Elegie

Ninge lacrimă de cânt,
Peste prundul ars de vară,
Ninge-n suflet şi cuvânt,
Flori de dragoste amară...

Luncile se pierd în zări,
Albăstrite de poveste,
Potcovind cu nerăbdări,
Fiecare zvon de veste...

La ce bun într-un trifoi,
Unde se căta norocul,
Am găsit şi patru foi,
Dacă am rămas cu jocul?

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, cântec ars de vară

Mamă, cântec ars de vară,
Sfântă veghe, nopţi de jar,
Ca de veste o vioară,
Mă-nfior de tine iar!

Mama mea -urcuş de sapă,
Cerul vieţii mi te scapă,
Mi te scapă joc cu joc,
Dor de viaţă, clocotind,
Gând de dragoste şi foc,
Peste vise, viscolind!...

Dar să ştii că orice sară,
Orice rază de noroc,
Va fi chipul tău de vară
Şi cămaşa mea de foc!...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifoi

într-o frunză de trifoi...
am găsit cu patru foi!
e norocul meu ascuns...
cred că Dumnezeu l-a pus

ca să-mi fie ziua plină
de caldură şi lumină
noaptea să nu fie neagră
vise albe să-mi aleagă

vis frumos cu patru foi
jos în vale în zăvoi..
te-am găsit şi nu te las
să mai pleci cu un atlas

nu te las să pleci pe net
eşti real şi eşti discret
te păstrez în buzunar
şi ne ducem la altar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschizând calculatorul pentru a vă răspunde, m-am oprit din drum pentru a verifica ceva într-o carte a Tatălui meu. Şi cartea s-a deschis de la sine la un trifoi cu patru foi, găsit de el şi pus în carte. De câte ori el călca într-o livadă, după câţiva paşi se apleca şi culegea un trifoi cu patru foi. Era aproape miraculos. Poate că şi acum e un semn bun, de început.

începutul de la Tatăl meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

norocul camuflat
într-un trifoi cu patru foi
râvnit şi căutat de toţi
într-un câmp de lăcrămioare
plin de şoapte şi suspine

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu speranţe

Ninge-ncet şi ninge blând
Ninge cu romanţe,
Ninge-n cer şi ninge-n gând
Ninge cu speranţe...

Ninge pur şi ninge lin
Ninge cu uitare,
Ninge alb şi cristalin
Ninge cu uitare...

Ninge-n cer şi pe pământ
Ninge cu trădare,
Ninge alb şi ninge sfânt
Ninge cu salvare...

Ninge-n gând şi ninge lin
Ninge cu uimire,
Ninge-ncet şi cristalin
Ninge cu iubire...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de la mama

Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Şi sărutul ei cuminte
Nu trădează şi nu minte...

Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguieşte lin uimirea...

Ninge, doamne, ninge iar
Şoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...

Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoţi
De la mama pentru toţi...

Ninge-n suflet o speranţă
Şi ne bucură, ne-nalţă...
Ninge, Doamne, ninge-ne
Cu iubire-atinge-ne...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Ninge-n vale şi pe deal
Şi pe plopii laminaţi,
Ninge-n câmpul de opal
Zburdă fulgii evadaţi.

Ninge-n sat, ninge-n pădure,
Pe a drumului troiană
Şi pe-a omului secure
Ninge alb şi cu dojană.

Ninge malu'-i îngheţat
Sub haină de promoroacă,
Curge râul dirijat
Sloiuri groase să desfacă.

Ninge ziua, ninge seara
Creşte neaua albă, moale
Şi-nveşmântă toată ţara
În hainele-i nupţiale.

poezie de Emil Utalea (februarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată vara
după trifoi cu patru foi –
dar şi astăzi

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iar a dor de Ţară

Ninge iarăşi peste Ţară,
Cu fulgi dalbi, căzând uşor,
Şi-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.

Ninge cu-amintiri de şoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viaţa curge în aval.

Ninge iarăşi peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam şi-acum un an.

Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Ţară,
Dar eu, mamă, sunt departe...

Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topeşte
Pe-al tău chip, iubită mamă.

Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge – totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.

poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc?

Un trifoi cu patru foi.
E ceva deosebit,
Însă eu nu am găsit
Şi, c-ar fi, mă cam "îndoi".

epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit o grămadă de trifoi cu patru foi care nu mi-au adus niciun noroc. Mă gândesc că poate n-ar strica o petală în plus...

aforism de Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul îngheţat,
Acoperă cu flori de gheaţă ferestrele şi-ntregul sat.
Pe dealuri ea aşterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.

Iar vântul intră-n jocul iernii şi viscoleşte fulgii toţi,
Cu veselie îi adună pe toţi copiii pe la porţi.
Ei vântul îl aleargă-n vale şi fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag şi alb covor.

Iar iarna se înveseleşte şi-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopţile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.

În jocul iernii intră seara ca o măicuţă obosită,
Ea linişteşte copilaşii şi-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivăţul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.

În case-acum e cald şi bine, copiii s-au culcat de mult,
Afară singur vântul bate, cu inima-mi eu îl ascult...
Mă ninge-n suflet cu fantasme, iar vântul vieţii mă îngheaţă,
Doar inima-mi e încă jună şi desenează flori de gheaţă.

Presară iarna lacrimi dalbe peste-al bunicilor mormânt...
Mi-e dor de –a lor sfântă poveste, mi-e dor de-al lor blând, drag cuvânt...
Pe dealuri se aşterne neaua şi ninge-n suflet cu poveşti,
Curând la noi va veni Moşu... colindători pe la fereşti....

poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Am încercat să picur în noroi
Sămânţă de muştar şi de lucernă,
Sperând ca un trifoi cu patru foi,
Să facă epigrama mea eternă.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste ţara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Şi ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui şi şalul gros.
Şi ninge, ninge, ninge peste el
Şi focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăşi flori de gheaţă la fereastră,
Ţurţuri-oglinzi spre ceruri se înalţă,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste ţara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Şi ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui şi şalul gros.
Şi ninge, ninge, ninge peste el
Şi focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăşi flori de gheaţă la fereastră,
Ţurţuri-oglinzi spre ceruri se înalţă,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Tufănele

Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...

Moş-Pitic se află-n treabă
când fetiţa îl întreabă
cum să-şi facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.

- Ia perechea de sandale
cu felii subţiri de soare!
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiţii cât lopata
traşi în cremă de fistic
de un cofetar-pisic.
Floarea umblă printre flori
şi le scutură de nori.

Floarea este mama.
A venit şi tata
cu trei biscuiţi
şi gogoşi fierbinţi.

Mai intrară-n casă
trei pisici sub masă.
Le-am dat biscuiţi, eu băui doar ceai.
- Măi, copilă dragă, mare suflet ai.
Mama ce să zică –
dă-i şi la pisică.

Dădui biscuiţii, i-am dat pe ascunse,
însă fiind prea mici chiar nu le-ajunse.
Întrebai deodată: ce e de mâncare?
- Mai sunt la bucătărie trei felii de soare.

- Mamă!... Phiii, ce chest'e!
Asta e poveste!
Luna unde este?

- E plecată la oraş
cu trei stele-n guleraş.
Au căzut La Tufănele
patru stele prichindele.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Planeta poveştilor, Antologie de literatură pentru copii
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neştiute vise,
Pe la geamuri gheaţa pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Şi-nvăţând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Tufănele

Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...

Moş-Pitic se află-n treabă
când fetiţa îl întreabă
cum să-şi facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.

- Ia perechea de sandale
cu felii subţiri de soare!
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiţii cât lopata
traşi în cremă de fistic
de un cofetar pisic.
Floarea umblă printre flori
şi le scutură de nori.

Floarea este mama.
A venit şi tata
cu trei biscuiţi
şi gogoşi fierbinţi.

Mai intrară-n casă
trei pisici sub masă.
Le-am dat biscuiţi, eu băui doar ceai.
- Măi, copilă dragă, mare suflet ai.
Mama ce să zică –
dă-i şi la pisică.

Dădui biscuiţii, i-am dat pe ascunse,
însă fiind prea mici chiar nu le-ajunse.
Întrebai deodată: ce e de mâncare?
- Mai sunt la bucătărie trei felii de soare.

- Mamă!... Phiii, ce chest'e!
Asta e poveste!
Luna unde este?

- E plecată la oraş
cu trei stele-n guleraş.
Au căzut La Tufănele
patru stele prichindele.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Planeta poveştilor, Ed. Universitară, Bucureşti - 2021, Antologie de literatură pentru copii (31 martie 2020)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!