Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
pe continentul LINIȘTEA
visăm în degradeuri fără mirări
evadați din marginea nepăsării
îți întind mâna
și dansăm fără martori
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre rouă
Citate similare
Căzute din mersul pe sârmă
ai deschis ușa amintirilor
dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor
păcătoase revoltate de neliniștea dimineții
mâna ta se plimbă în lung și-n lat
atinge forma pustiitoare a cuvintelor
mascate pentru viață marele bal
un cuvânt mă întreabă ceva
sparge pojghița de gheață a tăcerii
cred că e beat nu înțeleg nimic din tulbura nostalgie
pleoapele-i devin aripi
diafană zămislire separată de întâmplări
căzute din mersul pe sârmă al amintirilor
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre viață
- poezii despre revoltă
- poezii despre plimbare
- poezii despre măști
- poezii despre mâini
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
Nebunii permise
te aștept în casa înaltă a cuvintelor
călătoare într-un ritual unic
să căutăm forma rotundă a culorii
ce se zbate în cromatici aeriene
ridicate pe scara sentimentelor suprasaturate
printre nuanțe și înțelesuri absconse
te aștept să rememorăm
sensul luminii confuze
iluzii ce visează la victorie deși cad obosite
la marginea împlinirii cu trup mirosind a dăruire
sub liniștea impunătoare a dimineții
trezită în orizonturi diferite
te aștept la jumătatea rugăciunii
oarbă într-o singură bătaie a orologiului
ce își revarsă minutele
să perpetuăm cuvinte
împărțite de la sine la porțile prezentului
împovărat de nebunii permise
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre victorie, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre nebunie sau poezii despre minute
Cu ochii deschiși
închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor
lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre viitor, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre degete sau poezii despre anotimpuri
Lumea în criză
Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânați de lene, împunși de lăcomie,
am inventat mașina care
înghițindu-ne de vii,
devine vie.
Foarte bine!
Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înșine, în noi înșine, închiși,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa uciși?
poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre prostie, poezii despre pace, poezii despre lene, poezii despre iubire, poezii despre inventatori, poezii despre frică, poezii despre devenire, poezii despre criză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu ești
o lumină mușcă din albastru,
dansează desculță,
fără nume și glas,
reface pe curba orizontului visele despicate.
un paradis verde se naște printre stele buimace
odată cu primăvara demascată
ce-și strecoară extazul
și dincolo de obloane și perdele.
verdele trăit și-a lăsat sarea
devenind piatră albă lucind printre gânduri.
frunzele neliniștite restituie sonor
respirația cuvintelor verzi.
nu ești printre cuvinte.
la capătul liniștii sparte
mă dor cuvintele, pătate de uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre rai, poezii despre primăvară sau poezii despre naștere
Hotarul cu două anotimpuri
pierduți între răspunsuri
așteptăm liniștea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri
copleșiți de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolțită
între coapsele tale
stăm rezemați de copaci
dezarmant aplecați
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuți
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță sau poezii despre copaci
Fără smerenie nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Fără ispite nu se câștigă smerenia. Vom trece prin truda și cazna tăierii propriei voințe. Ne vom smeri cugetul și astfel vom urca spre înălțimi. Alt drum nu există. Smerindu-ne ne vom înălța. Dacă nu ne smerim, vom rămâne jos, în patimi și neputințe, și în acestea vom muri.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre smerenie, citate despre înălțime, citate despre moarte sau citate despre existență
Să ne iubim o veșnicie
Când vom sorbi lumini albastre
Și legănați vom fi de vânt,
Mireasma florilor din glastre,
Ne va lega cu-n jurământ.
Credință? Dragostea fierbinte,
Iar florile izvor de dor,
Spre infinit, fără sfială,
Cu tine-n brațe am să zbor.
Și.. Sus! Acolo printre stele,
Vecină fie-ne chiar luna,
Sfios, gustându-ți toate cele,
Iubita mea! Să îți cer mâna.
O lacrimă să ne unească
Cu zâmbetul de bucurie,
De rele
duhul ne ferească
Să ne iubim! O, veșnicie.
Liantul fie-ne cununa,
Iar nuni, luceafărul cel sfânt,
Și prietenia întotdeauna
Cât vom zbura pe-acest pământ.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre vecini, poezii despre stele sau poezii despre sfințenie
La granița începuturilor
există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.
doresc să-ți fiu rază.
să smulg din coasta orizontului
roșu aprins așezat pe buze
atunci când rostești cuvinte
dezvelite într-o înțelepciune aparte.
zâmbetul scârțâie în colțul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenți,
la granița începuturilor
cu dinți de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiți.
să ne mai naștem o dată...
vom învăța să locuim
dincolo de lacrimile lumii
pe umerii prezentului
resemnați în aerul neputincios
paradigme nedemne de luat în seamă.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre roșu, poezii despre obstacole sau poezii despre lactate
Pată repetabilă
am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.
înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită
o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii
nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
altă pată repetabilă de lumină.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre sânge, poezii despre somn sau poezii despre picioare
Desprimăvărare
Când vom ieși din beznă și ruină
și raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate și vom fi
desfigurați de prea multă lumină.
Vom trece pragul spre surata viață
împovărați, necunoscuți, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceață.
Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi șters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,
vom merge cu plăcuțele la școală.
Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un ghiocel curat
să ne învețe zâmbetul uitat
și să ni-l scrie fără greș pe buze.
În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
și-i vom citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.
Din înfrățirea șoimului cu zarea
vom ști să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre trandafiri, poezii despre privighetori sau poezii despre porumbei
Cifre
unu
doi
prea mult;
cuvinte fără rost,
gânduri amestecate
amalgam
aiurea
doi
unu
prea puțin,
fără cuvinte
fără gânduri
descompunere
aiurea
și unu
și doi
și doi
și unu
mult
puțin
întind o mână
o prinde mâna ta
două mâini
ridic cealaltă mână
o-atinge măna ta
nu mai știu număra
mult
puțin
la fel
la fel
la fel
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine fără dor!...
Am prins dorul de picioare
l-am aruncat de la parterul meu
lipsit de protecție
în fața violatorilor de domiciliu.
M-a speriat chipul lui nou
privindu-mi în suflet
de parcă ar fi venit să mă ia
din clipele rotite concentirc
trăite ca un personaj nefolositor.
Plictisit, căzut în genunchi
scâncește printre întâmplări simple
cu fruntea plecată
izbitor de singur, ca mine,
în toată această mascaradă
pigmentată cu mulți dulăi lătrând
la umbra amintirilor.
Începe o nouă zi
deschid porțile cuvintelor
grăbite să nu mai prvească
niciodată în urmă
Dorul rătăcește prin iarbă
naiv, identic cu mine
uitată în vremea tragediilor
dintr-un poem
niciodată scos la capăt.
Să nu-ți mai fie dor!
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre tragedie, poezii despre sperieturi, poezii despre protejare, poezii despre protecție sau poezii despre poezie
Fără identitate
intrată în eclipsă luna părea un păianjen
agățat de cerul înclinat pe o margine
rămași fără chip sub pelerina întunericului
nu mai știam care dintre noi este cel adevărat
pierduți în înfățișări fără identitate
plutim deasupra pământului împovărat de blesteme
în noaptea cu fruntea înghețată
încerc să te acopăr cu viul din mine
adormit în unghere umbroase
ca o rană cufundată în liniște
ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
pe o margine de viață fără liman
asemeni păsării zeu
vom păși unul spre celălalt
cu tălpi desperecheate
fără să știm a cui oglindire suntem
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre păsări, poezii despre păianjeni sau poezii despre eclipsă
Născută fără motiv
să luăm existența așa cum este
ascunsă între zile și nopți
își lasă putregaiul la porțile răsăritului
vrea doar să te încânte
veșmântată în galben înaripat
pune stăpânire pe cealaltă jumătate a ta
cu mâinile pătate de sângele viu
și privirile adormite în cerul zborului
împietrită în adio
își întoarce ochii spre mine
mă crede copil orfan de iubirea
care m-a născut fără motiv
vrea să-mi facă o surpriză pentru că
sunt femeie și vorbesc
de prea mult timp singură
uitată sub copitele orelor nude
la rădăcinile mele începe jocul
în care existența vine lângă mine
cu 5 miliarde de euro oferite de Miluț
la Dan Diaconescu direct
vom trăi bine
în fiecare vers poetizat color
în visurile noastre cu focalizare internă
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre versuri
Speranță de mai bine
Dacă vom reuși să supraviețuim acestei epidemii, nu vom mai fi ca înainte. Vom ieși cu un comportament mult schimbat. Vom avea mai multă pace în suflet, o inimă mai liberă și o mai bună viziune asupra lumii. Cu alte cuvinte vom învăța din greutăți. Vom avea mai multă grijă de viața noastră. Vom deveni mai înțelepți, mai spirituali. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre supraviețuire sau poezii despre schimbare
Ultim trofeu
dorind să-mi iau revanșa
să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână
pentru a mai fi folositoare
timpul îmi poartă pașii pe scările prezentului
ajunsă în marginea scenei
m-am simțit aidoma saltimbancului
jucam rolul scris de tine
călătoare în căutarea insulei
cu nisipuri mișcătoare și pitoni solitari
așteptam semnalul de început al marelui act
nu am simțit zâmbetul închis între buze
implicat în drumul propus
să-l parcurgem numai împreuna
ieșit din pagini de poezie
zâmbetul a devenit un rid în plus pe imaginea mea
vinovați de culorile absurde ce invadaseră amfiteatrul pelerini printre poeme europene
m-au întâmpinat cu brațe deschise
păreau din marmoră lacrimată
prinși în mișcari lascive impuse de rol
jucam paralel drama semizeului tău
alt acrobat în saltul de la înălțimea
ce acoperă umerii lumii
presărate cu măsline și mere roșii
grăbită să-ți vorbească despre
iubirea ce leagă încă de la începuturi
lume mirifică acoperită de aripi
curgătoare peste săritura ce ne adusese
în mijlocul arenei marelui amfiteatru
aproape speriați de ropotul aplauzelor umede ale spectatorilor
spectatori adevărată adunare de crocodili
lăudăroși sensibili primitori cu marii artiști
arlechin venit de peste mări plângăcioase și oceane înțelepte
cu o voce de gramofon răgușit la limita înghețului din ființa mea
beau din cupa plină de lacrimi ostracizate
ignor lacrima proaspăt rătăcită printre luminile rampei
cu răsuflări schițate zămislesc replici
în rolul secund un urlet prelung
inventat ad-hoc de neprevăzut
mă aruncă la capătul înțelegerii
în marginea dinspre întuneric a luminii negre
rezemată de încredere caut ochii tăi
sufleor acuzat de minute lungi obositoare
jucate de un arlechin în actul râsului
ca ultim trofeu
spectacolul regizat de viață
se amuză îmbrăcat în rochița cu volane sutien fără cupă
trăiește clipa printre gratiile durerii
speranțe ca un ecou evadează în lumina țipătoare
revărsată din cupola de aer a prezentului
caut un punct de sprijin în logica momentului
sunt o formă răvășită apărută într-o întâmplare
în care teama naște dialoguri arbitrare
cu eroi inventați de tine
acolo pe plaja cu palmieri care scriu telegrame
am luat rolul în serios ard liniștită
învăț buzele să zâmbească nu înainte de a proba
o pereche de sandale și una de ochelari
schițate artistic pe șoldul continentului LINIȘTEA
unic fără locuri stranii în care se derulează
nebunii permise pentru îndeplinirea contopirilor
aspect ce poate trece drept plictisitor
într-o preamirată fărădelege ca un joc fistichiu
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă
Poemul valurilor
Întind gândul, îmbrățișare,
așa cum întind mâna după fructul oprit de fața împărătească
ce a repartizat fiecăruia câte o bucată de cer,
câte o haină de îmbrăcat eternitatea cu pipăitul stărilor,
câte un umeraș pe care să își pună intimitatea,
să prindă și să desprindă nasturii cuvintelor,
martori ai deschiderii și închiderii șifonierului inimii.
Întind gândul, atingere măiastră,
mai mult decât ar putea chiar palmele,
tortițe de prins darul vieții,
gata de muzica ființării,
gata de eliberări, planări în aerul viselor.
Sedusă de muza, alchimist,
ce schimbă în zbor dorul pescărușului,
leg și dezleg șiretul de care atârnă înfățișarea întinsului.
Ca dintr-o peșteră, scot capul în gura pădurii de simboluri,
mă întind, maree,
să îmi descopăr prelungirea în rezonanța undelor.
Artistă fără pereche, marea îmi răspunde în poemul valurilor.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre speologie, poezii despre simbolistică, poezii despre seducție sau poezii despre păduri
Poate mă inviți la dans?!?...
m-am născut păpușăreasă
din mirări comune ale
nebunilor care mi-au zămislit
dincolo de voința mea
atâtea lucruri nesupuse
fac reverențe
odată cu păpușile
obosită de rostul sunetelor
încadrate în fărădelegi
când mă așez în fața lumii
privind-o impertinent,
ca ea, cu fața
mânjită de sânge
în această risipă de
mișcări mecanice
m-am născut păpușăreasă
decăzută din înțelesuri
biată șa fără cal
tragedie jucată între
coapsele tale
mimez îmbrățișări
fantomatice îmbrăcate
în pânze colorate
sub care rătăcesc
amăgirile
poate mă inviți la dans?!?
să aprindem lumini
deasupra și dedesubtul
timpului
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre păpuși, poezii despre obrăznicie sau poezii despre mișcare
Să nu intri în alt om, Anna!
mâna ei așterne pe masă ierbare
frunzarele pline
cărțile de medicină groase ale mamei
sunt pline de frunze
plante și gânduri răsfirate
printre literele care descriu afecțiuni
câte încap într-un om, mamă?
multe, Anna, multe încap
și sunt rafturi întregi de puncte iubitoare
puncte fierbinți
puncte dureroase
amintiri prezent...
să nu intri în alt om, Anna!
amețești te rătăcești
printre mormane de gesturi neîmplinite
te deformează puțin sau mai mult
să nu intri în alt om, Anna, nicicând!
te ascult, mamă, te ascult!
și-am intrat mai târziu în mine
m-am rătăcit printre cuvinte
mâna mamei adună ierbarele de pe masa gândurilor
răsfiră frunzele toamnei
apoi mă naște iar
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre frunze, poezii despre toamnă, poezii despre plante sau poezii despre medicină