Vara
Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu și prin secară
A pornit secerătoarea.
Duduie voinic tractorul
Care-o trage după el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.
Strânși la brâu și aurii,
Snopi culcați se-aliniază,
Parcă-ar fi niște copii
Care dorm după amiază.
poezie pentru copii de Demostrene Botez
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cereale, poezii despre tractoare, poezii despre somn, poezii despre miezul zilei, poezii despre lumină sau poezii despre Soare
Citate similare
Raza-i soare, doamna-i mare
Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roșu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn și să coboară,
După flori de primăvară,
La fete și la feciori
Să le joace-n sărbători.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărbători, poezii despre roșu, poezii despre primăvară sau poezii despre flori
La arie
Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colț cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrință aleasă și opinci și cu nojiți de piele.
Trudeau pe arșiță în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunți broboane de sudoare,
De sete gura-și umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.
Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Și așteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...
Se agitau ca-n iarmaroc bărbați, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă și de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Și duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...
Copiii toți se hârjoneau pe-o claie bucuroși,
Desculți, pe miriște alergau ca niște paparude,
În cămeșoaiele de tort și cu ițari scorțoși
Din fir de cânepă țesut, pe trupurile crude.
Era spectacol unicat la treierat de grâu
Se încheia c-un scârțâit de roți pe la căruță
Trasă cu greu de boi în jug și cai struniți în frâu
Și poate c-un sărut furat pe după vreo căpiță...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre timp
- poezii despre sărut furat
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
D.M.M.T
Pune-te în patru labe Doamne
și privește la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum
cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colțul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum
ia-le pe limba Ta filiformă
și învață-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce ești!
Nenăscutule!
Somnorosule!
cobor să-mi cumpăr țigări
din lift ies
și soarele Tău îmi scoate întunericul prin nas
Ție Doamne!
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre furnici, poezii despre fumat sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De pe deal
Pe dealul negru și sălbatic
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Ca de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetațuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
Am așteptat tăcuți pe creastă,
Tremurători ca două ramuri,
Și, proiectat pe zarea vastă,
Voalul tău, ca niște flamuri
Pe-un vârf gigantic de cetate,
Părea, mișcat de boarea sării,
Ca niște aripi ridicate
La marginile zării.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre fum
- poezii despre crengi
Despărțire după amiază
mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îți răspundeam,
așa cum fredonai tu răzleț
într-o după amiază.
mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îți răspundeam,
doar le mai cad petalele puțin
după o ploaie răzleață
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,
mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărțiri,
nu, ți-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puțin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiți
într-o după amiază
răzleață.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre muzică
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sfaturi, poezii despre peisaje sau poezii despre inimă
Gogyohka
soarele ridică roua
aproape spre amiază
iar frunzele se plimbă
prin tot parcul
mângâind gleznele grațioase
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri, poezii despre glezne sau poezii despre frunze
Avalansele diminetii
După o veșnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subțire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre rochii, poezii despre muguri, poezii despre insomnie, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Amiază de vară
Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.
Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?
Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.
Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschiși, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Și ca pe un vuiet depărtat l-ascult.
Viața dormitează germinând,
Și o simt în jur, universală,
Într-o nesfârșită oboseală
Și-n absența ultimului gând.
Și rămân și eu uitat de toate
Și de mine însumi tot, uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare altă vietate.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre uitare sau poezii despre promisiuni
Noapte pustie
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei rasună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre vânt, poezii despre suferință sau poezii despre nori
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre ger sau poezii despre oraș
Noapte pustie
Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În mușuroaie mari, pustietatea.
Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se,-ngenunche ca un bou.
poezie celebră de Demostene Botez din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce jale, ce of și ce dor...
Azi am mai murit puțin.
Doar eu, nu și ideile mele,
Și sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, și de soare de amiază,
ce-au asfințit mai înainte să răsară.
Și-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of și ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Și cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,
Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfințit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,
Deși, ne-a văzut, ne-a văzut, ne-a zărit...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre idei sau poezii despre dor
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
Satul se cufundă-n noapte și se sting lumini la geamuri
Iar pe uliță nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul șuieră năprasnic și cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri sau poezii despre viscol
Noaptea aceea...
Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopții, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăți să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin ușa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.
Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorință nebună
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,
șoptea că n-o să mai vii niciodată.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre oaze, poezii despre dorințe sau poezii despre cărți
Seară în Lans
Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.
Frumos: o, melancolie și râset violet.
Seară și miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunțile noastre încinse.
Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte și mută o viață uitată.
Prieten; înfrunzite podețe spre sat
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre rândunele
În țărâna care-l arde
Mergând să-și caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Șubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.
În țărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetișor.
Se clatină iar și cade,
Strigând după ajutor.
De murit, nu vrea să moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?
De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică și iar cade,
Nu mai poate nici să strige.
Cu ochii înlăcrimați
Către cer acum privește:
Doamne, două fete și trei frați...
Zicând acestea... el sfârșește.
În lumea de azi, se pare,
Nimenea nu te ajută.
Nu te crede cel ce are.
Este dușmănie multă.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre tată, poezii despre sănătate, poezii despre dușmănie, poezii despre dreptate sau poezii despre acasă
După ce căprioara a ros lanțul, după ce a scăpat din cursă, după ce a rupt cu puterea ei plasa, după ce a ieșit din pădurea înconjurată de un brâu de flăcări și după ce, în fugă, a sărit cu iuțeală dincolo de locul până unde ajungeau săgețile vânătorilor, ea cade într-o fântână. Ce poate să facă eroismul când destinul este potrivnic?
în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare, citate despre păduri, citate despre foc sau citate despre eroism
O după amiază în Yunnan
După amiază în Yunnan,
nici o referire la poezie,
nici o conversație înainte de culcare despre suferințele oamenilor.
Eram două femei,
niciuna mamă.
Vorbem despre cerul înstelat și despre filozofia lui Kant,
despre maica Teresa și despre cardiologie.
Meditam la acei ateiști care la bătrânețe devin pioși
și despre cum umbrele sunt adesea mai frumoase decât obiectele.
Atunci aveam o altă perspectivă:
faptul că nu aveam copii ne păstra intacte.
poezie de Na Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre mamă, poezii despre frumusețe, poezii despre filozofie, poezii despre devenire sau poezii despre cardiologie
O să trecem prin toate frumos și demn. Nu peste ci prin amestecul acesta de bine, nedrept, agonie și biruință. Ca niște oameni curajoși, hotărâți care se trăiesc demn, după o întâlnire închipuită a destinului. Ca niște inimi firave care își descoperă vindecarea în seninul unei mari iubiri.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre iubire, citate despre inimă, citate despre frumusețe sau citate despre curaj