Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Scrisoare din oraș

Comuna mea cu leat pierdut în ciață,
Cu liniști mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineață
Te năzăresc îndepărtată și umilă.

Eu am plecat în larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii și melcii
Tu ai rămas pe coastele ogale
Cu grâu și flori și râurii zuvelcii.

Poate-i mai bine, dreaptă în natură
Să stai așa de dor de catapeteasmă,
Arar să-mi joci în orele de sgură
Pe canavaua gândului mireasmă.

Prin jurul meu e colb amar și trudă,
În creștet nici-un înger nu coboară
Cu bozi în păr nu văd o paparudă
Și chiar regina vântului e chioară.

Căsoaie mari, cu pântece bălțate
Sudalme sure bucură peisajul,
Poemele sunt frânte, lăbărțate,
Pe vârfuri e actor cabotinajul.

Și nimeni nu visează o minune.
Un boloboc de logică e traiul,
Pe-aici e mort și timpul în tăciune
Și luna nu-și mai vântură mălaiul.

Ci tu ești doar un pumn de sărăcie
Dar eu te simt, comună de pe zare.
Luceafăr înălțat în veșnicie
Cu Dumnezeu în frunte și altare.

poezie celebră de din revista "Zarathustra", an I, nr. 10 (ianuarie 1941)
Adăugat de Marin ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Dor de Eminescu

Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.

Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.

Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă rog la Dumnezeu, măicuță

Mamă, ai lăsat doi ochi plângă
în tindă, pe lăvicer.
Cu capul pe mâna stângă,
cu dreapta-întinsă spre cer.

Te chem ca să-mi fii aproape,
m-alini când dau de greu.
Te-aștept în fiecare noapte
vii la căpătâiul meu.

Am sufletul plin de durere
c-am rămas singur, stingher.
În visul nopții văd himere
de când tu ai plecat la cer.

La tine, mamă-aș vrea zbor,
dar aripile mi-s frânte.
E sufletul meu plin de dor,
cum plin de piatră e un munte.

Din toată inimioara mea,
mă rog la Dumnezeu, măicuță,
Pe veșnicie, El -ți dea
grădina raiului, căsuță.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, și nu mai vine...
Și știu c-aproape nu-mi poți fi,
Și știu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliță...
Eram micuță, te iubeam...
Și nu credeam că-i cu putință
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Și-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am și azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Și să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aștept doar să-ți văd chipul
În zile mari și-n nopți târzii,
Dar am înțeles cu timpul
te-ai dus și nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.

Știu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creștet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoțești când îmi e greu,
Îmi împletești în drum mistere
Ce nu le înțeleg nici eu...

Mă ridici la culmi înalte
Și-mi dictezi chiar orice pas,
deschid uși neumblate
Pentru visul meu de azi...

Îți mulțumesc că ești cu mine
Și mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
fii și azi cu mine, tată!

mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
mă alinți ca un părinte
Și să mă cerăi de-i necesar...

poezie de (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

La margine de sat

Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul

Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-și soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier țârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Și ca un mort din somn sculat,
În toate pier și-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, și-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai știu
Prin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!

poezie clasică de din Laude și alte poeme (1959)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Viorel Muha

Când

trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând -nfrangă
pământul negru -l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet curgă

chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă

de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și vădluna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță

când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, plouă

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Înger în lumea nouă

L-am căutat în jurul meu o vreme
Și nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aș fi așteptat, n-aș fi crezut
Că va pleca și n-o sămai cheme,

Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Își vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoțit, un timp, în toate.

Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceața care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.

A fost, în mine, înger și lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.

E-un mugur ce așteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veșnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Dandu

Visul

Și se făcea că Dumnezeu
mă luase-n sfânta mână
și-n raiul cel din visul meu
îmi așternu grădină.

Eram acolo ca la sân
și m-alăptam cu miere,
viața mea avea stăpân
și timpul înviere,

dar niciun dor sfâșietor
să-mi urle-n piept și creier
și-n gama sferelor lipsea
cântecul de greier.

N-aveam o lacrimă de-alean,
cu ea să-mi stâmpăr visul
și nici oglinzi ca de cristal
să-mi văd în ele scrisul

I-am cerut lui Dumnezeu:

Doamne, mai lasă-mă puțin
în lutul vieții mele
să-i împlinesc acel destin
scăpărător de stele,
să-mi simt curgând la nesfârșit
sângele-n poeme
și carnea lor -mbrace-n alb
arcane mari de vreme,
și-n schimbul raiului ceresc,
ce mi l-ai pus grădină,
dă-mi numai suflet omenesc
pe-o filă de lumină,
căci sunt un pumn de oseminte
și pân* la cer iubire
și doar o viață nu-i de -ajuns
s-o-mpart la omenire.
Dă-mi, Doamne, locul cel mai sfânt
al Iubirii celei sfinte
din care sufletu-mi să-mi ardă
o flamură fierbinte!

Și-atunci, Cel Bun m-a coborât
aici, între cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străino

De când ai apărut, minune,
Ca o Morgană întrupată,
M-am transformat dintr-un tăciune
În flacără învolburată.

Chiar nu-mi ajunge penitența
De a trăi însingurat?
Vii tu să-mi tulburi existența
Dorindu-te? Să-mi fac păcat?

Căci ard în propria-mi ființă
Să-mi mistui poftele păgâne,
Zăcând nebun de neputință
Mă descompun in mici fărâme.

Te plăsmuiesc adeseori
Și mi te simt, aici, cu mine,
Mirosul tău, miros de flori,
Se duce veșnic și revine.

Habar nu aite privesc
Cum treci în fiecare seară
Prin fața mea și nu-ndrăznesc
calc în urma-ți princiară

Esti doar o umbră diafană,
Atât de eterată esti,
Nu mai pun geană peste geană
Pe lângă mine când plutești.

C-am să te-ador mereu, străino,
Din iadul meu întunecat,
Când noaptea te strecori, felino,
În gândul meu înflăcărat.

Rămâi, frumoaso, doar în gând,
O, dulce, păcătoasă vină,
zac în iadul meu, arzând,
Tu, plăsmuiește-te-n lumină...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbătrânesc

Au început puterile să-mi scadă
De jumătatea vieții am trecut
Din dar și dor cu DUH amestecate
Un chip zidit de DUMNEZEU, din lut

Mi-a răsărit un rid sub pleoapă stângă
L-am salutat și ne-am împrietenit
Un dor prin tinerețe ne alungă
Și-l cert... când îmi șoptește de iubit

Am neputeri de-acum și plete dalbe
Mi-am adunat anii într-un mărgean
"Ești tânăra-încă ", îmi șoptesc, castanii
Frumoasă, tânăra ca-n orice an

Mă rog lui Dumnezeu să-mi fie aproape
Și-i cer doar sănătate de acum
O, de-aș putea urc spre bătrânețe
Agale, fără piedici puse-n drum!

Să-mi văd nepoții mari, joc la nuntă
pot munci până-n ultimul ceas
dăruiesc multe comori prin scrisuri
Să nu mă tem nicicând de "Bun rămas! "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Craiova din vis

Acum, la apus de viață, când m-ajunge tristețea
Mă întorc la Craiova să-mi revăd tinerețea,
Să-mi revăd începutul, capăt puteri
Pentru ziua de mâine, pentru ziua de ieri.

Merg încet pe străzile mele, prin orașul meu
Și mă rog în sine la Cel Bun Dumnezeu
fac-o minune, fiu transformat
În copilul de atuncea, cu sufletul curat.

Șivăd, copil fiind, la școala cu popi,
Străjuită la poartă de patru mari plopi,
Cu "brüder" Silvestru învățând scriu și să cânt
Și să spun în germană "mutter", primul cuvânt.

Iată-mă 'nălțând zmee pe cer
Și mergând desculț prin iarbă și flori,
Cu grija de mâine ascunsă-n ghiozdan
Și mingea de cârpă jucată-n maidan.

Mai târziu, la liceu fiind, jucam în piese de teatru,
La Național, seara sau la matinal la patru
Și uneori cu alții și cu doamna Margo
Frecventam cenaclul de versuri la Frau Farago.

Și văd prima dragoste, colorând plânsu-n batistă
Pentru o fată frumoasă, cu fața albă și tristă.
Fată frumoasă cu păr și ochi de povești,
Mai ești oare-n viață, mai ești sau nu ești?

Mă uit în juru-mi, mirat ca un prost;
Nu a mai rămas nimeni din cei ce au fost.
Pentru cei dragi, viața din ochi pe vecie s-a stins...
Ai fost tu aievea, Craiovă sau numai un vis?

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis și înger

Dezrăstignită din ultimele raze,
ziua coboară în locașul rece…
Roșul asfințit scurgându-se pe case.
E noapte. Stelele se golesc de lumini.

Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.
În băltoace lăcrimează luna
cu palidul chip trist, supt. Și varul
fardulului ei se descojește întruna.

În sala strâmbă, murdară și neagră
a tristului leagăn de orfani,
cu ochi mirați de bolta cea largă,
fetița bălaie visează.

Ea-n mii de bucați
cerul îl vede frânt și stelele
se coboară în bucăți de pâine.

Mai vede în suflet luna rotundă
ca o jimblă imensă, aburind,
și-o mâna albă, delicată, blândă,
pe creștetul ei rotund odihnind.

Dar luna dispare și stelele se sting.
Rămâne doar sala jalnică și rece…
Și ochii ei de pâine mai plâng,
de stelele calde, de luna cea dulce.

Se face întuneric în tristul adăpost
și-n ochii ei mari, calzi si curați,
visul de pâine se frânge.

Se face intuneric și visul apune,
doar în sufletul ei nepământesc,
Îngerul, flămând de rugăciune,
veghează, ocrotește și plânge.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imaginație de Florii

aștept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireșe cercei la ureche
umblu desculță prin grădina de flori
descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiți
invadată de fluturi din candori răsăriți
cu parcuri pline de frumoși visători
cu râuri de speranțe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă și dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriți zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Coța

POEM PENTRU TINE (Din seria "Viața la țară")

Visăm prin mai, iubiri nebune
Și-avem iluzia că raiu-i pe pământ,
Tot cerul nopții pare de cărbune -
Luna leagă oamenii de jurământ.

Te privesc în ochi, -ți văd copacii
Și toți salcâmii ce au dat în floare,
E verde via și stau drepți aracii ;
bem că-i ziua mea de sărbătoare!

Suveica timpului ne țese permanent,
Clepsidrele n-ai cum le oprești.
Prin luna mai mereu voi fi atent
Cam cum și cât mai stii mă dorești?

Ce dacă soarele coboară spre apus?
Vom ști facem slalom printre ani,
Voi încerca -ți spun ce nu ți-am spus
Si vom avea și grijă de sărmani...

Visăm prin mai iubiri nebune,
Ne cântă cucu', zilnic, prin zăvoi,
Chitara mea mai cântă pe-a ei strune,
Pe dealuri pasc și turme mari de oi...

Văd patima fierbinte lucind în ochii tăi...
Mai stai la pieptul meu plin de văpăi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Eminescu

Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânța din cuvânt
azvârlită-n în viitor.

Rescris și iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineață,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foșnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.

Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru Eminescu

Sub teiul frunza-și tremurând,
Mireasmă dulce-n gând se lasă
Și pace peste-ntreg pământ...
Eminovici, la el acasă!
Adie-n triluri, pe poteci
De îngerească, sfântă floare...
Tu-ndrăgostitule, de treci,
La tâmpla vieții cu ninsoare,

Sub teiul frunza-și tremurând,
Cu Eminescu, vei privi
Păsări de aur din povești
Și paji din mari împărății.
Vei fii și tu, "Luceafăr blând"
Transcendental ducându-și țelul,
Un "Cătălin" trudind tăcut,
Iubirii dezlegând misterul.

Mireasmă dulce-n gând se lasă,
Pe creștet ninge teiul iar
Și Eminescu trece iarăși
Prin lumea noastră, triumfal.
Când "Somnoroase păsărele"
Își prind sub aripă căpșorul,
Sub puberi moi de praf de stele,
Plâng și suspin... Amar mi-e dorul!

Și pace peste-ntreg pământ...
O catedrală de lumini
Prin Dumnezeu și Duhul Sfânt
A prins în mine rădăcini.
În mine candele s-au stins,
Mi-e Eminescu somnul lin,
Lac tremurând de dor și vis,
Mir sufletului meu... Amin!

Eminovici la el acasă,
"Pe lângă plopii fără soț",
Duce în suflet har... La masă,
Având o vorbă pentru toți...
În versu-i - literă și lege,
-N scrisori, ca sângele curgea,
Căci "vreme vine, vreme trece"
Un vis la tâmplele de nea.

Adie-n triluri, pe poteci
Cuvântul... Și dac-ai să treci,
Cu Eminescu lângă tine,
Vei trece tu... Eu, știu prea bine,
În raze de luceafăr, blânde,
Iubirea lumii se ascunde,
Poteci de dor, poteci de vis,
Dorul de țară - foc nestins.

De îngerească, sfântă floare,
Un voal de fragedă ninsoare,
Cu "ochi" lucind ca două stele,
Cu plâns de dor, cu rugi-mărgele,
O "Cătălină" trece-n gând
Frumosul june căutând.
Și lacul tremură și tace...
Luna, povestea ei o toarce...

Tu,-ndrăgostitule, de treci,
Cu Eminescu la plimbare,
Pe auritele poteci
Sfințite-n lacrimile sale,
Ia gândul meu! Și vocea mea!
În rugi celeste dă-le lui!
Lumina-i să o pot avea
Și brațu-i, veșnic căpătâi.

La tâmpla vieții cu ninsoare,
Un înger, dintre noi plecat,
Zâmbește trist... Literatura,
Doamne, s-a metamorfozat!
Unde sunt iambii și troheii?!
Metafore pline de har?!
Doar versul alb cătându-și ritmu-
N abisuri stranii, iar și iar...

La tâmpla vieții cu ninsoare,
Tu, cititor, ades treci,
Sub îngerească, sfântă floare
Adusă-n triluri, pe poteci...
Eminovici la el acasă
Și pace peste-ntreg pământ,
Mireasmă dulce-n gând se lasă
Sub teiul frunza-și tremurând.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Totul pare dintr-o...

Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!

Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!

Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!

Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Singurătate

Un sat pustiu... Doar un bătrân pribeag
Rugându-se, plângâmd sfârșit pe prag...
"De ce-am rămas eu ultimul oștean?!
Ce rost în astă lume să mai am?!"

I-am îngropat pe toți ai mei.... sunt scrum.
Doamne, e timpul meu să mor acum!
Biserica-i pustie, satul gol...
Sunt lut din lutul vieții trecător...

Cad casele ca niște draperii,
Ulițele sunt triste și pustii...
E-un cânt de doliu, Doamne,-ntreaga lume!
Doar moartea rătăcește prin albume...

Luna-i o sfântă candelă și jale
Văd parcă risipindu-se în zare...
E rândul meu să mor! Mi-a mai rămas
Un an, o lună,-o zi, poate un ceas...

Și lumea toată e un clopot viu...
Trec rânduri, rânduri, oameni prin pustiu...
Sunt ultimul oștean, rămas tăcut
lupte cu-al tăcerilor tumult.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și tu prin timpul meu arar trecând

și timpul și-ntinde trupu-n
cenușa de doi stânjeni
îndoliază azi și zboară
văzul meu cărunt
și vălul roz pictat cu tuberoze
ți-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniți
tocmai din ostrovul Miklosich
și urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci și pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
și-al lumii ospăț de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,
nori de praf și vânt, iubito
și tu prin timpul meu
arar trecând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ma...

Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.

Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.

N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...

Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma

Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii strâng!

Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...

Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...

poezie de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook