Elegie (In memoriam Artur Silvestri)
Sfârșit de toamnă tristă,
ceață peste zări cerești;
o dimineță sadic-egoistă
și tu, Găbiță, nu mai ești.
Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihnești prin astre
unde iubirile nu pier.
N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea și nici țigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.
Idei și gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.
Și de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-și pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre supărare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Zi fatidică!
Început de-aprilie trist și eu sunt la fel de tristă,
Fiindcă telefonul sună, într-o noapte egoistă.
Ca să aflu cu durere, că, astăzi ne părăsești;
Nici în somn n-am fost vestită, de cetele îngerești.
Au rămas de tine, Vali, încă multe cărți nescrise
Și foarte multe secrete, încă nedezvăluite.
Soția ta către Domnul, rugăciuni astăzi trimite,
Pentru tot ce-ai scris cumnate, copii te-or ține minte!
Au rămas de tine atâtea: cărțile, cafea, țigări.
Repede ne-ai părăsit. Poate de-ai fi mers la medic,
Surioara mea cea scumpă, n-ar trăi în supărări,
Însă n-ai putut scăpa de groaznicul ceas fatidic.
Romane neterminate ai lăsat pe masa ta,
Pentru noi sunt nestemate, dar ne plânge inima.
Iau câte-o carte în mână, dar ochii mă dor de plâns;
Mi-e dor de tine cumnate! Iată, moartea te-a învins!
Domnul, să te aibă-n pază, să nu suferi de nimic!
Te-asigur că, Alexandru - copilul tău cel mai mic,
O să termine liceul, o să-și facă un viitor.
Alex, va-ajunge om mare, mamei lui de ajutor!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (10 aprilie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cărți, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre viață sau poezii despre telefon
De-atâta dor, de-atâta dor...
Cântam și eu să nu mă doară
Ideea că,-n a noastră țară,
Și ciocârliile ne mor,
De-atâta dor, de-atâta dor...
Și fredonam o doină tristă,
Că-n țara-mi nomenklaturistă,
Noi ducem lipsă de popor,
De-atâta dor, de-atâta dor...
Cântam pe străzi, ca un rebel,
Că țara mea n-are drapel,
Cu care eu să mă-nfășor,
De-atâta dor, de-atâta dor...
Cântam, cântam, neîncetat,
De patrie, de neam, de stat,
Și-n gândul tău visam să zbor,
Eleanor, Eleanor
De-atâta dor, de-atâta dor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre patrie, poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre drapel sau poezii despre dor
Pe ce te-ai bazat?
Esti mic băiete, mult prea mic,
Ești alt pitic, în alt ibric,
Ești piulița de la cric,
Tu nu scrii domnule nimic,
Ești aburul din alambic
Și nici măcar nu ai buric!
Așa mi-ai spus atunci în toamnă,
Pe ce te-ai bazat scumpă doamnă?
Ce-ai vrut să-mi spui și ce înseamnă,
Ce te frământă și îndeamnă?
Să-mi spui doar pe ce te bazezi,
Eu am nevoie de dovezi,
Să nu-mi pui pe pereți cai verzi,
Și-n divagații să te pierzi!
Concret, mă nene, asta-i treaba!
La scris tu te-ai cam luat cu graba
Și orice-ai scrie, scrii degeaba,
Ai fi mai vrednic la strâns iarba!
Nu zău, tu pe ce te-ai bazat?
Că n-avem freză de frezat?
Și nici aspect civilizat,
Cu intelect organizat?
Când criticii m-au așezat,
Pe-un eșafod improvizat!
Eu un pitic, așa stilat?
Sunt un titan încovoiat!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre civilizație, poezii despre cai sau poezii despre abur
Dumnezeu (apropiindu-se de Bruce): Te-ai plâns cam mult de mine, Bruce. Să fiu sincer, m-am cam săturat.
Bruce: Așteaptă, serios! Te avertizez! Când sunt încolțit, devin o fiară!
Dumnezeu: Nu ai mai câștigat o luptă din clasa a cincea, și atunci te-ai bătut cu o fată.
Bruce: Da, dar era imensă.
Dumnezeu: Și soarele îți intra în ochi.
replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sinceritate, citate despre religie, citate despre plâns, citate despre devenire, citate despre Soare sau citate despre Dumnezeu
Of, inimă!
Of, inimă de lut și cer
Și de zvâcniri celeste,
Nu vreau să știu de o să pier,
Nu vreau să-mi dai de veste.
Te simt de zeci de ani bătând
Neobosită parcă,
Nu ai dormit de-atâta timp
Și nu te-ai plâns vreodată.
Of, inimă de lut și cer,
Din carnea mea de mamă,
În dragostea plecată ieri
Noi am trăit o dramă.
Dar astăzi te-ai îndrăgostit
La fel ca prima dată
Și-ai tresărit din nou un timp,
De fericire toată.
Și-acum zâmbești și acum râzi,
Te simt bătând nebună,
De parca-ai vrea să-mi ieși din piept,
Te simt și nu-i de glumă.
Of, inimă de lut și cer,
Ești tot așa credulă
Și ai uitat câte iubiri
Le-am plâns sub clar de lună.
Nu te urăsc niciun moment,
Îmi ești atât de dragă,
Of, inimă de lut și cer,
Cine să te-nțeleagă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zâmbet, poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre râs sau poezii despre prezent
Unde ești?
torn în marmur idealul,
gura ta o fac izvor,
ochii faruri lucitoare
și dorința o fac dor;
fac din tine o baladă
alergând spre infinit,
frigul dragostei și-al morții
e ceva nedefinit.
din fragmente de statui
te-am clădid ca pe-o naiadă
și te-ai risipit în lume,
ochi-mi să nu te mai vadă.
ai ucis visul pe care
îl visam în nopți senine,
când foșneau plopii-n cărare,
nopți albastre și divine...
tu te-ai risipit în zori
ca o stea căzută-n mare,
o petală dintre flori,
rătăcita pe cărare.
timpul plapuma si-a-ntins
ca un nor cu ploi de toamnă
și ne-a -nvins, măre, învins...
unde ești acum, doamnă?
unde ești să-ți spun povestea
ce-i străină și târzie
cu o dragoste curată
transformata-n erezie.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sculptură, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Te-ai oprit?
De ce aici, o clipă, te-ai oprit?
Ți-s aripile grele de-așteptare?
Sau zborul tău, deodată-i mărginit
Sau bătrânețea sufletului doare?
Te-ai înfrățit cu vântul și în zări
Ți-ai avântat ca un vulcan în noapte,
Zâmbești deși, la tâmple ai ninsori,
De tine infinitul nu-i departe
Ai poposit aici doar pentr-o viață
Ai suferit, ai plâns sau ai cântat
Aici, unde nimic nu se învață,
Unde nimic nu e adevărat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre vulcani sau poezii despre suflet
De-atâta dor...
Trăiesc mereu același chin
Și mor precum pasărea Spin
Deși copacii de pe-alei
Sărută florile de tei.
Și nu te am și nu mă știi
Când nopțile-s reci și pustii
Iar ochii tăi din nou mă dor
De-atâta dor, de-atâta dor.
Și din albastrul unui vis
Mai am numai un manuscris,
Ascuns de coama norilor
Pe geana disperărilor.
Cer înstelat și-mbrățișari,
Vor merge înspre alte zări
Cu dragostea ce-a asfințit
Și nu știu cum de n-am simțit
Că ne apropiem ușor
De câmpul mărăcinilor,
Unde iubirea s-a rănit
În spini și s-a îmbolnăvit.
Și te iubesc dar nu-ndrăznesc
Din drumul tău să te opresc,
Când tot ce pot să îți ofer
E doar himeră și mister
Deși furtuni de te-ador
Se zbat în plânsul zorilor
Și zilnic fac câte-un popas
Prin amintiri care prind glas.
Și nu zăresc vreun curcubeu
În ploaia din sufletul meu
Ce în tăcere m-a cuprins,
Când despărțirea a învins.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tei, poezii despre sărut sau poezii despre păsări
Din mine te-ai născut mirare
Iubita mea cu păr de foc,
În trupul meu o lume plânge
Și-n brațe, peste lumi, te-aș strânge,
Să punem haosul la loc.
Pare ciudat. Pare fatal,
E ca și cum lipsesc perfuzii
Prin care să-nghițim confuzii
Și-un ultim argument mortal.
Am rupt din trup un anotimp,
Știi că-ți spuneam cum pier speranțe,
Noi suntem marile restanțe
Uitate la un colț de timp.
Atâtea griji te-au luat la rost,
Atâtea drame-mi dau târcoale,
Iar paranteze abisale
Încă-și cer dreptul de-a fi fost.
Nici n-am plantat, nici nu am strâns,
Dar să nu zaci ca-ntr-o uitare,
Din mine te-ai născut mirare,
Iar eu mirându-mă am plâns.
Și câte jocuri de noroc
Am inventat prin mari concesii,
Prin ipoteze, prin impresii,
Iubita mea cu păr de foc.
Mă doare-un dor scăpat din ham,
Un alt blestem e sindrofie,
A fi învață să mai fie
Și tu mă ai. Și eu te am.
poezie de Cristian Lisandru din Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (30 iunie 2020)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr, poezii despre prăpăstii, poezii despre noroc sau poezii despre naștere
Ai îndurat, ți-ai scris povestea
Mamă, tristețea ți-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca și atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
și astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viața ta,
ești tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează fața ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta și-au pus pecetea
mulți ani de griji și de nevoi.
Ai îndurat, ți-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieții tu ai dat.
Sfârșitul drumului parcurs,
sufletul ți-a luminat.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Dor amețit de băutură
Te alerg prin vie și prin livezi, supărat,
Ai fugit din mine odată cu Luna
În ochii zorilor te-ai ascuns supărat
Fără să te bat ori să te iau la goană.
Ce-ai căutat să gonești printre pomi, asudat,
Cu sufletul meu târâș după tine
Ce ai crezut că pierzi ori câștigi
Prin strugurii copți și păpuși de cârpă?
Unde crezi că poți ajunge acum, pierdut,
Din carnea mea rupt și scăpat
Cine te primește astăzi în piept
Dacă Tu ești pruncul zămislit în mine?
Te-a pus pe fugă licoarea băută
Din cupa întinsă de-o doamnă distinsă
Ce te-a îmbătat cu lacrimile viței de vie
Strânse de ea din ochii strugurilor uciși.
Te-a ademenit cu păhărele de-argint
În care prunele și-au pus inimile
Tăria scoasă din miezul pieptului
Ce ți-a băgat în ceață toate simțurile.
Te alerg și te caut printre galbene căciuli
Ce stau atârnate prin crengi obosite
Mâini biciuite de vânt ce se întind
Cu pere dulci spre mine și lume.
Hai acasă Dor îmbătat de o Toamnă
Nu pribegii cu speranțe deșarte
Nu o să găsești în lume alinare
Și nici dragostea ce te ține-adormit.
Hai acasă până nu-ți cârpesc o palmă!
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre viticultură, poezii despre simțuri sau poezii despre păpuși
Chipul ei - o arătare
cu mirosul tău de lapte
m-am culcat cu el azi noapte
și-n velința-n care dorm,
n-am avut un pic de somn.
blestemat de-atâta lume,
cu norocul meu anume,
ce-i drept era cam puținel,
ți-am pus în deget un inel.
și cum lucea luna cea brună
o sfântă lebădă nebună,
eu te vedeam ușor zâmbind,
prin ceața nopții de argint.
venea spre mine, plânsu-mi-se
după ce mândra mă iubise,
era în pielea dumisale
un fel de mândră arătare.
vreau să dorm, lumină sting,
ochii ei mi se preling
peste ochii mei cruciși
și pe veci se lasă-nvinși...
și-n această grea tăcere,
chipul ei dispare, piere,
se adună și se pierde
pe-un tăpșan de iarbă verde.
unde ești, unde te-ai dus,
parcă ai zburat în sus,
ai fost meteor sau astru
de-ai zburat în cer albastru?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre stele căzătoare, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Fericirile vieții
Nu ai trăit de n-ai simțit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
și nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simțit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
și nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simțit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
și nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simțit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
și nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vin, poezii despre stele, poezii despre primăvară sau poezii despre inimă
Tu ești
Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care mă topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete mă amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care mă ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe mă înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca să nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre amantă
* * *
a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală și materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărțile
m-am săturat să am numai obligații și niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni și mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
și lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneți cu bine
această lume mă obosește
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulțumesc...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tipografie, poezii despre salariu, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre mulțumire sau poezii despre moralitate
Graur sălbatic
Tu graur sălbatic... te-ai săturat de vremurile triste...
Ce au căzut acum ca niste ploi...?
Ce fac din viața ta și a mea o viață tristă
Că toți ajungem la lada de gunoi.
Pe câmpuri... altădată -n alte timpuri
Trăiai și tu destul de fericit.
Găseai un bob de grâu pe câmpuri
Acum tot câmpul este părăsit.
Tu graure sălbatic... prefăte intru-n clovn, un santimbaltic,
Și încearcă lumea să o poți schimba.
Că toți purtam o mască să nu rădem
Și să uităm de cum a fost cândva.
Hai schimbă tu... de poți această lume
Ce parcă... prea urătă s-a făcut.
Vino... in stoluri... ară, dă-ne grăne
Și tot pământul poți al stăpâni de mâine.
Când totul va fi gol și lumea va dispare
Vor fi doar corbi ce nu s-au săturat.
Și puii tăi vor grău ca fiecare
Salvează-i... și vei fi tu... împărat.
Dar ești ca noi... o pasăre uitată
Vei dispărea curând de pe pământ.
Atunci când totul va fi glacial și lumea rea uitată,
Vor spune că un graur a zburat cândva în vânt.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre măști sau poezii despre fericire
Îngheț de-atâta dor...
pe sub haina mea de piele intră frig și îmi e frig,
nu mai ești să-mi fii acolo, îmi e dor și-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...
acum vântul mă pătrunde și îngheț de-atâta dor,
mă simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
mă simt trist și mi-aud pașii, pașii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde ești, ce ți-am făcut?
ce răspuns să le dau, doamnă, nici nu știu de ce-ai plecat?
ai stat prea puțin, o toamnă, și-acum sunt un disperat
când credeam că-mi ești jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea și-acum tremur, tremur rău
mă petrec cu tot cu luna și constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna și mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul și ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vară sau poezii despre sânge
Pescăruș cu aripi frânte
Pescăruș cu aripi frânte
Știu durerea să-ți asculte, oamenii?
Te doare clipa? Ți s-a vindecat aripa?
Te-ai retras în munți de stele,
Pescăruș al lumii mele?
Pescăruș cu aripi întinse spre plus infinit,
Ai luat din solitudinea lumii,
Ai sărutat natura pe frunte
Și ai fugit...
Te-ai convertit libertății, eternului,
Ca un vultur pleșuv
Penetrând cerul
În sindromul șurub.
Peste trupul tău dur, ca stâncile goale
Rezistând prin vânturi și ploaie,
Au planat răpitori,
De o sută, de o mie de ori.
Tu i-ai ignorat și te-ai înălțat.
N-a contat durerea prin care treceai,
Conta doar că zburai.
Lumina diseci
Și zbori mai departe.
Înălțimea te sfârtecă și te arde
Când auzi voci disperate.
Când simți lacrimi și ploi
Te zvârcolești și te-ntorci printre noi.
Curajul de a înfrunta înălțimi
A făcut să-ți încolțească in cer, rădăcini de lumini.
Ți-am strâns lacrimile în pumni
Și le-am aruncat într-un clopot...
Ai devenit al ploilor ropot
Și peste mare te-ai ridicat,
Din propria-ți cenușă,
Ai crescut, lumii te-ai dat
Și iarăși te-ai înălțat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre aripi, poezii despre vulturi sau poezii despre voce
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre râuri sau poezii despre poduri
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri