Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Vadim Tudor

Masoneria

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!

Numai neamuri proaste, șmecheri, impostori
Toți sunt Mari Maeștri (în a trage sfori).

Poartă șorț, galoane și-alte tinichele
Plini de semne sacre și de lanțuri grele.

Ei se trag, cu toții, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scriși în catastif.

Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Și cu manelistul Jean de la Craiova.

Și cu Fulgerică, zis și Bragadel
Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Și ce jurăminte!
Toți sunt Frați de Ordin și de lucruri sfinte!

Plini de importanță, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

E o stare bună, de suficiență
Ei au luat caimacul, merg doar la esență.

Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

Dumnezeu le este "Mare Arhitect"
Temple – nu Biserici, ce vreți mai direct?

Cui jură credință, lăcrimînd pios?
Forțelor oculte, nu și lui Hristos.

Toți vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.

Funcții și onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din țară.

N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, și bârfă, lupte tot mai dese.

Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu știu nici să scrie, hoți de drumul mare

Interlopi cu ștate vechi în pușcărie
Și-au găsit refugiul în masonerie

Ocoliți de Lege, fiindcă ei sunt frați
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrați.

Iar de la o vreme, după cum se știe
Și muieri fac parte din masonerie.

Doamne, ce ridicol! Și ce degradare!
Le privește lumea ca pe vrăjitoare.

Sunt femei cu barbă și cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

Au schimbat și șorțul de bucătărie
C-un șorț geometric, de masonerie.

Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niște șabloane.

Lume subterană e masoneria
Șubredă ca fumul și butaforia.

N-au zidit o casă toți acești "zidari"
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari

Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.

Noi s-avem în viață doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.

Templul Lui slujiți-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneți capăt la păcat...

pamflet de (13 septembrie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!

Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați...
Doar paguba-i ce mai persistă!

Deci plățile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor "dreagă"!!!

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Oameni și șerpi

Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"

Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.

Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.

Încep cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie

Te uiți în ochii lor – nu vezi nimic
Vorbești cu ei – exact pe dos fac toate
Eu îi cunosc perfect și știu ce zic:
Ei nu fac parte din umanitate.

Ei sunt sub-oameni, nu au fost creați
De Dumnezeu, ci poate de Satana
Feriți-vă de monștrii deghizați
Ei într-un lan de maci sunt buruiana.

Eu am un simț aparte, îi detest
Privesc la ei cu silă și cu milă
Azi, Iuda ce se vinde dă și rest
Nu vă lăsați conduși de o reptilă!

E șarpele cel rău, primordial
Din mitul biblic, cu Adam și Eva
El se adapă din Sfințitul Graal
Și îi va lua Planetei toată seva.

Nu toți sunt oameni pe acest pământ
Ei pregătesc, de zor, Apocalipsa
N-au inimă, n-au creier, n-au cuvânt
De vor pieri, nu le vom duce lipsa.

E fără de sfârșit acest coșmar
Trăiesc din plin cea mai lucidă dramă
Trag clopotul alarmei în zadar
Și-mi vine mă-mbăt din cramă-n cramă.

poezie celebră de (15 august 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânii pământului

Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.

Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.

Se țin firavi de mână- de au pe cin' țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, -asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, vină.. ".

Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".

Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.

Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.

Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ocrotește-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-așa ne ducem traiul
ne câștigăm mălaiul.
Rușinos, n-avem ce face,
mai cerșim cu bună pace,
ș-adunând niște dolari,
creștem copilașii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de șmenari dar fără nume,
de hoți și de cerșetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuți chiar și în State
trăim doar din furate.

Toți o apă și o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoți ca… Toți oltenii.

Doamne fă-i să știe odată,
țara mea nu-i o șatră.
Fă-i Doamne să știe toți,
românii nu sunt hoți.

Sunt un pic mai necăjiți,
de necazuri, bântuiți,
unii chiar mai jigăriți,
dar la muncă? Mai cinstiți.

Ocrotește-mi Doamne, neamul,
că și el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.

Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
sunt părinți pentru ai lor părinți.

Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulți și spun că știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.

Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.

Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orișicui, iată, nu avem ce-alege,
Toți sunt o apă și-un pământ, ei n-au credință și nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiți, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare și cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viață bună și miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună prindă cât mai mulți la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toți îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâșie ca niște fiare, pe viață și pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme și crâncen își păzesc reduta.
Ca niște stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul țării rămâne doar potop și jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri și ponoase,
Abia mai poate respire în case mici și friguroase.
E sărăcie peste tot și deznădejdea-i tot mai mare;
La știri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziția
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiția.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La pușcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiția e foarte dură,
Doar legea este pentru proști, nu pentru grangurii ce fură
Și-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, mașini, vapoare,
Pământul țării l-au furat și din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoți, voi, însă, știți cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Și dacă-așa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se știe ce e de văzut:
Cum se găsește câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedește-
are-o mare suferință și închisoarea nu-i priește.
Pe loc, e pus în libertate și ne sfidează clar, pe toți.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoți.

poezie de din Țara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat mă uit în jur și-mi pare
s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.

Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nunta-n... prima zi

Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor bei- nu să le dai...
Țipă toți și fac paradă.

Nunta e cu o zi înainte,
Doar la țară, nu-n oraș.
Toți transpiră, îs scoși din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraș.

Toți sunt în cămeșe albe,
Pantaloni închiși, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Și-o tot țin într-o urare.

Sunt slinoși, cu fețe roșii,
Transpirați și răgușiți,
Păru-au creste cum cocoșii...
De alcool sunt năpădiți.

Au doi brazi să-i bată-n poartă
La mireasă... în tămbălău.
Merg ținându-se la toartă;
Unul varsă... că-i e rău.

De nu vrei, te iau cu sila,
Țuică-ți varsă drept pe gât...
Altul vin... nu-țicu mila;
Limba-ți bagă într-un sărut???!!!

Amețit, scăpat, aiurea,
Doi te iau, te-aruncă în sus...
Nu mai stau ca să te prindă,
C-au văzut, altul, mai sus.

Bucuria reîncepe,
Nici răbdare nu mai au...
Îl răstoarnă de-un perete;
Sticla-n gură, drept, i-o dau!

Na, -apare acordeonul
Care duce pe-un țigan...
Transpirat e magraonul;
Gura-i toată... amalgam.

Țipetele se întețesc,
Țopăiesc dând din picioare,
Sticle de asfalt pocnesc;
Ba mai sparg și din pahare.

Își pun mâinile pe umăr
Se rotesc, se iau de brâu
La un loc, că-s fără număr
Nimeni nu-i mai ține-n frâu.

Urlet e-n toată comuna
Zici că toți or să se însoare.
Soare fu, acum e Luna;
Toți gândesc... dintre picioare!!!

poezie de (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duhovnici

S-a adunat atât de multă, multă jale
nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.

Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.

Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.

E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!

poezie de (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte sunt...

Sunt străzile goale de-o fostă eleganță
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.

Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.

Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.

Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge mâine nu e
Și-ncearcă mintă... că nu știu de ce.

Sunt satele țării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
n-au dat o șpagă la șeful de post
Pe lemne tăiate... bani n-au mai fost.

Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză...
Cu toți bugetari, ași-n orice-expertiză.

Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; "Banii-s ai Europii ".

Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...

poezie de (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Butler Yeats

Un aviator irlandez își simte moartea

Știu, îmi voi întâlni soarta curând – abrupt,
Undeva-între norii albastrului ceresc;
Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,
Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;
Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,
Irlandezii mei sunt toți săraci, se știe,
O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,
Nici victoria mai multă bucurie.
Nu lege, nici plată mă fac să lupt,
Nici public – nici aplauze și flori,
Sunt condus doar de-al sângelui tumult
Când singur zbor departe, printre nori;
Am cântărit tot, am judecat tot,
Anii ce vin n-au însemnătate,
Anii trecuți nu merită un zlot –
Cât această viață,-această moarte.

poezie clasică de din Lebedele sălbatice la Coole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Irish Folk and Fairy Tales Hardcover" de William Butler Yeats este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.

Blocul

Se înalță vânăt, scrijelit...
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori... Stau aninat neveste
Într-un contemplu!... S-au oprit.

E plin de hăuri, zis balcoane,
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ți revii...
Ei sunt toți mândri, Ele doamne!

Au loc ținut pe bancă-n față,
Nu sunt la muncă ziua toată....
Făloși cu pensie ce-au plată
Sunt toți "bolnavi"... de lucru-au greață!

Dar nu-i problemă, au mașini,
Copii-și duc și-și iau din școală,
Muncesc la negru, că n-au boală...
Că-așa-și mai fac și-un ban "peșin"!

Mirosuri sunt amețitoare
Hazna-n amestec cu mâncare...
Liftu-i a vieții încercare
Și-i beznă tot pe coridoare!

Sunt toți proprietari de drept!
Au cumpărat... pe zece lei...
A trecut timp, acum de vrei
E-un milion... prețul corect!!!

poezie de (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu viața

M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
nu știm unde ne sunt frații.

E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.

Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot intervin.

Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.

Vai de copii și de nepoți,
Ei ne ajută pe noi toți
Și-au să trăiască printre hoți
Și din lacrimi nu-i mai scoți.

poezie de (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românii vor emigra în valuri

Cu Veorica Dăncilă președinte,
cine în această țară o să mai aibă minte?
Românii vor emigra în valuri.
Vor fugi cu tot cu neamuri.
Vom ajunge un stat de asistați sociali.
Ce nu muncesc, dar vor doar bani.
De veți vota așa, veți plânge neîncetat 5 ani.
Cu un așa președinte, vor fi premiați toți agramații.
Vom fi mai săraci mintal, dar însă plini de obligații.
Vor câștiga doar cei ce sunt pe combinații.
Totuși sunt unii ce o vor duce bine.
Acei politicieni speciali, cu secretare și concubine.
Ce de 30 de ani încoace, au reușit ne dezbine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lume minunată

Scrie multe sfaturi, pentru cei dragi ție!
le scrii de toate și nu doar ca să fie!
De dragul vostru sunt, acum, cu voi la masă!
Și vă iubesc pe toți, vă iau la mine acasă!

Ochiul nu mă înșală, eu vă simt privirea!
Nici inima nu-mi minte, ea simte bucuria!
Cu puterea mea, puțină, prea puțină
Aș vrea mai scot cuvinte din rugină!

Să fiți atât de veseli, și plini de bucurie!
De fericirea voastră, nimeni să nu știe!
Doar sufletul vadă cum se unește cerul,
Cerul cu pământul, căldura cu gerul.

Fumul lumânării ce frumos se stinge!
Și stratul de zăpadă, când afară ninge
Minunate-s toate și toate sunt frumoase!
Și iarna bradu-n case ce frumos miroase!

Totu e perfect și totul merge bine!
Niciun lucru rău la oameni nu mai vine!
O lume minunată, făcută chiar din rouă!
O stare așa de caldă și o viață atât de nouă!

Ce frumos e totul, în culori aprinse!
Cu flori de argint, pictate, pe pajiștile întinse
Nu are vreme timpul acum să le măsoare
Bucuria toată, neîncăpătoare.

Sunt stele mari și albe ce frumos lucesc!
Sunt fluturi care zboară și flori ce înfloresc
Ce repede se înalță, soarele pe cer!
În depărtări albastre, cu raze de oțel.

Pătrunde-n astă lume, ce nu a mai pătruns!
S-arată cerul tot, tot ce-a fost ascuns
Și ni se spune totul, tot ce-am vrut știm!
Fără de întrebări, ce am putea fim?

De bucurie mare, ar fi chiar mulți surprinși
Ar fi chiar sărbătoare, ar fi de nedesprinși
Să știi ce vrei e una, știi chiar toate, toate!
Cred că-n astă lume, și moartea are moarte!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe tune în... nori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Nu aruncați trecutul...

Ani mulți s-au adunat în urma mea,
nu fac acum bilanțuri efemere,
dar cred am lăsat câte ceva
din frământări, din chinuri și durere.

Cărările umblate s-au schimbat,
n-au mai rămas decât în amintire,
dar, Doamne, oare nu ar fi păcat
ne-aruncăm trecutu-n cimitire?

În viața noastră ce ar mai conta? –
dacă-am uita de casa părintească,
sau școala sfântă care ne-nvăța
ne mândrim cu glia strămoșească.

Ce să mai zic despre părinți și frați? –
am trecut prin viață împreună...
Cum rămână peste timp uitați? –
în suflete sunt zestrea cea mai bună!

De n-ar fi ei, nu am avea trecut,
nici viitor deschis și nici destine! –
pribegi prin viața fără de-nceput,
doar slugi am fi prin țările străine!

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bisericuțele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiți
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriți
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-așa hai-hui
Și astfel și românul are
Astăzi bisericuța lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuțe
Și ne jucăm de-a huța, huța
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuța
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalții clerici
Niciunul din bisericuță
Nu este ușă de biserici
Si-această-ncrâncenată luptă
Bătaia-aceasta dintre clanuri
Nu e din raiul verde ruptă
Ci e din iadul cu cancanuri

Și apăsat de griji săracul
Și de puterile-i slăbuțe
Se face frate și cu dracul
Votând și el... bisericuțe!
Acolo toți sunt mână-n mână
Însă doar unul este bossul
Care în patria română
Va apuca Puterea! Osul!

Și după el în sus va trage
Cum trage calul o căruță
Și îngeri dar și hodoroage
C-așa-i într-o bisericuță
Și strigă-nspăimântați creștinii
Dar strigă chiar și cel ateu
de un timp încoaci românii
L-au speriat pe Dumnezeu
Că-și investesc toti părăluța
În câte-un fel de liturghie
Spre a-și urca bisericuța
În deal, sus, la Mitropolie
Unde se luptă pân-la unul
Precum în cer și pe Pamânt
Dar foarte deseori niciunul
Nici altul n-au nimica sfânt!

Și-astfel jucându-se de-a huța
Ei fac întâi o parohie
Ca în final bisericuța
S-ajungă o patriarhie
Dar cine ajunge-n frunte- anume
Cine se crede Dumnezeu
Nu vrem pomenim un nume
Că-s pomenite mai mereu

Cum trage calul o căruță
Se trag în sus toți mână-n mână
Si astfel o bisericuță
Conduce patria română

poezie satirică de din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudățeniilor" (1996)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simultani

Când sunt plecat, vreau mă întorc...
Tot vesel, când tristeți apar;
La râs, emotiv, lacrimi storc...
C-am fost ferice, ieri, măcar.

Îndrăgostit, sunt înșelat,
Iar când înșel, mai mult iubesc;
și-n amor nu-s cel din pat
Și din tăceri... mă povestesc.

La muncă, stau de oboseală
Și obosit, mereu muncesc..
Să mint, n-am nicio osteneală
Ca adevăr deslușesc.

Tăcerea, văd, e-o provocare,
De nu spun da, la ce-i un nu;
Cum treaz, iubesc pe înserare
Și noaptea-i zi, de-un ieri acu.

Sunt credincios și-njur toți dracii,
Cu popi, cu toții evlavioși
Ajunși bogați... tot ei, săracii;
Păcat n-au doar... cei păcătoși?!?

Promit, doar ce nu cred chiar eu,
Că dacă ar fi, nu s-ar promite
Și vorbe goale, nu e greu...
Că fapta-i... spus de-adus aminte!?

E tot contrar, cum intră iese
Și vine-i pleacă din alt loc;
Cum sunt sătul să tot îmi pese,
Când toți un, una-s... îs și eu... ioc!

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Imnul PSD-eilor

cu dedicație lui P. Stănescu

Veniți, veniți cu toți în capitală!
Să-i omorâm pe cei ce nu-s cu noi.
Ce dacă ne sunt frați, mare scofală!
Pentru partid facem civil război!

Veniți, veniți ne-apăram penalii
Cu arma la picior, cu glonț pe țeavă
Cu toții pregătiți de represalii,
Să demonstrăm suntem de ispravă!

Pe toți acei ce ne sunt împotrivă
Chiar dacă-n țară sunt majoritari
Că ne sunt rude, prieteni, deopotrivă
Să-i înecăm în sânge, noi suntem cei mai tari!

Că suntem idioți, inculți ce mai contează
La vot noi scoatem morții din morminte
Să moară deci cei care nu votează
Cu noi, pe dictatorul Dragnea, președinte!

poezie de (24 iunie 2018)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook