Beția de culori
Oferim luminii vis,
Pe morminte veșnic plouă,
Cresc ciulinii neputinței
Pentru coasa cea mai nouă.
Toamna își numără vina,
Vina de-a trece în ceață
Tot ce în noroi e nufăr,
Tot ce-n lume este viață.
Trec prin trup inelul sorții,
Pun în suflet vânt, zvâcnire
Și mă-nalț pe munți cu soare
Să am pâine-n pomenire.
Vinul timpului îl soarbe
Zeul ce-a urcat în nori
Trandafirii de mătase
În beția de culori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
Citate similare
Plouă-n vis de Paște
Plouă în grădină
Cu aripi și cu flori,
Albinele-n surdină
Zboară pe sub nori.
Plouă și cu rouă
Sub curcubeu întins
În coșul plin cu ouă
Și cozonaci de vis.
E visul meu de Paște
Cu muguri de lumină
În care se tot naște
Credința cea divină.
Plouă deci, cu vise
Și cu Hristos în gând,
În fapte necuprinse
De suflet pe pământ.
Plouă-n primenirea
Vieții-n generații,
În toate cu iubirea
De rod și aspirații.
Plouă-n vis de Paște
Cu aripi și cu flori
Luminii care naște
Copii biruitori.
Copil sunt și am zborul
În bolta românească,
Unde tricolorul
Mi-i zestre strămoșească.
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Melancolie
Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Și altoită pe ființa mea imensa lume
cu toamna și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu ugerele pline.
Și plouă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre munți, poezii despre melancolie sau poezii despre inimă
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre sculptură, poezii despre păduri sau poezii despre oraș
Universul de ceară
Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.
Sub streașina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.
Eu sunt arcușul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară
În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre păr sau poezii despre muzică
Sânge și os de român
Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani și daci,
În sânge cântecele dragi.
Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalț pe munții plini de soare,
Înot pe valurile din mare.
Sunt spuma crezului și-a vieții
Pe orizontul dimineții,
Sunt un simbol de libertate,
Dorință veșnic de dreptate.
Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când țara-i zid făcut din noi.
Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morți, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt și bun
Că-s sânge și os de român!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sânge, poezii despre simbolistică sau poezii despre mândrie
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Sonet
Precum lumina unui singur soare
Prin lumea 'ntreagă-și răspândește focul,
Chemând la viață nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,
Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Și' n văi și munți și 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:
Un suflet mare tot așa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândește
Pe cei ce stau pierduți în letargie,
Nu vrea să facă robi și nu orbește,
Că el e creator nici el nu știe,
Dar singur Domn el totul stăpânește.
sonet de Carmen Sylva din Cântece și sonete
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre văi, poezii despre sclavie sau poezii despre noroc
În leagănul luminii
înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrănește
vaste clarități curg de la Dumnezeu
absoluta creație în mine doinește.
în goluri de viață gândurile cresc
fericirea ca tristețea sunt lecții de viață
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceață.
avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorințe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.
cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre religie sau lecții de engleză
Copiii așteaptă...
Toamna își mută partiturile
În zâmbete flămânde de ceață,
Catifeaua frunzelor se lipește
De rugăciunea speranței de viață.
În oglinda somnului privește
Un copil spre zâmbetul magilor,
Bunicii numără anii în fulgii
Sfredeliți de cenușiul copacilor.
Cerul afumă nopțile închinate
Stelelor scânteind furtunoase,
Copiii așteaptă pe Moșul Crăciun
Să-mpodobească brăduții din case!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre copilărie sau poezii despre somn
Când dăm vina pe alții pentru greșeala noastră, vina noastră nu scade. Dimpotrivă, adăugăm una nouă la cea veche.
aforism de George Budoi din Aforisme (19 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre învinovățire, aforisme despre vinovăție sau aforisme despre greșeli
Glossă necuvântătoarelor
Cu toți avem un drept de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare vă e frică?!
Un rost îl au și ele ca și noi...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Cu toți avem un drept de a trăi.
Pământ și ape, munți a le slăvi.
Atomi purtând în lanțul trofic rugi,
Să știm ce-nseamnă să iubești, să plângi,
Să fim altar și clopot... Și pe rând
Să fim tot ce trăiește pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, să risipim a vieții noapte.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greșești?! Este normal. Nu te sfii!
Pleacă-ți genunchiul sincer, în iertare,
Trăiește printre necuvântătoare,
Rugina unui timp s-o dai uitării!
E dimineață? Nfruptă-te din zorii
Înmuguriți din lacrima de ceară
Și nu-ți lăsa gândul trecut să doară!
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Trec lin, pe ceruri, păsări călătoare,
Roiesc în ape vietăți multiple,
Pier ca un vis în fracțiuni de clipe.
Albine, fluturi, câte și mai câte,
Ce ochiul trist ar vrea să îl încânte.
Liane-n râuri strălucind de zale,
Le regăsim de multe ori sub soare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Că suntem fericiți ori că ne doare,
Roiesc în jurul nostru fluturi vii,
Cuvinte-îngeri, cânturi, poezii.
Este o lume nouă! La uitare
Nu condamnați nici lumea de necuvântătoare!
Da-ți-le șansa de-a trăi prin voi!
Și ele au un suflet... au nevoi...
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
O necuvântătoare cât de mică
Ochiului nostru este mântuire.
Să-i dăm un drept la supraviețuire!
Să-i dăm o șansă, de-a se înălța
Precum un zbor... Tu viața nu-i curma!
Oh, zeu, oh, om, puterea de-a distruge
Lasă orfan un suflet care plânge.
De necuvântătoare vă e frică?!
Mare e lumea noastră, a lor mică...
Sunt ca și noi, luciri dintr-un atom,
Au dreptul de-a trăi... oh, om, fii om!
În A. D. N.-ul fluxului solar
Dă-le o șansă, iar, și iar, și iar.
Tu ești furtună, ele val sculptând
Evolutiv, viața pe pământ.
Un rost îl au și ele ca și noi...
Eu vă implor, nu fiți la suflet goi!
Și ele au nevoie de iubire,
De pace, de lumină, fericire...
De mângâiere, de cuvinte dulci
Oh, om, de ele-aminte mereu să îți aduci.
Așează-le pe ii, pe mândre fote,
Pe portativul presărat cu note...
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
Să nu uitați! Ele trăiesc prin voi...
Ele-s etern, un strop de clorofilă,
Ele sunt drumul vostru spre lumină,
Trăiți prin ele și trăiesc prin voi,
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
În lanțul trofic pre-universal
Ele vor trece-n regnul animal...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Un rost îl au și ele ca și noi...
De necuvântătoare vă e frică!
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Cu toți avem un drept de a trăi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte, poezii despre animale sau poezii despre Soare
La hotar...
La hotar de clipă,
La hotar de an,
Visul se-nfiripă
Și își ia elan.
Noaptea se destramă,
Ceru-i luminat,
Noul ne tot cheamă,
Vechiu-i resemnat.
Ura, frântă, moare,
Dragostea-i în noi,
Inima tresare,
Bate-n ritmuri moi.
Pe răboj de viață
Semnele tot cresc,
Raze trec prin ceață,
Clipele plesnesc.
Și în timp cenușa
Li s-a vânturat,
Se deschide ușa,
Ce ne-a bucurat.
Crește iar speranța,
Ce-a mocnit în noi,
Și ne duce soarta
Înspre țărmuri noi!
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre ritm sau poezii despre moarte
Exerciții de lectură
Număr exercițiile de lectură,
Citesc, recitesc și constat
Că mai am un univers...
Merg prin oraș,
Străbat străzile
Și tot mai am
De străbătut...
Dumnezeu interoghează
Cu precipitații,
Tunete,
Fulgere,
Trăsnete...
Mai am de citit,
Mai am de umblat,
Crezul mi-i
Numărătoarea sensibilă
În sacrificiul
Neputinței
De a face
Din scame
Munți,
Din flori
Ochi de lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre sacrificiu, poezii despre numere, poezii despre flori sau poezii despre Dumnezeu
Tu, lumină
Între lume și cuvânt
Doar culori și curcubeie,
Râde soare, bate vânt,
Noapte, izvorăsc scânteie...
În vâslirea sferei line
Cearcă-ți pasul îndrăzneț
Și pornește barca lumii
Și vei trece de nămeți!
Între lume și-ntre tine
Zorii nasc, tu lasă urme,
Iar pe urma cea lumească
Vin culori să le citească.
Totu-i viață pământeasca:
Cerul, clipa cea măiastră...
Tu lumină! Fă să nască
A ta Cupolă Albastră!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre zăpadă sau poezii despre culori
Izvorul de rouă
Ai pus naiul la inimă,
Și a-nceput să cânte,
Stelele s-au aprins
Peste-naltul munte.
Carul Mare-n ceruri
S-a răsturnat încet
Precum o rimă rară
Sub pană, la poet.
Am căutat copita
Calului ce-a tras
Carul Mare-n ceruri,
Cu dorul am rămas.
Tu cu naiu-n suflet
Te-ai urcat la stele,
Copitele aprinse
Torc dorurile mele.
Visele mă poartă
Spre o cruce nouă,
Trecem prin viață
Un izvor de rouă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre dor
Când mergem prin ceață
E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat
Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reușim
Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe
În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre râuri sau poezii despre gânduri
Ploaia primăverii
Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viața valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieții numărând.
Trec prin viață și prin noapte
Anii un sobor de șoapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre crengi sau poezii despre bătrânețe
Spații cafenii
Toamna-aduce spații cafenii
Florilor cuprinse de culoare,
Le prinde-n coapse și pe creștet
Eșarfe moi și moi fulare.
Sunt norocos să am o clamă
Să-ți prind și eu o floare-n păr,
Să mă săruți, să te sărut,
Până cădem în adevăr.
La iarnă o să-ți pun cojoace
Pe trupul tău pătruns de vis,
De cer, din veșnica iubire
Ce-n primăvară s-a aprins.
Un pas vom face, încă-un pas,
Prin amintirile vârtej
Unde al nostru trandafir
Rămas-a verde pe-un gătej.
Acum și strada pune ceață
Și fermoare strâns legate
Iubirilor ce trec pe rând
Prin frumuseți alambicate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre verde sau poezii despre iarnă
Ca la noi
Și-au ieșit din minți cocoșii
Bată-i vina!...
Se tot bat de-un ceas, geloșii
Pe găina
Porumbacă, ce alene
Fundu-și poartă,
Aranjându-și patru pene
După poartă,
Insensibilă, se pare,
La război
Fiindcă trece... cu "Merțanul"...
Un rățoi!
Morala, bat-o vina,
Ne-o spun la colțuri babele și moșii:
Nu mai contează vârsta și nici soiul,
Când, pentru ea își dau în cap "cocoșii",
" Puicuța-alege... limuzina
Și "rățoiul".
fabulă de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rațe, poezii despre vârstă, poezii despre război, poezii despre minciună, poezii despre găini, poezii despre cocoși sau poezii despre ceas
Plesnește talpa...
Plesnește talpa în țărână,
Se-nalță sânge-n foi de carte,
Luna mai toarce fir de aur
Ca vrajă pentru lunga noapte.
Ecoul bâzâie ca-n oală
Nedeslușind văpăi de foc,
În mine un butoi de smoală
Își soarbe setea din noroc.
Plesnește talpa și curg vise
În dorul soarelui arid
Unde îmi pun pe axa lumii
Gândul iubirii, să-l aprind.
Amară-dulce e prigoana
Tălpii plesnite în țărână,
Se vindecă atunci când morții
Întind ușor spre noi o mână.
De cad, mă-nalț împărătește
Prin ușa visurilor mele,
Un ideal purtat în largul
Iubirilor zidite-n stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri