Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Incertitudini fugare

Victoria cea trufașă a florilor de stea,
Îmi răscolise-adâncul muiat în baclava.
Căci nu puteam concepe, că timpul e incert.
Și falnica minciună răzbate în deșert.

Indicii multe, mute mă trimiseră-n colț.
Și uliu deznădejdii mă apucă în clonț,
Cu vârful ascuțit și drept, deopotrivă
Îmi zise să aștept, că este în derivă.

Fereastra de cristal s-a aburit de șoapte,
Și clopotul rasună amețitor în noapte.
O funie trasă harnic, prin zmoală cu durere,
Alungă mâna rece c-un zâmbet de plăcere.

Mănunchiuri de dorinți se risipesc în van,
Cu râsete sarcastic strivite de tavan.
Prin vise pomenite, într-un ceaslov murdar,
Se sting înmărmurite ocheade făr' de har.

Purced către lumină pe drum anevoios,
Iar zborul pe aripe răsună tendențios.
Mirarea mă surprinde pe vrednice licori.
Când orologiul sună de deșteptare-n zori.

Am terminat răstimpul de amintiri deșarte,
Pe focul dezrobirii și clipele de noapte.
S-a stins cuminte jocul pe-al dimineții glas,
Prin suflul tinereții și aerul trufaș.

poezie de (4 iulie 2014)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta

De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de șoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc te întrezăresc doar printre amintiri
Și prin cenușa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea și furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii și-amăgiri deșarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Și graiul meu va amuți curând în lumea fără șoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis

Îmi esti un erotic vis,
O scânteie,
Un luceafăr,
Ești un drum spre paradis.
O iluzie,
O durere
Excitată de un gând.
Gem ușor
Și din plăcere
Scurg un haos,
Când îmi ești pe primul rând
Mă doare plăcerea până la os,
O, al meu luceafăr sfânt.
Mă iubești cu sânge rece,
Îmi dai cosmos,
Îmi ești noapte,
Suflet stors
De durere și plăcere ce nu-mi trece
La freamătul unei șoapte
Ce amorul o ascultă,
Fanteziile înflorite
Și iubirea noastră mută.

poezie de (17 martie 2017)
Adăugat de IonelahondreacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alegătorul

Pustiu era pe străzi de dimineață.
pustiu este și-n suflete, acum,
dar flacăra luminii o răsfață,
al meu surâs de peste drum.

Mă mișc caut linia ideală
în cercul jocului de-ascunselea,
și albul aruncat pe școală,
face să mă regăsesc prin ea.

Aștept cuminte un semnal,
de a purcede către urnă;
și domnul scund cu voce de caval,
ștampila mi-o întinde și asudă.

A fost mai scurt decât credeam,
acest traseu de patru ani;
și regăsit-am dupa geam,
doar chipuri cu surâs la bani.

S-a perindat ușor prin fața mea,
al lumii vajnic cor de vuvuzele.
El astăzi stă întins pe canapea
și ne citește cu aplomb în stele.

Am terminat periplul mic,
în jocul de-a alegătorul;
și sper am schimbat un pic,
în lumea asta... viitorul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

ULTIMA SCRISOARE

Port în piept culoarea florilor de maci,
Mă înfioară iarna când te strig și taci,
Răsfoiesc scrisori închise sub cheie
Și te caut noaptea prin Calea Lactee...

Ultima scrisoare pe adresa mea
Era încărcată cu luciri de stea...
Era un adio, îmi spuneai pleci
Înspre veșnicie... timpul să-ți petreci...

Și mi-ai scris atunci în două cuvinte
C-ai zburat cu fluturi până sus pe munte,
Că ți-am fost și apă, ți-am fost și foc,
Dar te duci la stele... cu puțin noroc...

Eu mi-aplec genunchii, înot prin zăpezi
Îmbrăcată-n roșu... poate-ai să mă vezi
Și-am aprins lumina într-un felinar,
Pată de culoare-n ierni fără hotar...

Timpul se dilată, iubirea s-a stins,
Dar tăcerea doare!... Cerul s-a închis,
Cade-n valuri neaua cu sclipiri de-argint
Viața asta este ca un labirint!...

Căi întortocheate, ieșiri spre liman,
Amăgiri deșarte și iubiri în van,
Sau iubiri cu patimi, triste despărțiri
Toate, toate, însă, rămân amintiri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

O noapte gravidă de lumină

Îmi bate seara la fereastră,
Cu aripile-i de catifea.
Oftări mi-ating în zbor doar inima...
Un joc de umbre și de lumină...
Din netrăite vremuri vin negurile să mă prindă,
În mine câteodată grea liniștea se-adună
Din 'naltul cer o stea coboară pe o rază-a lunii
Ce scânteiază în ochii-mi adormiți de vise.
Un haos mi-este noaptea,
Pustie și neagră,
Sălbatică fiară ce geme cumplit,
În noapte -mi tresare speriat și bietul ecut asfințit...
Doar Luna, lin și tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte cu șal de argint,
Urându-mi "Noapte bună!".
Noapte bună-i răspund nopții
Cu gust de pelin,
Cu ochii triști și orbi...
Și cred sunt singurul nebun,
Ce o mai cântă-n vers!
În bezna orbitoare, crudă și-nlăcrimată.
Se potolește furtuna, se culcă și pădurea și păsările tac...
S-au stins și zgomotele-n sat...
Doar câinii mai suspină...
Și câte un opaiț mai face din când în când cu ochiul
O palidă lumină.
Și somnul meu îmi e ca o străină în brațe,
Iar trupul, un drum trasat către singurătate,
Lângă o noapte gravida de lumină

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Furat de mirajul eclipsei

Prin fereastra încadrată-n pereții umbrei
privește în depărtare migdalul
cu fructe aromate stăpâne peste tării
ce vindecă ce se mai poate.

Un paharnic se pare de viță domnească
dezleagă taine cu licori dospite la întuneric
ascunse înlăuntrul singurătății
din care sufletul se-nalță-n lumină.

Furat de mirajul eclipsei spre nemărginire
prin risipa de albastru în pulberi astrale
caut liniștea ce răzbate prin fibra cărnii,
de mierea vâscoasă alunecă-n plăcere
punând în cuvinte glas cristalin
netezit pe clapele albe, mișcătoare
în aula magna în care și aerul ascultă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Steaua

dacă frâng în brațe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă pașii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt

dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum spulber al meu chin

s-a scurs iarăși promoroaca în sat
mi-e frig și mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase moară
iar pe drum nici-o moară

mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi

te întrebasem într-o doară, în șoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag mai cânt

și te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale șoapte
întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Trece timpul...

Am deschis fereastra și privesc în noapte
Luna s-a ascuns sub un voal de nori
Două siluete se-nțeleg prin șoapte
Și se îmbrățișează pe sub cingători

Noaptea își întinde pânze întunecate
Țârâit de greieri inundă văzduhul
Peste satu-ntreg unde fermecate
Ne trimite Domnul pogorându-și Duhul...

Liniștea-i profundă, undeva departe
Un lătrat de câine o despică-n două,
Din copaci cad fluturi... roi de frunze moarte
Semn vine toamna și că iar ne plouă....

Semn trece timpul ca pe cer un fulger
Și mă-ntreb sfioasă ce-am lăsat în urmă
-,, Ai lăsat iubire''.... îmi răspunde-un înger
Și un zbor de aripi gândurile-mi curmă...

Pasăre de noapte, înger fi fost?!
Am închis fereastra și am tras perdeaua
... Iar îmi depăn viața îi dau de rost
Și fac noapte albă,.... albă cum e neaua....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe drum de noapte pașii...

Pe drum de noapte pașii îmi sună încă-n stradă,
Paris, și tot mai merg prin ceață,
La ceasul când din umbră încep să se-ntrevadă
Căruțele ce trec spre piață.

Paris, suspin și zâmbet și cântec de ciocane
Și somn posomorât și greu,
Când Vesper licărește departe pe oceane,
De ce nu pot dorm și eu?

poezie celebră de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Alergare târzie

Am alergat prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduților de prin Ardeal,

Era doar noapte și-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister

Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,

S-au dus -si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,

Prin ploile de frunze arse
Lumina încă pâlpâia,
Se poticnea prinsă-n sinapse
Iar negrul nopții-o alunga,

Când noaptea intră în lumină,
Cărările se împletesc
Și clipa fără nici o vină
Se scurge-n timpul pământesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strigătul literei...

Când urlă litera prin tine
Și tâlcul crede amintiri visate,
Încearcă răzbată către mine,
O carte despre literele toate.

Când joacă focu-n întuneric
Și marea-n amintiri tăcute,
Încearcă -mi trimiți un feeric
De litere nemaivăzute.

Când scrie sunetul himere
Și instrumentele se sting dezacordate,
Încearcă renaști plăcere,
Pe valul literei stigmate.

Când jocul mintii te condamnă
Și doar instinctul plânge,
Încearca aduni prin toamnă,
Iubirea literei ce fuge.

Când frica morții te atinge
Și golul abisal se-arată,
Încearcă ochiul care plânge,
nu-l închizi în poartă.

Când ai trecut hotarul veșnic
Și doar lumina te-nconjoară,
Încearcă gândul -ți rămână sfetnic
Și litera să nu o lași moară...

poezie de (14 octombrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

O sticlă cu vin și un cort

A fost o poveste ciudată,
ce încă-mi provoacă fiori,
și-aș vrea s-o văd continuată
când noaptea se pierde în zori.

E-un farmec aparte în noapte,
când focul te-nvăluie-n fum,
și vezi, dintre stele, doar șapte
ce parcă te-ndeamnă la drum.

Nu-ți trebuie mult: o pădure,
un cort și o sticlă cu vin,
chibrituri, o mică secure,
și-un cer plin de stele, senin.

Povestea e-n tine și-așteaptă
s-o chemi, s-o dorești, s-o asculți,
treacă din minte în șoaptă
prin aburi ce-aleargă desculți.

În jur, e un cerc de-ntuneric,
se-aude un foșnet ușor,
iar focul îți pare feeric
pe scena c-un singur actor.

Slănina, la foc, scânteiază
și-i sfârâie stropii-n tăciuni,
mirosul ei îmbălsămează
tot aerul de sub aluni.

O smulgi, c-o felie de pâine
din bățul în care s-a fript
și muști, cu o poftă de câine,
căci dinții, deja, s-au înfipt.

Să fie doar focul de vină,
sau ochii de poftă lucesc?
O dușcă de vin îmi alină
și ultima grijă. Trăiesc!

Povestea? Deja este faptă,
încrederea mi-o recâștig,
dar mintea, e-ntreagă, e aptă?
Fiorii? Sunt doar de la frig,

Căci focul s-a stins, iar în zorii
ce-apar când, deja, visu'-i mort,
o ploaie se-abate din norii
ce trec peste-o sticlă și-un cort.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exercițiu de timp...

Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.

Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.

Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.

O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.

Rămâne-n noi trecutul efemer,
Pe cerul amintirilor din auster.
Și frumusețea clipelor visate,
Ce ne-amăgesc frumos în noapte...

poezie de (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi interoghează
ca pe un condamnat
ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...

acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi interoghează
ca pe un condamnat
ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

În scrumul dimineții

E vară, dimineață, vreme bună,
de-afară se aude ciripit
și cearta vrăbiilor ce se-adună
pe-asfaltu'-nfierbântat, la cigulit.

Îmi amintesc de unele concerte,
cu ținta, uneori, un "mare-artist",
pe care fete în bărbați experte,
l-ar vrea, dar... merge și-un instrumentist!

Îmi fac, rapid, o cafeluță mică,
și ies cu ea la masa din balcon;
pe-un fir întins, se-așează-o rândunică,
străină în orașul de beton.

E-așa frumoasă, gingașă, timidă,
c-un tril plăcut, cu roșul de sub gât
continuat de-un alb ca de hlamidă
ce de pe umeri i s-a pogorât.

Un flutur alb apare de niciunde
și se așează, sub privirea mea,
pe-o floare, dând își afunde
în trupul ei, întregă fi'nță-a sa.

E-o lăcomie ce îmi amintește
o vreme-n care, tot așa, și eu,
gustam ce tinerețea prețuiește,
trecând, în palmares, câte-un "trofeu".

Și, dacă gândesc puțin mai bine,
sunt amintiri ce, calde, îmi apar
și sunt frumoase, nu mă pot abține
să nu mi le-amintesc... până dispar.

Dar una dintre ele tot revine,
ca o cafea cu gustul prea amar,
iar liniștea și clipele divine
de azi, le tulbură, dar în zadar.

Sunt multe alte amintiri, plăcute,
ce îmi apar în locu-i, de prin fum,
din timpul ce-a trecut pe nevăzute,
lăsându-le, în urma lui, pe drum.

Țigara mea s-a terminat, iar fumul
se-mprăștie, deja, prin amintiri;
tot ce-a rămas, ca-n scrumieră scrumul,
e, parcă, urma ultimei iubiri.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaful unui îndrăgostit

Îți scriu, acum, în seara asta
Când timpul se sucombă-n mintea mea
Și cred m-a lovit năpasta,
Căci simt că nu te pot avea.

Îți scriu cu litere cerate
Pe chipul tău de catifea
Și cred în clipele jucate,
De noi doi, sub-un cer și-o stea.

Îți scriu că nu pot te-ating,
Cum te-am atins odată-n zori
Și-mi curg pe față lacrimi ce se sting
Sub luna ce dispare între nori.

Mă-ncearcă dorul clipei infinite,
Când timpul se juca pe lângă noi
Și-atingerea căldurii din orbite,
Când noi eram îmbrățișați și goi.

Nu te-ntreba de e nedrept
Sau logic ce-i în mintea ta,
Căci timpul pune inima în piept,
Oricui zâmbește către ea.

Doar timpul este cel ce va decide,
De vei rămâne sau de vei pleca
Și tot el este cel care va râde
De clipele ce vor urma.

Convins aste rânduri nu-s în van
Pe portativul efemer,
Te-mbrățișez ca un golan
Cu zâmbetu-mi de cartier.....

poezie de (2 septembrie 2017)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plânsul șoaptelor

Femeie singură...
e noapte...
speranțe pierdute,
șoaptele plâng,... privește!
sfârșit de șoapte deșarte...
secundele se scurg...
pierdute-n pământ,
e noapte...
Sufletele ce zac șterse,
rătăcesc pe-al nopții drum,
șoaptele plâng,
aud murmurul tânguit
acorduri deșarte,
prin al vieții labirint.
Femeia și-aprinde-o țigară,
și-așteaptă...
pentru a mia oară,
un strop de iubire în seară.
Dar... totul e doar
Fum!

poezie de
Adăugat de AMIKASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapte în zori

Aceste șoapte zboară prin aerul sărat
În dimineți cețoase când valurile-s tulburi
Și le aud când vântul prin păr s-a strecurat
Deși vorbești încet, ghicesc a tale gânduri.

Și va veni și ziua când noi ne vom uni
Căci eu iubesc mirosul de mare ce îl ai
Unire pământeasc㠖 un început, tu știi...
Deși nu-nțelegeam "gumarii" când cereai.

În dimineți ca asta -ncalț cu-ai tăi gumari
Mâna o-ntind și caut în marea cea cețoasă
Hotarele se șterg și sper o s-apari
Ce am jurat rămâne, căci sunt foarte serioasă.

Iubit, profesor, mentor, prieten totodată,
Această legătură nu piere niciodată.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook