Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Calculatorul și televizorul

S-a iscat dispută mare
Azi, în dormitor;
Vina-ntreagă cred c-o are
Un calculator.
Încrezut și pus pe sfadă,
Turuie de zor,
Sare, cu vorbe grămadă,
Pe-un televizor:
- Ești de modă învechită,
Țipă-nverșunat,
Ai o viață prăpădită,
Și ești plafonat.
Ai programe limitate
Și cu paraziți,
Nici măcar nu-s up-datate
Și nu merg pe biți.
A spus multe vorbe grele,
-Nu s-a încurcat -
Câte-n lună și în stele,
Pân' s-a descărcat.
Mai tâziu, televizorul,
Când s-a-ntunecat,
Discuta cu convertorul:
-S-a cam virusat!

Morala:
Și în lumea cea modernă
Suferă de-acreală
Obiecte de cavernă,
Fără de morală.
Și, cu vorbe-articulate,
Chiar cu rațiune,
Au discuții animate,
Doar... sub tensiune.

fabulă de (2 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Vișan-DimitriuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Calculatorul și televizorul

S-a iscat dispută mare
Azi, în dormitor;
Vina-ntreagă cred c-o are
Un calculator.
Încrezut și pus pe sfadă,
Turuie de zor,
Sare, cu vorbe grămadă,
Pe-un televizor:
Ești de modă învechită
- Țipă-nverșunat -
Ai o viață prăpădită,
Și ești plafonat.
Ai programe limitate
Și cu paraziți,
Nici măcar nu-s up-datate
Și nu merg pe biți.
A spus multe vorbe grele,
-Nu s-a încurcat -
Câte-n lună și în stele,
Pân' s-a descărcat.
Mai tâziu, televizorul,
Când s-a-ntunecat,
Discuta cu convertorul:
-S-a cam virusat!

Morala:
Și în lumea cea modernă
Suferă de-acreală
Obiecte de cavernă,
Fără de morală.
Și, cu vorbe-articulate,
Chiar cu rațiune,
Au discuții animate,
Doar... sub tensiune.

fabulă de din Parfum ... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Final nefericit

Intrând în lumea cea modernă,
A vrut să guste din nectar,
Dar, încurcat c-o subalternă,
El s-a trezit într-un... coșmar!

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Rebreanu

Profesorul Cumpănașu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că ești erou și că ți-ai vărsat sângele și ți-ai primejduit viața pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porți semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ți spui cuvântul asupra drepturilor și întocmirilor țării. Totuși, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuții de masă, niște vorbe așa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinerețea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrânețe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.

replică din romanul Gorila de (1938)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 7.99 lei.

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-învețe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Neanderthal (2)

Ea a plecat, iar el... ce chin!
n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peștera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
nu e în "ceva"... deplin.

Și s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Și, cum să spun, a reușit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

Iar peștera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin și adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieșirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plătește, că nu-i prost.

Curând, chiar soața a aflat
Și n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" și... a plecat.
(Traduc: "- Ești no.2, păcat!")

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!

Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soție sau fiica, soră sau amantă
Ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura și frumusețea.
Fără de care ar fi ținutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Și-ar fi durere, ar fi tristețe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit și întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Și nici binecuvantarea...
Cui aș mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viața fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aștrii pe cerul gol.
Și ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viața mea dulce,
Chiar și suferința este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viață!
Iar viața ești tu,
Mamă, soră, fiică, soție sau amantă.
Iubește și respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pți trece prin lumea asta!
Chiar și cimitirul inimii ar fi gol.
Iubește-le pe toate așa cum poți!
Căci fără ele tu ești mort... și nici născut nu ești.
Îți multumesc femeie că exiști! Și că exist!
Îți mulțumesc mamă, soție, fiică, soră sau amantă!
Eși univers de flori, ești minunată!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul e prea valoros ca să se murdărească de intrigile aceluiași sistem care îl disprețuiește, încă de pe vremea Imperiului Roman. Chiar dacă sistemul sau o parte din el este reprezentat de președinte, politicieni, o profesoară mai vulgară sau chiar părinții și cam oricine trece prin drum și caută să muște din tine. Dar ar fi nedemn și foarte inuman, chiar profund anti-creștin și ființial, să te răzvrătești și să urli, de fiecare dată când ești amenințat. Dar nu ni s-a spus oare asta, înainte să venim pe lume? Cred că s-a cam uitat!

în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de TchobanskySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destăinuire

nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit

Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit

Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar țurțurii de gheață reci
I-am risipit pe vechi poteci

In amintiri nu imi mai ești
Te-am scos din file de povești
Plutești pe val purtat de vânt
Nu-mi ești iubire, nu-mi ești gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își cheltuia c-o dărnicie de nabab resursele unei elocințe fără precedent în marea familie intelectuală a contemporanilor. Nici chiar Titu Maiorescu, a cărui dialectică era strălucită, n-a putut să-l înfrângă în discuțiile animate de la Convorbirile literare.

în Amintiri literare, Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proces de conștiință

Ades eu pe mulți încolțit-am abil,
Cu vorbe mai grele ca dalele,
Deși, recunosc, mi s-a spus, de copil,
nu chinuiesc animalele...

epigramă de din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre

A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.

Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.

Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!

Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.

Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina din asfințit

Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".

Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?

Pe calul care singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina din asfințit

Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".

Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?

Pe calul meu, ce singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Găina

O găină cam nurlie
A intrat în Parlament,
Trimițând mereu solie,
Pentru un soț, competent...

Avea soțul conturi grase
Ce-adunase din buget,
Din afaceri oneroase,
Spăgi în sume fără cuget!

De, era cocoș de rasă,
Ce-aduna fără de veste
Și punea pe a sa masă,
Bogății ca în poveste...

Găina cotcodăcea
Să își facă mare nume,
nu știa ce-i prezicea,
Pătând des al ei renume...

Când simți, că el mințea
Și-o afunda în groapă,
L-a scos urgent din rețea
Să se-adape-n altă apă...

Găina noastră s-a trezit
Cam tărzior la realitate,
In loc să se fi păzit,
S-a înfruptat din bucate...

Cocoșul hoț și versat
A învațat-o la boabe alese,
Ea naivă s-a lasat
Si uite cu ce se-alese...

În zeghe azi ca să explice
De ce si cum sa-nbogatit,
Bine ei, nu o să-i pice,
Că-i tare greu de socotit...

Grâu și orz de calitate
A mâncat pe îndelete,
Asta-i trista realitate,
O să-i fie mult timp sete...

Fudulă, proasta găină
Cotcodăcește fără rost,
Chiar de gușa îi e plină,
Locul e ales cam prost...

Morala, e cum se spune,
Cu mătasea cea mai fină
Dacă n-ai înțelepciune,
Ești proastă ca o găină!

fabulă de
Adăugat de Marilena DumitrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil de lună

Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.

Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?

Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.

Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, să taci!

Sfătuitorule, prea mult vorbești
Și n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumești",
Așa că taci și, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu hulești!

Nu mai vorbi de lucruri ce nu știi
Tu, cel ce doar cu vorbe te fălești,
Ești mortul ce, spre lumea celor vii,
Își vinde-nchipuitele povești
Și tot conjugă verbul "a iubi".

Nu ai habar, n-ai simțuri, n-ai nimic
Cu care poți veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Așa că taci! În lume, ești prea mic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiindcă nu bea, i s-a spusn-are stofă de scriitor. După ce s-a pus vârtos pe băut, i s-a spus că e ratat.

aforism de din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George GeafirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nichita Stănescu

Clipa cea repede

S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.

Au zis de fluture că este
o respirare, –

de cartof, de porumb și de prună,
strigăt de nefiind, –

la fel de porc, de capră și de lună,
fel de mestecând.

Ei n-au știut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste și zeiască.

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viața prea singura
ce ni s-a dat...

poezie clasică de
Adăugat de rose_angelsSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 februarie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oamenilor li s-a promis raiul pe pământ, dar li s-a interzis raiul ceresc, li s-a dat satisfacția simțurilor, dar li s-a negat cea a sufletului, li s-a spus că totul va fi bine și frumos, dar în ei n-a existat nici binele, nici frumosul si când a dispărut și aspirația spre ceruri, s-au simțit întemnițați pe pământ. Iar când au fost momiți de poftele trupești, au devenit fiare și bestii, fără suflete și fără conștiință, întunecând totul în jurul lor, căci în ultimă analiză oamenii care nu se sfințesc în ei înșiși murdăresc lumea cu tot ce e rău și murdar în ei. Prin urmare, tot "binele" care siluiește conștiințele nu poate fi decât distructiv.

în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan NicorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfatul înțeleptului

Când simți că nu mai poți
Sau nu mai poți să simți
Când îi urăști pe toți
Cei ce te scot din minți
Când ești puțin mai aspru, mai bizar
Sau nici tu nu mai știi cum ești măcar
De te pândește moartea sau vreo boală
De ți s-a încurcat vreo socoteală
Dacă te simți cum nu te-ai mai simțit
Sau dacă ești puțin îndrăgostit
Și nu mai știi ce-nseamnă da sau nu
Tu știi ce trebuie sa faci? Eu nu...

poezie de din Pacoste de dragoste (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!