Iarnă timpurie (cronică rimată)
O iarnă care vine, cum trebuie mai rar,
O iarnă care trage mereu de calendar,
O iarnă care vine cum știe numai ea...
Cu vânt, cu frig, cu viscole și nea
Și care, suverană, când vrea se hotărăște
Și intră ca o cizmă, călcând militărește,
O iarnă care face, ce știe, pe pământ
Și uită să se țină, adesea, de cuvânt,
Acum lăsând Moldova și munții cu licheni,
Porni să se răzbune, la vale, pe olteni!...
Și-a început cu dansul, prin fulgii ei ușori,
De seara pânăme seara, din zori și până-n zori,
Lovind cu vântul iute și ascuțit, demonic,
Motorul iernii bate cși cary
u urlet supersonic!...
- O iarnă! Tu zeiță a mantiei de gală,
Ce vii așa devreme și-așa de triumfală,
Ne-ai prins în rochii scurte, în ghete și pantofi,
Ne-ai prins în câmp cu roșii, cu ceapă și cartofi...
Cu sfecla, cu porumbul, cu câmpul nearat,
Cu grâul fără germeni, ba chiar nesemănat
Și-ai apăsat - se vede - cu unele relații,
Pe drumurile toate și pe comunicații.
- O, iarnă! nu se cade să ai ceva cu noi,
Destule vremuri tulburi trăit-am... și nevoi...
Te abătuși din cale cu furie, ca para,
Te rog, hai recunoaște;
- Nu cumva, greșiși gara?
Că nu văd ce prestanță mai ai în clipa asta,
Când ai adus, devreme, zăpada și năpasta!
Nu văd ca Dumnezeul ce-l ai!... dacă îl ai,
Să-ți deie-n schimb o mână de grâu sau de mălai!
Tu vezi ce năpusteală ai aruncat din cer,
Pe drumurile toate, pe::: căile de fier?
.........
Ai aruncat cu scârbă în cei ce mai încarcă,
Le-ai dat cu fulgi în ochi, loveai în ei de parcă;
Erai în luptă dură, cu hunul și tătarul,
Cu trenul de persoane;ori poate cu marfarul
Și ca o vijelie, zăpada cu grămada,
Trânteai de sus cu forță, cum dam noi la Posada;
Iar crivățul cu arcul și fulgerele lui;
Făcea cum noi făcurăm, minune la Vaslui
.........
Acum, lăsând de-o parte, ranghiunul ce ți-l port,
Apreciez ideea să te retragi în cort!
Deși, la o adică, mă tem- o spun deschis-
Că poți să ieși de-acolo, chiar fără de permis
Și poate cine știe, la fel ca o mătușă,
Mai pe neașteptate să ne deschizi o ușă,
Însă ți-o spun de-acuma,
s-avem puțin pardon!
Te dau pe ușă afară...
Sunt la revelion!
poezie de Constantin Păun din Sfere umoristice (20 noiembrie 1985)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre iarnă
- poezii despre cereale
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre viscol
- poezii despre trenuri
- poezii despre seară
Citate similare
Iarnă în Mănăștur
S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin
s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi pe trotuar
înflorind al vremii clopot
gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur
chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească
nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară
iarna pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi
și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară
este iarnă bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă
iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ger, poezii despre țurțuri, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre urechi, poezii despre sat sau poezii despre prezent
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când Crivățul lovește
Și-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde și trosnește
De arșiță iubirea să fie încălzită.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre crivăț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sadism
Cazonă
Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc să te găsesc în amintire
Tu-n clipa asta poate dormi
Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Și peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad și-a lerui-ler.
Iubita mea, departe ești în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate să adoarmă
Și tremură de dor și de nesomn.
Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, și-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărțit la doi.
Mi-e atât de dor de tine și de-o vară
De-o pajiște pe care mână-n mână noi,
Fugeam, râzând, prin iarba rară
Gustând aroma dulce-a unei ploi.
Iubita mea, e iarnă peste fire,
Mai multă iarnă-i, însă, prin cazărmi
Și te sărut, zâmbind în amintire
Tu-n clipa asta poate dormi.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre amintiri, poezii despre sărut, poezii despre ploaie sau poezii despre inimă
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre lumină, poezii despre plâns sau poezii despre oraș
Miroase a iarnă rece
Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-așterne-n cărări.
Afară miroase a rece și fum
Și păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.
Miroase a iarnă iarăși afară
Și ramul golaș a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.
poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre păsări, poezii despre nori, poezii despre fum, poezii despre frunze, poezii despre câini sau poezii despre alb
Stresul Iernii
Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă și cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult așteptată
De copiii ce-o adoră
Și să vină o imploră.
Și Moș Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învățat
Să vină cu săniuță,
Nu cu cai și cu căruță,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Și așa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,
Și nimeni nu i-a măsuri...
Să vină iarăși bogată,
În rochița ei albă-înstelată.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stres, poezii despre învățătură, poezii despre săniuș, poezii despre supărare, poezii despre rochii sau poezii despre poluare
Toamnă cu semne visătoare
Toamna mă așteaptă întotdeauna cu vânt fără aripi,
cred că seara grădinii e ruginită de arome,
fără păsări exuberante
păstrează un fel de tristețe pusă la învechit.
Nu cunosc o altă îndestulare mai diversă
care mă trage de mâini să strâng pentru iarnă
și eu ca un greier pătimaș fac degustări de băuturi
până-mi cade scripca în somnul uitării,
de mă limpezesc doar cu câte o lacrimă de vin.
Te rog și pe tine,
să vezi aurul topit în pahare.
Dar tu rămâi cu gândurile curate și ochii țintă
la semnele care se joacă pe cerul spumos,
privirea nu se pierde ci se încarcă de semnificații
despre modul cum noi ne includem în natură.
Bate la ușa din spate a toamnei
un frig din ce în ce mai rece, adunat de pe drumuri
și noiembrie împrăștie totul cu dușmănie
fără să-l oprească nimeni.
Pe vremea asta Dumnezeu îmi coboară-n cuvinte
și ploile se țin legate unele de altele cu frânghii de ceață,
nu pot răspunde la provocarea de a scrie
de parcă am rămas în tabloul estompat de peste deal
peste care soarele se grăbește să treacă pe sub nori.
E frumos de visat cu ochii în depărtare
într-un cadru în care nici nu exist,
ci mai degrabă m-am împotmolit în necuvinte
din care nu pot să scap decât absorbit de liniște.
Pare ușor să străbat lumea
când ea e totuna cu mine
și-mi sosesc caii cu sănii de iarnă la poartă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre religie
Ocean de iarnă între noi...
Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.
Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.
La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.
De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.
Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.
E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre planete sau poezii despre ocean
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ciori
- poezii despre negru
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre jocuri
- poezii despre corp
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre culori
La noi colind
La noi e zăpada albastră
Și cerul e alb, nici nu știu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.
La noi, sub picioare e gheață
Și țurțurii-ntind, curioși,
Tenebre, din spate, din față,
În inimi să intre, sfioși.
La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munți,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiți de pe brazii cărunți.
La noi va mai ninge și poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.
poezie de Grigore Cotul din Registru de intenții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre păr cărunt, poezii despre picioare sau poezii despre munți
Doar iarna
culorile se șterg. viața dispare suspendată în neant
și-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
așa că viitorul ți-l alegi și pleci să-l găsești
amintirile se șterg, uitările se pierd în zăpadă
și doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
așă cum numai moartea mai știe să ți se strecoare în suflet
viața naște din iarnă și sfârșește în iarnă
alb și fără cicatrici apari lăsându-ți aripile la intrare
și la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neștiute
apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni sau poezii despre naștere
Iarnă, iarnă...
Mă înspăimânt că vine gerul
Și mi-o-ngeța... caloriferul.
distih de Ion Bindea din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ger, citate despre spaimă sau citate despre iarnă
Rondel în alt oraș
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă;
În oraș străin de noi,
Oare cine să ne vadă?
Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrățișam noi doi;
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă.
Pășeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi
Și era iarnă, vânt și sloi.
rondel de Ioan Friciu (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre cuvinte
În luna martie observați cum constelațiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit. La mijlocul ți sfârșitul primăverii observați cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine, adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteți identifica alte constelații. Porniti de la oiștea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeți după curbura arcului și dați de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelația Bootes sau Văcarul pe românește.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre constelații, citate despre timp, citate despre stele, citate despre sfârșit, citate despre primăvară, citate despre ajutor sau citate despre România
Vin iubirile...
Vin iubirile ca bruma și se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de știm că nu se poate
Și ne supărăm degeaba când dorim și nu le-avem!
Vin iubirile ca ploaia cea călduță și de vară
Răcorind smaraldul vieții, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieți-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!
Vin iubirile ca ziua după nopți de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de știm că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, și n-avem cum le trăi!
Vin iubirile prin iarnă, și prin toamne, și prin veri,
Și prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Și de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!
Vin iubirile ca viața, cu un răsărit și-apus
Și ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbește, și privim mereu prea sus...
Își iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!
poezie de Lili Șipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Hexagonul de iarnă nu este o constelație. Este o zonă delimitată de cele mai strălucitoare stele de pe cerul de iarnă. Nu vă speriați: chiar dacă suntem în luna martie, stelele de iarnă încă se mai văd. Puteți observa toate aceste stele până în luna aprilie.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative sau citate despre sperieturi
Și plânsul primăverii...
Să nu-mi topești zăpada, iubite, încă-i iarnă,
Sătulă nu-s de albe și tainice tăceri.
Eu mai aștept din ceruri, pe frunte să îmi cearnă
O lacrimă de îngeri. Tu lacrimi, să nu-mi ceri!
Le mai păstrez la rece, să le țin minte gustul,
Chiar dacă sângerează sub pătura de nea;
Mai picură din streșini, chiar dacă-i iarnă, mustul
Strivirilor de vise, rămase-n colț de stea.
Te chem să bei cu mine, să ne-mbătăm deodată
Și chiar de-i amăruie licoarea din pahar,
Ți-oi îndulci amarul cu versul de-altădată
Pe care în poeme, de dulce, eu îl car.
Și voi purta păcatul pentru-amândoi, în spate,
Chiar de mă-ngenunchează, rănită sub zăpezi.
Mă vei iubi vulcanic și chiar demonic, poate,
Doar să-mi aduni zăpada, sub trupu-mi, s-o așezi!
Și nu-mi topi zăpada, iubite, că mă doare,
Când pielea va atinge un fir de iarbă crud!
Și florile vor plânge, călcate în picioare
Și plânsul primăverii nu pot să îl aud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre versuri sau poezii despre primăvară