O clipă fericită

Liniile împrejur
Unite, dau un contur,
Coala de hârtie poartă
Imaginea prezentată.
Are-un har ce-i doar al său
Ni-i etalat în tablou!

Bine-a prins, cu măiestrie
Umbre ce-ntregesc un chip.
Lumina-i o forţă vie
Ăsta-i dar cu bucurie
Tainică şi nerostită
A-ntregit al său penel
Ne-a dăruit o clipă fericită!

acrostih de Constantin Iorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul plantelor

Lumea sa i-e dat să fie
Un univers de armonie,
Iubirea, libertate, bucurie,

Şoapta plantei o ascultă,
Tainică, dar cunoscută,
Energia-i înnăscută,
Florilor chipul sărută,
Au un har al lor divin,
Ni se dăruie deplin.

Măiestrie şi destin
Aura-i de fericire
Necontenit chip senin
E-mpletit cu cel de floare.
Acel dar cules din soare!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonagenarul – Domnul profesor –

Inimos şi cu decenţă
Onorează prin prezenţă
Ne-a tot dăruit pe faţă

Părinteasca sa povaţă
Ăsta-i crez necontenit
Timpului său dăruit
Răbdător, cu voie bună
A slujit limba română.
Şansa de a-i asculta
Cuvânt blând, cu înţelepciune
Urmăreşte-o, n-o rata!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de înălţime

Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Rouă nopţilor senine
Inimă de infinit
Acest dor de înălţime
Numai Domnul a dăruit.

Ionii de pe înălţimi alpine
Ozonul e bine venit
Răsplată însutită ce vine
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, la el în grădină,
Crezul său în vreme e împlinit
Har deplin să-nvingă la greu
E-un dar dat de Dumnezeu.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de înălţime

Mai poartă cu sine
Acel dor nemărginit,
Roua nopţilor senine,
Inimă de infinit,
Acel dor de înălţime,
Numai Domnul a dăruit!

Ioni, de pe înălţimi alpine,
Ozonul e binevenit,
Răsplata însutită ce vine,
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, chiar în grădină,
Crezul său în vreme împlinit,
Har deplin purtat mereu,
E-un dar dat de Dumnezeu!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer ca Isus

Sincer ca Isus

Prea sincer e Domnul Isus
Şi e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt — totul i-a dat

Isus este curăţia
Şi de ea El ne-a vorbit
Să moştenim veşnicia
Trăind harul şi iubirea
Lumină ne-a dăruit

Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viaţa ta curată
Să intri pe-a vieţii poartă
Trăieşte al Lui Cuvânt

Nimenea pe acest pământ
Aşa sincer n-a vorbit
Despre Tatăl — de Cuvânt
Şi ne-a spus ades — Eu sânt
Cel de Tatăl rânduit

Cât de buimăciţi am fost
Să nu-l credem pe Isus
Pe Cel ce-a tăiat un rost
Să rămânem toţi la post
S-ajungem în ceruri sus

El ne-a spus doar Adevărul
Cu Viaţa împletit
Ne-a descoperit misterul
Şi ne e şi acum ţelul
De Tatăl doar rânduit

Numai El e legătura
Dintre Tatăl şi omenire
El a împlinit Scriptura
Şi ne schimbă azi făptura
Şi prin har şi prin iubire

Numai El — Hristos Mesia
Ne-a vorbit de Dumnezeu
Şi ne-a spus că veşnicia
Ne-o oferă — bucuria
Noi să fim poporul Său

Prea sincer şi-n modestie
Domnul Isus ne-a vorbit
De Tatăl de veşncie
Şi de-a Lui Împărăţie
Ce nu are dar sfârşit

El ne-a spus că Dumnezeu
Ne iubeşte chiar pe toţi
Şi ne vrea popor al Său
Să fugim de tot ce-i rău
Să fim — înviaţi din morţi

Nimeni altul n-a vorbit
Ca Isus Mântuitorul
Viaţă ce ne-a dăruit
Pe Golgota răstignit
Să ne înplinească dorul

Numai El e izbăvirea
De păcate — fărdelegi
El e Viaţa şi iubirea
De-asemeni — neprihănirea
Viaţa sfântă de-o-nţelegi

În Hristos doar se găseşte
Adevărul — sfinţenia
El la sânu-i ne primeşte
De ascultăm — ne mântuieşte
Şi ne oferă veşnicia
06-01-2022 Mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românilor din inima României

Românu-i dârz de când se ştie,
Om de-o aleasă omenie,
Mereu prezent unde e greu,
Înfruntă greul în felul său,
Neobosit la fapte bune,
Idealul său nu va apune.
Liber, statornic şi stăpân,
Oricând şi generos şi bun,
Rămâne-n crezul său creştin.

De la Daci a moştenit
Iubirea de acest pământ;
Nu-i datorie, dar mai sfânt!

Hărnicie, cu însufleţire,
Am dăruit cu fiecare clipă,
Respect deplin şi preţuire,
Generoşi clipă de clipă,
Harul ne-am împărtăşit,
Iubirea de acest pământ.
Tot timpul gândul drept şi bun
Am împărţit cu cei din jur.

Ştim să preţuim dreptatea,
Iubim credinţa, libertatea!

Când peste veacuri au venit,
O semeţie de sărăcie alungată,
Voioşi aici i-am găzduit,
Am împărţit cu ei aceeaşi soartă!
Şi gând, şi cât, şi bucurie,
N-am bănuit că ungureasca semeţie
Azi alungă pe români din inimă de Românie!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mia...

Darul său în chip şi faptă
A dat la fiu şi fiică, care-l poartă
Răsplată binemeritată.

Mângâierea din privire
Acel dar nemărginit
Roua nopţilor senine
Inimă de infinit
Aici, la Deleni trăit!

Mai poartă încă cu sine
Eleganţă şi iubire
Dăruite lui Andrei
Ideal trăit în doi!
Ne-ncetat îi stă de veghe
Sufletul pereche.
Chipul său brăzdat de vreme
Hărăzit mai e să-ndemne
Inima de mamă nu se teme!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul deocamdată

Auzind necontenit
Durerea omului de rând
Rămasă stâncă de granit
Inima ta sângerând
A dăruit poeme de gând
Nemuritoare.

Pământul deocamdată,
Ăsta-i un dar adevărat
Univers de faptă
Ne-a dăruit neîncetat
Esenţa unui crez curat
Soarta celui greu încercat
Credinţa împlinită pe deplin
Unitatea aduce nou destin.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, pentru bărbat, şi asta vine din ancestral, e doar maternitate şi o poartă deschisă spre nemurire, dar şi un izvor nesecat de bucurie şi plăcere... Foarte puţini realizează că bărbatul e un copil care-şi ascunde fragilitatea şi sensibilitatea la pieptul femeii iubite care ştie să se poarte ca o mamă, să simtă ca o iubită şi să se dăruie ca o amantă. Cea mai fericită femeie din lume este aceea care este amanta soţului său, pritenă, confidentă şi parteneră de viaţă.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia o putea scrie şi poporul român, pentru că n-a fost mai puţin chinuit şi mai puţin dăruit cu har, dar n-a avut un Hristos şi un Moise al său.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni, 24 august 1654, celebrul matematician francez Blaise Pascal s-a aşezat la biroul său şi a compus o scrisoare către nu mai puţin celebrul său compatriot Pierre de Fermat. Când şi-a încheiat scrisoarea, nu ajunsese la trei mii de cuvinte, dar ea avea să schimbe destinul omenirii. Era prezentată acolo, pentru prima dată, o metodă prin care oamenii puteau prezice viitorul.

începutul de la Partida neterminată de Keith Devlin (2008), traducere de Anca Florescu-Mitchell
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri de penel (graficianului Virgil Tomuleţ)

E tare mult de când pânza,
în imaculata ei naivitate,
aştepta nerăbdătoare
primele unduiri de penel...
Atunci, întru începuturi,
gândurile, fuioare
uşor vălurite,
lunecau alene,
dinspre tâmpla artistului
mlădiind tremurul
mâinii încordate...

Clipă de clipă,
ochiul lui,
încărcat peste poate de tonuri,
se deschide spre univers
şi clipeşte mai rar,
tot mai rar,
sărac în odihnă;
Pe neaua şevaletului
se ţes imagini surprinzătoare,
daruri miraculoase
în unduiri de penel.

Aflat acum
în livada rodită a talentului
îşi stăpâneşte-anevoie bucuria;
îmbracă iar
haina din noaptea de Ajun
când cu-aceleaşi mâini
meşteşug în meandre,
mângâia daruri
pregătite în taină,
unduiri de penel...

Porneşte discret,
abia atinge câmpia virgină
a tabloului, mai apoi,
împrăştie îndoieli
înscriind linii precise.
Picuri stârnite din suflet
umezesc unduiri de penel;
asprimea chipurilor desenate
se topeşte uşor,
mai uşor,
în timp ce linii molatice

prind pentru vremuri tărie,
definesc mesajul artistului,
ostoiesc nerăbdarea penelului,
stăpânindu-i vibraţiile.
Candoarea-i învăluie
opera,
alintă imaginea
precum mama o face
cu pruncul
abia ce-i născut...

Uneori se revarsă ape,
se cutremură umerii Geei,
fulgere stranii luminează
sfere nevăzute.
El însă, făuritorul de artă,
mai rar mângâiat pe cerbice,
e soldatul în post...
Creionează cu sârg muguri de nemurire
şi le înghioacă în miez de tablou,
daruri acelora ce vor să primească
unduiri, unduiri de penel...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul

Mărturii nenumărate;
Aura-i la genial,
Natură şi sănătate,
E un dar în Hofigal.

Are-un incredibil har.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce descoperă liniştea din interiorul său este liber de orice programare şi condiţionare. Spiritul său nu mai poate fi prins şi încapsulat în nimic.

citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har şi pace vouă

Har şi pace vouă de la Domnul meu
De la Tatăl nostru de la Fiul Său
Sărutare sfântă şi un dor divin
Bucurie-n inimi şi să preamărim.
Slavă şi putere de la Domnul Sfânt
Iubire în inimi şi pe buze cânt
Dragoste cerească, Domnul să vă dea
El să vă împlinească ce Îl veţi ruga.

Veşnică nădejde, o nădejde vie
De cereasca ţară şi de veşnicie
Prin credinţa voastră s-o aveţi mereu
Zilnic voi să creşteţi înspre Dumnezeu.

Zilnic cunoştinţa ş-adevărul Său
Să vă însoţească înspre Dumnezeu
El vă sfătuiască vouă orice gând
Înspre Ţara Sfântă să mergeţi cântând.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu

Românie, eşti bogată,
Ai valori adevărate.
Simboluri care niciodată
Nu vor fi de noi uitate.

Grigorescu ne-a lăsat:
"Car cu boi", "Ţărancă din Muscel"
Şi tot ce a mai pictat
Cu al său frumos penel.

Un pictor mare, renumit,
Operele sunt minuni.
De-o lume-ntreagă iubit
Şi respectat de naţiuni.

S-a stins într-o zi de vară,
Ne-a rămas averea-n spate.
Şi-n calendar rămâne-amară
Data de 21 iulie 1907...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Ani frumoşi cu sănătate
Numai domnul a dăruit
Inimoasă fiind cât şapte

Dragostea şi-a împlinit
Răsplătind cu fapte
Ăsta-i har nestăvilit
Gânduri ce-au cuprins în carte
Oferind cu bunătate
Iată carte după carte
Aură de creatoare
Ne oferă, nu ne lasă
Un gând bun, carte frumoasă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea care e descrisă prin observare este o manifestare a activităţii mentale a observatorului. Când omul descoperă că lumea lui este propria activitate mentală făcută vizibilă, că nimeni nu poate veni la el decât dacă el îl atrage şi că nu e nimic de schimbat decât pe sine, propriul său sine imaginativ, primul său impuls e să reformeze lumea după imaginea idealului său.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!