eu cânt

Eu cânt pe-acei ce-n jug și chin
Pe-a lor spinare țara țin,
Cari în robie și necaz
Voinici, puternici au rămas!

Vânjoși, înalți, ca fierul tari,
De soare arși, bătuți de vânt,
Brăzdează harnicii plugari
Al țării lor mănos pământ.

Din plug pe toți ei îi hrănesc,
Vărsând pâraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc;
Pe-acești puternici muncitori
Eu cu mândrie-i cânt!...

Eu cânt pe-acei ce pân' acum,
Fără cărare, fără drum,
În noapte rătăciți au stat,
Nădejdea însă n-au lăsat;

Pe-acei ce tare, neclintiți,
Oftând amar din când în când,
Întreaga lume-au sprijinit,
În urma plugului mergând;

Cari focul vieții nu l-au stins
În pieptul lor de fier făcut,
Și cât de mult n-am plâns,
Tot alte zile-au prevăzut,
Pe-aceștia eu îi cânt!...

Eu cânt, căci văd că ele vin
Acele zile de senin;
Eu cânt, căci văd de-acum că piere
A țării veșnică durere;

Eu cânt, căci văd necazul frânt,
Ș-aud plugari în zori cântând,
Nu doine de amar, de dor, --
Înviorarea țării lor...

Și glasul vieții ascultând,
Venirea zorilor eu cânt!...

poezie celebră de din Basarabia (1907)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Limba noastra" de Alexei Mateevici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.54- 5.99 lei.

Citate similare

Any Drăgoianu

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în țara ta străin,
Să vezi pământul strămoșesc,
Din tot ținutul românesc,

Vândut de-a lungul și de-a latul
Străinilor, și-acuma satul
E gol și trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitați de soartă,
Vreo câțiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieții,
Când văd ciulinii și scaieții,
În locul holdelor de aur
Din țara lor, ca un tezaur,

Doar cânt de jale și de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când ești în țara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Eugen Ilișiu

Anul porcului

Chinezii toți din România,
Când văd, în vânt, un tricolor,
Simt cum le crește-n piept mândria,
Căci e făcut în țara lor!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărări

Cu frământări, cu vise și iluzii,
Ne facem toți prin viață o cărare,
Unii c-un scop, iar alții la-ntâmplare-
Visând succese, și primind contuzii!

Unii străbat ca orbii a lor cărare,
Nu văd nimic din tot ce-i înconjoară,
Căci gândul lor spre alte zări le zboară-
Având doar țel, dar neavând picioare!

Alții văd totul, dar își doresc putere,
Să aibă pentru toate zeci de brațe,
Cu care să apuce și să-nhațe-
Visând numai mărire și avere!

Târziu, de tot, pricep și adevărul:-
Destinul ni-i la toți... vămuitorul!

sonet de
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căciula și paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două și mai multe
Și pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ș-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci și te închini,
Până ieși din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și-l închin.
Nu-l închin c-așa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toți așa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin,
Iar Moldova-i țară mare:
Tot butoaie și pahare!

Deci cât umblu până seară
Țin căciula subsuoară.
Și cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ține-i, Doamne, veșnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Iepurasul curajos" de Petru Cărare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 7.60 lei.

Noi nu tăcem

Cu dinții strânși de aspra suferință
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâșnind de neputință
și iar ne prăvălim – dar nu tăcem.

Pe-a țării noastre darnică moșie
târâm de-un car de ani același jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcnește osul dezgropat de plug?

De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învățat să-l bem
dar gura știe bine-o rugăciune
și-o geme printre dinți – căci nu tăcem.

Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul țării într-un nou stejar?

Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată
în trupul nostru oase ce s-au frânt
și strigă morții ce-au tăcut odată
cu gura caldă plină de pământ.

De s-ar surpa în ceasul neființei
pe toate-aceste guri câte-un Negoi,
l-am sfărâma necruțători cu dinții
și-ar da năvală răcnetul din noi.

Urcăm Golgote aspre de credință,
venim spre piscuri tari, îngenunchem
și iar ne scuturăm de neputință
cu pumnii strânși în trup – dar nu tăcem.

poezie clasică de
Adăugat de Mishu57Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă nu aș fi avut bunici, dacă nu aș fi avut exemplul lor, dacă nu i-aș fi văzut de atâtea ori epuizați și osteniți, îndoiți de spate, cu mâinile aspre, cu ochii traversați de cea mai frumoasă lumină, mi-ar fi fost greu să cred în victoria seninătății. Dar bunicii mei și nu doar ei, toți sunt la fel, au indurat nedreptăți cât pentru trei secole, dar au știut să rămână buni, păstrându- și interiorul ființei lor mereu cald. În copilăria mea mi-am imaginat eroii purtând pelerine, fiind înalți și foarte puternici, dar acum eroii mei, asa cum mi-i reprezint, când închid ochii, îi văd purtând o năframă legată sub bărbie, cu spatele aplecat, dar în gândul meu, doamne, cât de puternici au rămas.

citat din
Adăugat de cnnSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -23.10- 16.99 lei.

Ieșenii au o altitudine mai înaltă, ei văd Polara ceva mai sus decât o văd bucureștenii și stelele lor circumpolare sunt deci mai numeroase; în schimb, spre sud, sunt câteva stele pe cari ei nu le văd, sau pe cari le văd prea aproape de orizont.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închisul către un fluture ce intrase în castelul său

Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș,
Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat!
Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat
Din efirul luminos în acest negru lăcaș?

Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis,
Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit,
În acest muced lăcaș, mormânt celor vii gătit,
De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis.

Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit;
Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus,
Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns!
Și ai venit înadins să vezi un nenorocit.

Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat,
În tine văd acum lumea ce l-au urgisit,
Tu speranță ai adus închisului osândit,
Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat.

Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc,
Tot așa este frumos seninul acel ceresc?
Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc?
Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg?

Tot șuieră filomela prin lunci noaptea răsfățat?
Și zorile tot răsar vărsând rouă pe pământ?
Și vara tot este cald? și tot aburește vânt?
Căci eu vară n-am simțit de când aici am intrat;

Nici tu vei putea găsi un fir de iarbă măcar
În acest muced lăcaș, nici vei putea auzi
Alt răsunet, sau alt rost, decât și noapte și zi,
Obezile clănțăind, ș-a-nchișilor plâns amar.

Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii,
Fugi de-acest negru noian, adânc și întunecos,
Grăbind vara să-ți petreci în seninul luminos,
Căci tu o vară trăiești ș-apoi nu ai să mai fii.

Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu,
Du-te de zboară prin lunci, prin grădini și prin livezi,
Căci ghirlandele de flori sunt ale tale obezi,
Iar cerescul orizon — iubitul, castelul tău;

Fugi, oaspe vesel al meu, oaspe sprinten de aripi,
Du-te, zburdă în efir, sau zboară pe flori săltând,
Și poate vei întâlni o maică tristă plângând,
Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi.

Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat!
Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc,
le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc;
Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat;

Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți,
Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor,
Ca și când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor,
Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți,

Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi,
Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc,
Și poate și maica lor, la care mor când gândesc,
Luându-se după ei, cu toți să vie atunci.

Ei scăparea mea pot fi ca niște îngeri de cer...
Căci cu ruga cei sărmani și pe Domnul îmblânzesc;
Și plânsul lor sfarmă uși, obezile risipesc...
Inima să moaie pot a crudului temnicer.

Și să mă scape de-aici, ah! lumina să mai văz,
văd soarele frumos, să-mi văd țara ce doresc,
văd munții, să văd câmpii și lăcașul strămoșesc,
Și pe nevastă, copii la piept să îmbrățișez;

Dar vai, ce am făcut eu! Din obezi am scuturat,
Și de-a lor sunet grozav, gingașul meu fluturaș
Speriat a pribegit din acest negru lăcaș,
Strigă-i: oh! așteaptă, stai! dar el la cer a zburat!

poezie de , traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte care dor

Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar să loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.

Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
Să spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.

poezie de
Adăugat de aer neluSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Lacrimi, fluturi și-un destin

Zâmbesc amar și-apoi privesc
Spre viața mea, dar nu zăresc,
Decât fantasme ce revin,
Dintr-un trecut cu doruri plin.

Și cu-amintiri care tot vin
Cântând pe-o frunză de măslin,
Balada florilor ce cresc,
Doar de le uzi cu mir ceresc.

Darle ud, nu îndrăznesc,
Și plec spre negrul cel grotesc,
Sfidând pocalul cu divin,
Ca să-mi beau cupa de pelin.

Și-n gara vieții mă opresc,
Cu nori de lacrimi mă-nvelesc,
Văd fluturi albi dar mă abțin,
Deși de dorul lor suspin.

În gândul meu e numai chin,
Dar cum să lupt cu-al meu destin,
Când prin ciulini mă poticnesc,
Și pierd, tot ce-i Dumnezeiesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

5

oamenii își văd de treaba lor
cu fețele-n jos
mărșăluind spre abator
lumina operează ca un dictator
incizie în suflet, incizie pe cord
oamenii își văd de treaba lor
cu gânduri secționate
captivi în zăvor
nu vreau să mor
îmi este prea dor
Have you ever kissed to a Radiohead song before?
oamenii își văd de treaba lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am tot strigat

Am tot strigat, — de când tot strig
îmi e și greu să tot mai spun
dar strig, căci știu vine ziua
să știți că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, — de când tot chem
și ură poate -mi purtați
dar chem, căci știu vine ziua,
când veți striga înspăimântați.

Am tot mustrat, — de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.

Am tot venit — și tot mai vin
să spun încă mai e har
să spun, căci știu vine ziua
cu plâns și țipăt în zadar.

Am tot înștiințat — și mai
răbdați-mi să vă-nștiințez
căci știu ce-aproape este ziua
cu-nfricoșatul morții crez.

Veți face și-acum tot ce vreți,
cum ați făcut și pân-acum
dar scumpul mântuirii preț
amar se va plăti cu scrum.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Bunicii pe bancă

Pe o bancă (banca de la drum)
Parcă-i văd sub nucul cel bătrân.
Doi bătrâni bunici răpuși de dor,
Rugând doar un strop de ajutor.

Oh, găleata goală amintea
De ani triști, de viața lor cea grea.
Lacrimi lunecau de-acum arar.
Sufereau de griji și dor amar.

Ghiocei ascunși sub o basma...
Ridul unui pliu de catifea.
Azi clepsidra timpului e spart㠖
Ceasuri de nisip și vremi de sloată...

E bunicul, caierul de fum...
Alb în barbă, plâns și trist de-acum.
Văd, privește din fotografie,
Tot ștrengar, ca în copilărie.

Îngeri dorm la tâmplele de nea...
Cu buicul și bunica mea,
Mai vorbesc în somn. De ei mi-e dor...
Bunii mei, adio, somn ușor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aur și argint

Sunt într-un vis, pe-un țărm de mare
Și ziua-mi cere voie să adoarmă,
Văd valurile-n patul lor de sare,
Cum împăcate, coamele își sfarmă.

Acum magia-ncepe cu-n blestem
Ce de-o eternitate se repetă,
Când în apusuri, raze aurite gem,
Alte de-argint în urma lor regretă.

Și soarele, în adormirea grea,
Simte în pieptul lui furtuna,
Ce disperat o lasă-n urma sa,
Când, resemnată, se trezește luna.

Acesta-i ciclul nemuririi lor,
Ce are rădăcini neamplinite,
Între destine scrise în decor,
De nemiloase lacrimi adormite.

Am să pun aurul și-argintul lor,
Să-i las o noapte să se vadă,
Și-n dimineta să se nasc-un dor,
Sfințit în rugăciune de-o baladă.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

paparudă

la cât arde
țara asta, babele
stau încremenite
cu pieptenul oprit
la jumătatea gestului…
din pensie și-au permis?!
Nu,
l-au moștenit, e din os
din os cândva duios, cândva
brav

Nero multiplicați dau
din degete
degetele lor chibrituri
pe scăpăriciul țării
Dă, Doamne, să plouă
toată campania electorală
să li se ude… intențiile
de bine!

unde-s babele de altădată
cu pieptenul lor cu tot?!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Bieții bunici

Beau în traiul lor amar
Prăpăditul de Cotnar,
Căci, spre nenorocul lor,
N-aveau "vin superior"!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ­-
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.
Și pentru toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Ioan Petru Culianu

Toți lama știau deja de veacuri anul Tigrului de Fier avea să aducă țării lor cotropirea, iar pe ei avea să-i împrăștie în lumea largă. Erau obsedați de roți, căci știau distrugerea lor va coincide cu pătrunderea roților în Tibet. De aceea, orice vehicul cu roți era acolo riguros interzis.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Constantin Păun

Manifest

Inerți din cap până-n picioare,
Atâtea spirite își dorm;
Puterea minții cu-nfocare,
În traiul șters, orb, uniform!...

N-au capete, sau dacă încă au,
Le pun la porți sperietoare
Și vieții lor un sens nu dau,
Căci sunt atrași de *domnișoare*!...

Și-atunci de ce încă mai speră,
De ce din mintea lor opacă,
Se plimbă beți, bolnavi în carieră,
Când ei nu vor nimic să facă!...

Sunați sirene și sunați alarme,
Treziți putreziciunea neagră-n ei,
Căci țara asta stă gata să se sfarme,
Când stau zidiți și-nchipuiți a zmei!...

Puneți-i cu putere să își întindă mâna
Căci sunt copii lor striviți într-o prostie,...
Să-și pună în mișcare și creierul și vâna,
nu devină țara o mlaștină pustie!...

poezie de (2014)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!